articol preluat de pe start-up.ro

De un an și jumătate România e o arenă în care zeci de boxeri imaginari încearcă să-și salveze viețile. Ei sînt politicieni ai tranziției, oameni ai șpîrlei, ai învîrtelii. Zi după zi, într-un șah infinit, încearcă să pună mutarea finală pe tabla de șah întru victoria lor. Iar noi sîntem spectatorii, căci doar o dată la patru ani avem voie să intervenim cu adevărat. Ce e de făcut? Ce vor face oamenii care muncesc sau antreprenorii corecți? 

Aseară, la ora 22, Camera Deputaților a votat modificările la Codul de Procedură Penală. Odată cu aceste modificări, hotărîrile judecătorești definitive pot fi modificate (luați absurdul situației), pentru arestarea preventivă vor fi necesare probe sau indicii temeinice (devine din ce în ce mai dificil), instanța de apel nu poate să dea o decizie diferită de prima instanță decît dacă apar probe noi, dezvăluirile din timpul anchetelor penale sînt interzise (libertatea presei e pusă sub semnul întrebării), interceptările care nu fac obiectul cercetării nu pot fi folosite, durata urmăriii penale e redusă la un an. Impactul e divers.

Explicația simplă? Să faci o anchetă devine dificil spre imposibil. Uneori o anchetă serioasă durează cîțiva ani. Într-un an e aproape imposibil să construiești un caz bun. De asemenea, faptul că interceptările și probele video nu mai sînt dovezi duce la o problemă gravă de context, chiar și în cazul unor infracțiuni care nu au legătură cu frauda sau corupția, precum violul.

După un an jumătate, Guvernul și-a atins scopul pentru care a fost instalat: spălarea anchetelor care încurcau atît de mulți politicieni și prieteni. Dacă vreodată aceasta a fost țara noastră, astăzi este a lor.Soluții poate or mai fi, dar în acest joc de șah matul pare să fi fost mutat de către PSD și ALDE în defavoarea dezvoltării țării.

---

Start-up.ro este un site care scrie despre antreprenoriat. Zi de zi discutăm cu oameni care vor să facă lucrurile bine, corect, care luptă, care au cearcăne sub ochi din cauza nopților nedormite și muncii făcute din pasiune.

Discutăm cu tineri cu minte genială, cu oameni care găsesc soluții invoatoare la problemele vieții curente. Oamenii aceștia nu știu să facă o șpîrlă, și-au folosit creierul ca să ajungă unde sînt astăzi. Ce fac ei?

Dincolo de Coduri Penale, în ultimele 18 luni am asistat la un atac asupra antreprenoriatului. Măsuri luate peste noapte, predictibilitate zero, legi făcute parcă în dușmănie doar ca să iasă calculul electoral al final. Antreprenorii, mulți dintre ei, sînt victima promisiunilor electorale. Victimele colaterale dintr-un război al puterii asupra unei bucăți de pămînt cu oameni.

Și despre antreprenori, de multe ori, oamenii obișnuiți, cei care beneficiază poate de măsurile statului, se spune că au de unde. Ei sînt bogați, ei au de unde să dea. De ce să nu dea și la săraci? De ce nu împart din avuția lor?

Idealul socialist se aude de multe ori din seva oamenilor care nu au reușit în viață, care au muncit poate onest, dar fără motivația de a crește. Oameni care au așteptat de la stat să le ofere soluții și nu le-au găsit singuri. Ei cred că antreprenorul e un sac fără fund, care are bani pentru că aceștia sînt un dat. Antreprenorul nu s-a născut bogat. Antreprenorul a făcut bani din mintea lui, din muncă, din nopți nedormite, din relații stricate, prieteni pierduți și vacanțe lipsă. Pentru că nu contează că un antreprenor își poate permite ca o dată pe an să se ducă în Bali în vacanță. Nu îl separă atît de multe de oamenii obișnuiți. Pentru că zi de zi se gîndește cum să dea salarii la angajați, cum să crească, ce să facă dacă nu mai are cash, cum să se împrumute.

---

În cartea Revolta lui Atlas, destul de controversată astăzi din cauza mentalității asociate cu ce e mai rău în lumea aceasta, cu lăcomia de pe Wall Street și omul de afaceri care face orice ca să învingă, există cîteva elemente care dacă sînt citite în nota care trebuie, duc la gînduri ce revin uitîndu-mă la România de astăzi.

Acolo, ca și aici, Guvernul decide că antreprenorii au de unde. Și ia măsură după măsură pentru a-i sărăci în dauna Guvernului și a oamenilor „simpli”, tocmai pentru că antreprenorul ar fi bogat. Dar fără să înțeleagă mecanismul de funcționare al unei afaceri. Pentru că afacerea poate fi sărăcită o lună, două, pînă cînd cedează. Nu are cum să funcționeze cînd mii de mîini trag de ea pentru că oricum „merge”.

În Revolta lui Atlas, citită așa cum trebuie, descoperi senzația aceea că o mînă de infractori pot să distrugă o țară și o economie doar pentru bunul lor plac. Și atunci ce faci?

Ei bine, acolo e vorba de o grevă. O grevă a oamenilor care nu au făcut niciodată grevă. Adică antreprenorii. Oamenii aceștia decid că țara aceea nu mai are nevoie de ei, că au dat deja prea mult și nu au primit nimic înapoi. Și încep să dispară într-o lume a lor, o lume ideală, ferită de ochii celorlalți, în care averea înseamnă nimic sau totul. În care banul din lumea obișnuită nu are valoare, în care cele mai strălucite minți gîndesc viitorul fără să știe cînd va fi implementat. Pentru că au dat totul și le-a fost luat totul. Pentru că mintea lor a fost dezamăgită de cinismul altora.

Sînt gînduri care revin uitîndu-mă la România de astăzi. Cît vor mai rezista mințile României la asaltul asupra vieții lor? Cîtă energie vom mai avea? Unde vor pleca antreprenorii dacă vor vedea că aici nu sînt apreciați? Ce-i mai ține? Iubirea de patrie? Familia? Limba?

Poate că textul acesta ar fi trebuit să fie mai radical. Poate că acea grevă din Revolta lui Atlas ar fi soluția radicală meritată de conducători care nu ne merită. Poate asta le-ar face viața mai ușoară. Sau poate nu.

Pentru că va veni timpul, vorba Stăpînului Inelelor, cînd inelul puterii va decide să aibă o voință proprie. Iar atunci lucrurile se vor întoarce.

Antreprenorii au muncit, de multe ori cu riscul vieții lor, cu riscul sănătății, pentru a crește lucruri. Pentru ei, pentru cei din jur, pentru a schimba lumea. Pentru a face bani, căci nu e nimic demonizant în a vrea să faci asta. Dacă ar dispărea? Dacă oamenii cu minte ai țării ar dispărea și ar pleca?

Atunci cînd nu ai oameni deștepți de la care să furi, nu mai ai de unde să furi. Trebuie să înveți să produci. Dacă nu ar mai avea de unde să ia? O țară a lor, dar la fel de săracă precum sufletele negre care ne conduc.

Așadar, iată opțiunea. Fie pleci, renunți la țara aceasta, pînă la urmă doar un teritoriu fizic format din oamenii iubiți, fie rămîi și lupți. Cu prețul minții, nervilor și sănătății. Pe termen lung. Fără să ai siguranța rezultatului.

Tu ce vei alege? Greva față de o țară care nu te merită sau lupta?

Vlad Andriescu este redactor-şef la start-up.ro.

Foto: Andrei Ivan

articol preluat de pe start-up.ro