Zilele acestea s-au împlinit 61 de ani de la revolta antisovietică din Ungaria. Atunci, în 1956, stalinismul împlinea aproximativ zece ani de guvernare în Europa de Est. Decalajele faţă de Vest acumulate în acest timp se vedeau mai clar din Berlin decît din Moscova. Nemulţumirile economice şi în egală măsură cele legate de ocupaţia sovietică au generat primele manifestări publice de revoltă în Germania de Est, dar şi în Polonia și Ungaria. În ultimele două țări, tensiunile ajung să creeze tabere opuse şi sensibil egale ca forţă chiar în rîndul liderilor comuniști. Trebuia găsit un nou echilibru, cel de pînă atunci nu mai funcţiona. Administraţia Hruşciov, succesoare a regimului de teroare al lui Iosif Stalin, a fost dispusă să facă unele concesii taberei comuniste reformatoare din Polonia, ceea ce i-a încurajat şi pe cei ce doreau relaxarea vieţii politice şi economice din Ungaria. Evenimentele petrecute între 23 octombrie şi 4 noiembrie 1956 în Ungaria sînt rezultatul acestei dorinţe reformatoare care s-a ciocnit violent de o atitudine dintr-odată tăioasă a Kremlinului. Cronologia de mai jos încearcă să surprindă instantaneele principale ale celor 13 zile ale revoltei antisovietice din Ungaria, aşa cum s-au petrecut ele la Budapesta sau alte oraşe din Ungaria, la Bucureşti şi în alte oraşe din România, în unele capitale precum Moscova şi Washington. Principalele surse ale cronologiei sînt Raportul ONU din 1957 privind revolta din Ungaria, presa oficială de la Budapesta şi Bucureşti (în special radiourile, care pe atunci aveau o influenţă importantă), şi alte lucrări importante apărute ulterior. Prezentarea sub formă de cronologie îmi pare că dă o notă suplimentară de dramatism acelor evenimente unice din istoria comunismului din Estul Europei.

Marți, 23 octombrie 1956

În cursul după-amiezii, cîteva zeci de mii de oameni, în special studenţi, participă la o manifestație în capitala Ungariei. La apogeu, seara, numărul participanților ajunge să depăşească 200.0001. Studenţii prezintă o listă de 16 revendicări, printre care retragerea imediată din ţară a trupelor sovietice, alegeri libere la care să poată participa mai multe partide politice, reinvestirea lui Imre Nagy ca premier, garantarea libertăţii de exprimare, condiţii de muncă mai bune pentru muncitori şi ţărani2. Discursul radiodifuzat al primului secretar Ernő Gerő de la ora 20,00 îi dezamăgeşte pe manifestanţi, care se aşteptau la concesii. Protestele se multiplică în mai multe locurii din oraş. La parlament, la ora 21,00, la cererea partidului, Imre Nagy li se adresează manifestanților. El nu locuia în capitală, dar revenise de o zi la Budapesta3. În altă zonă a oraşului, manifestanții dărîmă statuia de aproape zece metri a lui Stalin, tăind-o de la genunchi. În locul ei au înfipt steagul Ungariei din care stema comunistă din centru era decupată. Cu o zi înainte, luni, studenţii doriseră să citească lista de revendicări la radio, dar radioul a scos referirile la retragerea trupelor sovietice şi la alegerile libere. Tentativa e reluată şi manifestanţii revin la clădirea Radio Budapesta și cer din nou să difuzeze lista integrală de revendicări. Înăuntru încep negocierile între reprezentanţii studenţilor şi conducerea radioului, dar afară tensiunea creşte şi angajații securităţii statului (ÁVH) care păzeau sediul trag în mulţime cu gaze lacrimogene şi ulterior cu gloanţe, făcînd primele victime. Manifestanţii încep asediul radioului.

Foto 1. Primele proteste ale locuitorilor din Budapesta

Vestea confruntărilor de la sediul Radio Budapesta se răspîndeşte telefonic în oraş, unii locuitori din cartiere muncitoreşti venind cu camioane la faţa locului. Unii militari şi poliţişti se solidarizează cu protestatarii şi le cedează acestora armele din dotare sau se implică și ei în lupte de partea protestatarilor. Începe schimbul de focuri. Pentru cîteva ore, manifestanții ocupă radioul4. Au loc lupte între ÁVH şi insurgenţi şi la sediul oficiosului comunist Szabad Nép. Are loc o ședință de urgență a conducerii partidului, care ia decizia numirii lui Imre Nagy ca prim-ministru.

La Bucureşti, studentul Teodor Lupaş, însoţit de colegul său Ştefan Negrea, predă un articol la redacţia Scînteia Tineretului în care scrie despre discuţiile legate de cultul personalităţii în URSS, Polonia şi Ungaria şi face o paralelă cu situaţia din România5. Cei doi sînt arestaţi două zile mai tîrziu.

_________________________________________

  1. United Nations Report of the Special Committee on the Problem of Hungary, New York, 1957, p. 19, citat în continuare „United Nations Report”
  2. United Nations Report, p. 19
  3. Doina Jela, Ungaria 1956: Revolta minților și sfîrșitul mitului comunist, Curtea Veche, 2006, p. 297, citat în continuare Ungaria 1956
  4. Andor Horvath, Ungaria 1956, p. 122
  5. Ioana Boca, Ungaria 1956, p. 174

Miercuri, 24 octombrie

Primele tancuri sovietice sînt văzute pe străzile Budapestei la ora 2,00. Prima menționare publică a izbucnirii violențelor e făcută la Radio Budapesta, la ora 4,30, cînd un comunicat atribuit guvernului menționează că „elementele fasciste, reacționare au lansat un atac armat asupra clădirilor publice și a formațiunilor noastre de securitate”. La ora 6 e trasă, fără avertisment, prima salvă de artilerie sovietică. Forțele sovietice nu se limitează la cele existente în țară potrivit Tratatului de la Varșovia, ci sînt suplimentate cu cele care intră direct din URSS (Ungaria și URSS aveau graniţă comună) și din România. Peste aproximativ două ore, Radio Budapesta anunță că Imre Nagy este noul premier în locul lui András Hegedűs, care devine vicepremier. Abia apoi radioul anunță că tancurile sovietice intervin pe străzile capitalei, la cererea guvernului, însă Imre Nagy nu era premier la ora la care solicitarea a fost formulată1. Ulterior, s-a clarificat că solicitarea intervenției militare sovietice nu a fost făcută nici de Nagy, nici de Hegedűs, ci a fost formulată verbal de către primul secretar Ernő Gerő2.

Foto 2. Tancurile sovietice pătrund în Budapesta

Imre Nagy și ginerele său sînt aduși la sediul partidului muncitoresc (comunist) ungar, pe care nu îl vor putea părăsi decît pe 26 octombrie după-amiază, cînd liderii comuniști András Hegedűs și Ernő Gerő se suie în tancurile sovietice și pleacă din clădire3. La ora 12,00, Imre Nagy citește un discurs la radio în care anunță amnistia celor ce predau armele pînă la ora 14,00, unele măsuri de reformă și cere susținerea populației pentru guvern și partidul comunist.

Sosesc la Budapesta prim-vicepremierul sovietic Anastas Mikoian, vicepremierul sovietic Mihail Suslov şi şeful KGB Ivan Serov. În telegrama lui Mikoian către Moscova se arată că „Gerő în special, dar şi ceilalţi tovarăşi, exagerează forţa adversarului” şi că în vreme ce în Buda situaţia e mai calmă, în Pesta se aud focuri de armă mai intense4. De azi şi pînă pe 28 octombrie, cînd guvernul Nagy anunță că forţele sovietice au consimțit să se retragă, insurgenţii sînt angajaţi în lupte de gherilă contra tancurilor sovietice.

Foto 3. „Rușii acasă!” Lozincă din zilele revoluției pe o clădire din Budapesta

Armata ungară nu a participat alături de sovietici la intervenţie iar în unele cazuri s-a alăturat insurgenţilor5. La Barăcile Kilián – foste cazărmi fortificate de pe vremea Mariei Tereza, situate pe bulevardul Üllői – o unitate a armatei ungare conduse de colonelul Pál Maléter a trecut de partea insurgenților și a respins atacurile succesive ale forțelor sovietice. Luptătorii sînt în general tineri, studenţi dar şi muncitori, organizaţi în grupuri mici care ocupă de regulă sedii ale unor instituţii de unde rezistă încercărilor de evacuare. Folosesc armament uşor şi cocteiluri Molotov şi beneficiază de faptul că tancurile nu pot manevra corespunzător pe străzile înguste.

În ţară apar primele consilii/comitete revoluţionare, la Dunapentele şi Miskolc6.

La Moscova, liderul sovietic Nikita Hrușciov îi convoacă pe șefii partidelor comuniste din Europa de Est pentru a discuta despre situația din Polonia. Discuția a fost deturnată însă de evenimentele din Ungaria. Ernő Gerő l-a anunțat telefonic pe Hrușciov că nu poate veni la întîlnire pentru că situația din Ungaria „s-a complicat”.

În Polonia, la Varşovia, are loc o demonstrație de proporții în sprijinul noului secretar general al partidului Władysław Gomułka, considerat un promotor al limitării influenței sovietice. Gomułka anunță „calea poloneză” de construire a socialismului.

La Cluj, în România, cîteva sute de studenţi de la universităţile Babeş şi Bolyai, grupaţi în jurul lui Balasz Imre, recent întors de la Budapesta, fac o listă de revendicări inspirate de mişcarea studenţească din Ungaria. Revendicările ar fi urmat să fie prezentate în cadrul unui miting studenţesc ulterior. Balasz Imre şi Aristid Tîrnovan sînt arestaţi a doua zi7.

____________________________________

  1. United Nations Report, p. 21.
  2. Johanna Cushing Granville, Raymond L. Garthoff, The First Domino: International Decision Making During the Hungarian Crisis of 1956, Texas A&M University Press, 2004, p. 57, citat în continuare The First Domino.
  3. United Nations Report, p. 75.
  4. Johanna Granville, trad., Soviet Documents on the Hungarian Revolution, 24 October – 4 November 1956
  5. United Nations Report, p. 21.
  6. United Nations Report, p. 155.
  7. Ioana Boca, Ungaria 1956, 175.

Joi, 25 octombrie

Tancurile sovietice care păzeau clădirea parlamentului din Budapesta deschid focul asupra manifestanţilor neînarmaţi făcînd aproximativ 200 de victime1. În clădire sînt şi birourile primului ministru, dar populaţia nu ştia că la momentul incidentului Imre Nagy nu se afla acolo, în acea perioadă fiind reţinut în sediul partidului2. Şeful KGB Ivan Serov este unul dintre cei implicaţi în decizia de a se trage în mulţime3.

Apar la Budapesta, dar şi în alte oraşe din Ungaria aşa-numitele „consilii sau comitete revoluţionare” care au tendinţa de a se substitui conducerilor administrative locale sau ale întreprinderilor. Astfel de comitete sînt stabilite în multe instituţii, cum ar fi în cadrul Armatei, în cadrul ministerelor, la radio sau în întreprinderi. În ţară, ele înlocuiesc conducerile administrative ale oraşelor. Apar comitetele de la Debrecen, Győr şi Jászberény4. Unul dintre cele mai influente organisme ad-hoc de exercitare a puterii în timpul revoltei din Ungaria a fost Consiliul Naţional Transdanubian de la Győr, un oraş din vestul ţării. Consiliul de la Győr a formulat cererea ca Ungaria să iasă din Tratatul de la Varşovia şi să devină o ţară neutră5.

Conducerea restrînsă a Partidului Muncitoresc (comunist) Ungar ia decizia înlocuirii lui Ernő Gerő cu Janos Kádár în funcţia de cel mai mare rang din partid, cea de secretar general.

În România, Miron Constantinescu, membru al Biroului Politic al CC al PCR, se deplasează la Cluj pentru a discuta situaţia din mediul studenţesc clujean6, agitat de evenimentele din Polonia şi mai ales Ungaria.

____________________________________

  1. The First Domino, 63.
  2. United Nations Report, p. 22.
  3. Stephane Courtois, Comunism și Totalitarism, Polirom, 2011, p. 229.
  4. United Nations Report, p. 155.
  5. idem, 22.
  6. Ioana Boca, Ungaria 1956, 175.

Vineri, 26 octombrie

Pe fondul luptelor din capitală, Ernő Gerő se adăposteşte în sediul comandamentului sovietic. La fel face şi András Hegedűs, fostul premier, actualmente numit vicepremier în guvernul Nagy1. Cei doi au părăsit sediul partidului folosind tancurile sovietice. Imre Nagy se poate deplasa acum de la sediul partidului muncitoresc la sediul parlamentului, unde sînt birourile primului ministru.

Foto 4. Clădirea Radioului maghiar după luptele din capitală

Apar comitetele revoluţionare de la Mosonmagyaróvár, Tatabánya şi Veszprém2.

Ședință a Biroului politic al CC al PMR la care se stabilește printre altele întărirea controlului la frontiera cu Ungaria, intensificarea propagandei și a acțiunilor de supraveghere dar și înființarea unui „colectiv care să controleze materialele care vor apărea în presă și la radio în legătură cu evenimentele din Ungaria”. Din grupul condus de Iosif Chișinevschi fac parte Paul Niculescu-Mizil, Melița Apostol (director general la radio și soția lui Gheorghe Apostol, membru al Biroului Politic, cel care a condus ședința) și Vasile Dumitrescu3.

________________________________________

  1. United Nations Report, p. 22.
  2. United Nations Report, p. 155.
  3. Mihai Retegan: Explozia, Univers Enciclopedic, 1996, p. 99.

Sîmbătă, 27 octombrie

Dimineață, puțin după ora 11,00, Radio Budapesta anunță o remaniere consistentă a guvernului Nagy. Sînt înlocuiți ministrul propagandei, ministrul de interne și ministrul apărării, considerați staliniști sau prea legați de poliția secretă ÁVH. Din lista noului guvern lipsește vicepremierul András Hegedűs. În mod spectaculos, în locul lor apar trei reprezentanți ai partidelor istorice ungare: Zoltán Tildy, Béla Kovács și Ferenc Erdei. Cei trei sînt cooptați în guvern pentru meritele politice personale, și înainte ca partidele lor să fi fost legal reabilitate. Zoltán Tildy, fost președinte și fost prim-ministru, fondator al Partidului Micilor Proprietari care a cîștigat alegerile din Ungaria din anul 1945, a devenit ministru de stat. Béla Kovács, fost secretar al aceluiași partid, a fost numit ministrul agriculturii iar Ferenc Erdei, fost fondator al Partidului Național Țărănesc, a devenit vicepremier1. Celelalte locuri sînt ocupate de reprezentanții opoziției interne din partidul comunist, oameni care au mai colaborat cu Imre Nagy sau i-au susținut pozițiile. Printre ei, György Lukács, cunoscutul filozof marxist, numit ministrul culturii, Antal Gyenes, ministrul cotelor, sau Zoltán Vas, responsabil cu aprovizionarea Budapestei. Ministerele cheie de interne și al apărării au revenit lui Ferenc Münnich, un avocat care a făcut parte din grupul stalinist Rákosi-Gerő dar care era acum bine privit, respectiv lui Károly Janza, care avea un trecut considerabil pro-Nagy. Unii dintre miniștrii care au supraviețuit remanierii nu erau pe placul insurgenților. Radio Budapesta precizează că guvernul a fost aprobat de conducerea partidului și de prezidiul Republicii Populare Ungare.

Foto 5. În timpul revoluției din Ungaria, cărțile de ideologie şi propagandă comunistă au fost arse

Secretarul de stat american John Foster Dulles ține un discurs la Dallas în care, referindu-se la situația din Ungaria şi Polonia, spune că „Statele Unite nu privesc țările est-europene drept potențiali aliați militari în zonă”. Afirmația sa e făcută cu scopul de a nu-i agita pe liderii sovietici în cazul în care aceștia se gîndesc să recurgă la o rezolvare militară a situației din Ungaria2.

Apar comitetele revoluţionare de la Eger, Nyíregyháza, Szeged, Székesfehérvár, Szolnok şi Zalaegerszeg3.

__________________________________________

  1. United Nations Report, p. 176.
  2. The First Domino, 64.
  3. United Nations Report, p. 155.

Duminică, 28 octombrie

Comitetul Central al partidului muncitorilor anunță la radio o restructurare a conducerii pînă la următorul congres. Noua conducere restrînsă e formată din János Kádár (președinte), Antal Apró, Károly Kiss, Ferenc Münnich, Imre Nagy și Zoltán Szántó (membri). Comitetul central e criticat pe față de Radio Budapesta („incapabil să conducă în acord cu dorințele, eforturile și interesele poporului ungar”) și indirect de propriul organ de presă scrisă, oficiosul partidului, Szabad Nép. Ca și Imre Nagy la radio, ziarul afirmă într-un editorial că evenimentele din ultimele zile din Ungaria au fost greșit catalogate drept „o tentativă de lovitură de stat contrarevoluționară și fascistă”, ele fiind de fapt „o mare mișcare națională democratică care adună laolaltă întregul popor opresat de despotismul ultimilor ani”)1.

La 17,25, premierul Nagy anunță la radio că sovieticii au acceptat să își retragă trupele din Budapesta2. El ordonă încetarea imediată a focului și anunță că a dat dispoziție armatei să nu tragă decît în cazul în care e atacată. Chiar dacă s-au mai înregistrat ciocniri sporadice pînă pe 30 octombrie, tancurile sovietice eliberează străzile capitalei ocupînd în schimb poziții în jurul Budapestei. Ambasadorul URSS la Budapesta, Iuri Andropov, dă asigurări că Moscova nu se va amesteca în afacerile interne ale Ungariei3.

Reuniune a Prezidiului Sovietului Suprem de la Moscova în care vicepremierul Suslov declară că „linia noastră nu protestează față de includerea unor democrați în guvern”. Prezidiul decide să nu intervină militar în Ungaria și să sprijine guvernul Nagy, chiar și în structura nouă a acestuia, cu miniștri non-comuniști4.

Apare comitetul revoluţionar de la Szombathely5.

O delegație românească revine în grabă la București după o vizită în Iugoslavia, „cu toate că discuțiile erau departe de a se fi terminat”6. Din delegație au făcut parte Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Petre Borilă, Leonte Răutu, Grigore Preoteasa. Radiodifuziunea română a avut un corespondent în timpul vizitei, în persoana reporterului Eugen Preda.

_________________________________________

  1. United Nations Report, p. 84.
  2. United Nations Report, p. 53.
  3. Vladimir Tismăneanu, Ungaria 1956, 151.
  4. The First Domino, 66.
  5. United Nations Report, p. 155.
  6. Ghiță Ionescu, Comunismul în România, Litera, 1994, p. 303.

Luni, 29 octombrie

În buletinul de știri de la ora 17,00, Radio Budapesta anunță abolirea poliției secrete ÁVH. „Ministerul de interne a început de pe data de 28 octombrie organizarea unei poliții noi, democratice”, se arată în anunțul radioului1.

Foto 6. Ministrul de stat Zoltán Tildy, primul ministru Imre Nagy și ministrul apărării Pál Maléter, 29 octombrie 1956

Guvernul de la București anunță majorarea salariilor, pensiilor și alocațiilor suplimentare pentru copii, dar și sărbători plătite și călătorii gratuite pentru ceferiști sau rudele acestora2.

Începe al doilea război arabo-israelian. Armata israeliană pătrunde în Sinai, îndreptîndu-se către Suez.

___________________________________________

  1. United Nations Report, p. 176.
  2. Ghiță Ionescu, Comunismul în România, Litera, 1994, p. 304.

Marţi, 30 octombrie

Într-un discurs la radio, Imre Nagy anunță abolirea sistemului mono-partit. În tot discursul, el nu mai folosește cuvintele „comunism” sau „socialism”1. După el, au vorbit Zoltán Tildy (Partidul Micilor Proprietari), Ferenc Erdei (Partidul Național Țărănesc) și János Kádár (Partidul Comunist). Premierul a anunțat cu acest prilej înființarea unui cabinet restrîns din care fac parte Imre Nagy (de la comuniști), Zoltán Tildy și Béla Kovács (Micii Proprietari), Ferenc Erdei (țărăniști), János Kádár și Géza Losonczy (comuniști). Un loc e păstrat pentru un reprezentant al social-democraților ungari, cel de-al patrulea actor politic al alegerilor din 1945.

Un grup de insurgenți atacă sediul Comitetului Central al partidului comunist, rămas fără protecția militară sovietică. Secretarul comitetului de partid din Budapesta și alți comuniști sînt vînați de insurgenți, alături de mai mulți angajați ai ÁVH2. Potrivit unui raport ulterior al guvernului Kádár, în timpul revoluției insurgenții au linșat sau executat peste 200 de membri de partid sau angajați ai securității statului.

Este constituit Consiliul Național Transdanubian de la Győr. La întrunirea de constituire vin 400 de delegați din județele de la vest de Dunăre, plus reprezentanți din județele Borsod și Bács-Kiskún și ai Consiliului Muncitorilor din Csepel3. Inițial reluctant față de guvernul Nagy, Consiliul de la Győr cere dovezi ale intențiilor pro-reformiste ale acestuia, printre care proclamarea neutralității Ungariei.

Este constituit Comitetul Revoluționar de la Radio Kossuth, cum a fost redenumit Radio Budapesta. Într-o proclamație citită la radio, Comitetul spune că: „Începem acum un nou capitol în istoria radioului ungar. Pentru multă vreme, radioul a fost un instrument al minciunilor. (...) Cei ce au fost trompetele minciunilor, din acest moment nu mai sînt angajații radioului (...). Noi, cei ce acum sîntem în fața microfonului, sîntem oameni noi. Pe viitor veți auzi voci noi pe vechile lungimi de undă. Cum spune un vechi proverb, ‘vom spune adevărul, numai adevărul și nimic altceva decît adevărul”.

Se constituie comitetul revoluţionar de la Kaposvár4.

Sînt eliberați din închisori sau arest obligatoriu mai mulți prizonieri politici ungari, printre care și cardinalul Jozsef Mindszenty, primatul Ungariei. Acesta a fost întemnițat atît de comuniști, cît și de naziști.

Foto 7. „Accesul tancurilor interzis”. Indicator rutier la Budapesta în timpul revoluției

La Moscova se dă publicității „Declarația cu privire la bazele dezvoltării și întăririi prieteniei și colaborării între URSS și celelalte țări socialiste”. Deși declarația afirmă că URSS respectă principiul neimplicării în treburile interne ale altui stat, în aceeași zi președintele Hrușciov declară la o întrunire că față de Ungaria sînt două căi de acțiune, „una a păcii, a retragerii militare și a negocierilor”, și „alta militară, a ocupației”5. Prezidiul Suprem votează pentru prima opțiune.

La Timişoara are loc „cel mai organizat protest al studenţimii” din toamna anului 1956. Aproximativ 3000 de studenţi au ocupat cantina Institutului Politehnic din oraş şi au făcut o listă de 12 revendicări, printre care unele politice (retragerea trupelor sovietice din ţară, relaţii economice şi cu ţările capitaliste, lichidarea cultului personalităţii lui Stalin), unele profesionale (scoaterea limbii ruse ca materie obligatorie din programa învăţămîntului superior, reducerea orelor de marxism, burse pentru toţi studenţii, autonomie universitară) iar altele economice (desfiinţarea cotelor obligatorii plătite de ţărani, majorarea salariilor, desfiinţarea impozitelor). La întrunire s-a scandat: „Afară cu ruşii din ţară!” şi „Vrem libertate!”6

Chiar în timpul protestului de la Timişoara, la Bucureşti se întruneşte Biroul Politic al CC al PRM care ia decizia înfiinţării unui comitet de criză cu drept de a decide reprimarea în forţă a manifestaţiilor, inclusiv prin deschiderea focului. Din comitet fac parte Nicolae Ceauşescu, secretar al CC al PCR, Alexandru Drăghici, ministru de interne şi Leontin Sălăjan, ministrul apărării.

__________________________________________

  1. United Nations Report, p. 177.
  2. The First Domino, 63.
  3. United Nations Report, p. 158.
  4. United Nations Report, p. 155.
  5. The First Domino, 65.
  6. Ioana Boca, Ungaria 1956, 177.

Miercuri, 31 octombrie

Franța și Anglia impun o blocadă navală în Egipt și bombardează porturi, aeroporturi și alte centre de comunicații din Egipt, pregătindu-se de o invazie terestră în zona Suezului.

Prezidiul Sovietului Suprem ia o decizie nouă și votează pentru intervenția militară în Ungaria. În timpul ședinței, Nikita Hrușciov argumentează că „după Egipt”, sovieticii nu își pot permite să piardă și Ungaria. „Trebuie să luăm inițiativa de a restaura ordinea în Ungaria. Dacă abandonăm Ungaria, le arătăm imperialiștilor americani, englezi și francezi că sîntem slabi. Partidul nu ne va ierta asta”1. La ședință este solicitat mareșalului Jukov un plan militar de intervenție. Șeful operațiunii militare va fi desemnat mareșalul Konev, comandatul sovietic al forțelor armate din cadrul Tratatului de la Varșovia.

Premierul Imre Nagy primește primele informații privind intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Ungariei, via Miskolc, oraș din nord estul țării aflat la aproape 200 kilometri de Budapesta. La o reuniune a cabinetului, Nagy remarcă faptul că tancurile sovietice părăsesc Budapesta, dar se așează în jurul capitalei, că în țară intră noi trupe sovietice pe la granițele estice iar alți militari sovietici sînt mobilizați la granița cehoslovacă.

Radio București difuzează integral, la radiojurnalul de la ora 16,00, „Declarația” de marți a Moscovei „cu privire la bazele dezvoltării și întăririi prieteniei și colaborării între URSS și celelalte țări socialiste”2. Autorităţile de la Bucureşti interzic accesul cetăţenilor străini în judeţele de la graniţa cu Ungaria3. Cursurile de la Universitatea Timişoara sînt suspendate4. Sînt reţinuţi 2000 de studenţi timişoreni, dintre care 30 ajung în faţa instanţei. Presa oficială din România nu menţionează nimic despre aceste manifestări şi arestări

__________________________________________

  1. The First Domino, p. 67.
  2. Arhiva Societății Române de Radiodifuziune, dosar emisiuni informative din 29-31 octombrie 1956, Radio Jurnal 16,00-16,15 din 31 octombrie, blanchetele 1-15.
  3. Welles Hangen, corespondent la București, într-un articol apărut pe prima pagină din The New York Times pe data de 1 noiembrie 1956.
  4. Ioana Boca, Ungaria 1956, 178.

Joi, 1 noiembrie

Dimineață, János Kádár a citit la Radio Budapesta un mesaj din partea unui comitet intermediar privind reformarea partidului muncitoresc (comunist) sub o nouă titulatură, Partidul Muncitorilor Socialiști din Ungaria. El s-a referit la „apărarea cauzei socialismului pe un drum potrivit condițiilor istorice și economice ale Ungariei” și a făcut un apel la noile partide „formate democratic” de a sprijini guvernul „pentru a preveni pericolul unei intervenții dinafară”1. Din comitetul intermediar fac parte Ferenc Donát, János Kádár, Sándor Kopácsi, Géza Losonczy, György Lukács, Imre Nagy și Zoltán Szántó, iar organul de presă al viitoarei formațiuni va fi ziarul Népszabadság2 (al cărui prim număr apare a doua zi, pe 2 noiembrie). Seara, János Kádár citește de la microfonul Radio Budapesta mesajul comitetului de tranziție care admite că „printr-o politică criminală și oarbă a reprezentanților ungari ai stalinismului, partidul a înrobit națiunea”3.

Trupele sovietice continuă să treacă granițele dinspre URSS și România și înaintează spre Budapesta. Imre Nagy îl anunță pe ambasadorul sovietic că partea ungară consideră că URSS încalcă Tratatul de la Varșovia. Ambasadorul răspunde că trupele intrate pe teritoriul ungar vor înlocui contingentele vechi. Cu toate acestea, alte trupe sovietice trec granițele. Imre Nagy anunță ambasadorul sovietic de retragerea Ungariei din Tratatul de la Varșovia. Solicită apoi Națiunilor Unite să intervină pe lîngă cele patru mari puteri să sprijine statutul de neutralitate al Ungariei. Seara citește la Radio Budapesta „Declarația de neutralitate” care confirmă ieșirea Ungariei din Tratatul de la Varșovia4.

Mai mulţi studenţi maghiari de la Universitatea Bolyai din Cluj Napoca s-au strîns de “Ziua Morţilor” la cimitirul din oraş pentru a-i comemora pe tinerii căzuţi în luptele de pe străzile Budapestei. Studenţii purtau la reverul hainei steagul maghiar şi o cocardă de doliu. Securitatea a operat pe loc arestările celor suspectaţi că au organizat comemorarea5.

___________________________________________

  1. United Nations Report, p. 24-25.
  2. United Nations Report, p. 85.
  3. United Nations Report, p. 85.
  4. United Nations Report, p. 25.
  5. Ioana Boca, Ungaria 1956, 179.

Vineri, 2 noiembrie

Imre Nagy se adresează din nou membrilor Consiliului de Securitate ONU printr-o scrisoare în care dă mai multe detalii despre înaintarea armatei sovietice pe teritoriul Ungariei, spre Budapesta. El reia cererea ca Marile Puteri (SUA; Anglia, URSS şi China) să ia act de declarația de neutralitate a Ungariei. Este cea de-a doua (și ultima) intervenție a guvernului Nagy pe lîngă reprezentanții comunității internaționale1. Cu excepția scrisorii de protest a președintelui Eisenhower către premierul sovietic Bulganin – trimisă după înăbușirea militară a revoltei din Ungaria – țările occidentale nu au reacționat, ocupate fiind cu criza Suezului și/sau interesate să nu dezvolte conflicte cu URSS2.  Forțele militare sovietice din Ungaria, în seara zilei de 2 noiembrie, sînt estimate la 1600-4000 de tancuri și 75.000-200.000 de militari3.

___________________________________________

  1. United Nations Report, p. 100.
  2. Eugen Denize, Istoria Societății Române de Radiodifuziune, 2, Casa Radio, 2000, p. 239.
  3. United Nations Report, p. 56.

Sîmbătă, 3 noiembrie

Are loc cea de-a doua remaniere a guvernului Nagy, după ce marea majoritate a miniștrilor (peste 20) a demisionat. Printre ei, vicepremierii Antal Apró, József Bognár și Ferenc Erdei, ministrul de interne Ferenc Münnich, al apărării Károly Janza, de externe Imre Horváth și de justiție Erik Molnár. În locul lor sînt numiți doar secretari de stat. Singurii miniștri plini sînt Imre Nagy – premier și ministru de externe – și generalul Pál Maléter la apărare. Sînt menținuți miniștrii de stat din cabinetul din 30 octombrie: doi comuniști, János Kádár și Géza Losonczy, și doi de la partidul micilor proprietari, Béla Kovács și Zoltán Tildy. Apar nume noi de miniștri de stat: unul de la partidul micilor proprietari István B. Szabó; trei social-democrați, Anna Kéthly, Gyula Kelemen și József Fischer; doi membri ai Partidului Petőfi, cum se rebotezase Partidul Național Țărănesc, Ferenc Farkas și István Bíbó. Astfel, cabinetul din 3 noiembrie avea în componența sa patru comuniști, trei mici proprietari, trei social-democrați, și doi membri ai Partidului Petőfi1.

Cardinalul Mindszenty ține un discurs la Radio Kossuth în care își declară susținerea pentru deciziile politice luate de guvernul Nagy.

Spre miezul nopții, o delegație militară guvernamentală care îi includea pe ministrul apărării, generalul Pál Maléter, și pe șeful de Stat Major, generalul István Kovács, este arestată în timpul unei runde de negocieri privind retragerea trupelor sovietice staționate pe teritoriul Ungariei2. Arestarea a fost dispusă de către șeful KGB Ivan Serov, care a intrat intempestiv în sala de ședință, luîndu-i prin surprindere inclusiv pe membrii delegației militare sovietice conduse de generalul Malinin.

___________________________________________

  1. United Nations Report, p. 181.
  2. United Nations Report, p. 88.

Duminică, 4 noiembrie

La 3,00 dimineața sînt semnalate primele mișcări ale tancurilor sovietice în zona Budapestei, care în principal vizau tăierea legăturilor dintre oraș și muncitorii de pe platforma industrială a insulei Csepel. La 5,20, premierul Nagy declară la Radioul Liber Kossuth (Radio Budapesta) că trupele sovietice atacă orașul „cu intenția vădită de răsturna guvernul democratic legitim al Ungariei”. Declarația premierului este reluată în mai multe limbi și e urmată de intonarea imnului național. Imre Nagy părăsește clădirea parlamentului și se refugiază la Ambasada Iugoslaviei unde cere azil. La 7,57 radioul difuzează un apel al Uniunii Scriitorilor: „(...) Nu avem timp! Știți cu toții ce se întîmplă, nu are rost să mai explicăm. Ajutați Ungaria! Ajutați poporul ungar! Ajutați scriitorii, cărturarii, muncitorii, țăranii și intelectualii maghiari! Ajutor! Ajutor! Ajutor!” Apelul e reluat în engleză, germană și rusă. Peste 10 minute, la 8,07, Radioul Liber Kossuth își încetează emisia.

Foto 8. Baricadă din pietre de caldarîm ridicată pe străzile Budapestei împotriva tancurilor sovietice

Simultan, din Szolnok, oraș aflat la aproximativ 100 de kilometri sud-est de Budapesta, János Kádár anunță pe o altă lungime de undă radio constituirea nucleului unui nou guvern. Anunțul era preînregistrat, János Kádár aflîndu-se la acel moment în drum spre Moscova1.

La Budapesta, luptătorii ridică baricade în intersecțiile importante. În Pesta, cele mai înverșunate replici au venit din partea luptătorilor de pe Bulevardul Üllői, Piața Marx, Corvin Cinema și Piața Kálvin. În Buda, au fost lupte pe Dealul Gellért, la Royal Palace, la sud de stația de cale ferată, în Széna Square și la Cercul Móricz Zsigmond. La Barăcile Kilián (Pesta) și Citadelă (Buda) rezistența a continuat cel mai mult, pînă pe 7 noiembrie. Raportul ONU susține că întreaga populație a Budapestei a luat parte la rezistență. Cocteilurile Molotov erau aruncate inclusiv de către femei și copii, de la ferestrele apartamentelor pe sub care treceau tancurile sovietice2. Dar luptele cele mai puternice s-au dat în zonele industriale ale capitalei (de la nord la sud): Újpest, Kőbánya, Pestszenterzsébet, Soroksár și insula Csepel. Aici rezistența a fost înfrîntă complet pe 11 noiembrie. În total, potrivit unor estimări neconfirmate, la Budapesta au murit în luptele cu armata sovietică între 1800 și 2000 de persoane3. Simultan cu intervenția armată din Budapesta, în zorii zilei de 4 noiembrie sovieticii au atacat în mai multe regiuni din Ungaria, printre care și cele din zona orașelor Pecs, Dunapentele și Veszprem, unde insurgenții au opus o rezistență puternică, aproape încă o săptămînă, plătită cu moartea a cîtorva sute de oameni. Luptele din Budapesta și din provincie au încetat în momentul în care insurgenții nu au mai avut muniție și s-au dispersat, în țară și apoi, mulți dintre ei, peste graniță, în Iugoslavia sau Austria.

Cardinalul Mindszenty se refugiază la ambasada Statelor Unite unde va locui în următorii 15 ani.

Studenţii medicinişti Alexandru Ivasiuc şi Mihai Victor Serdaru şi studentul filolog Marcel Petrişor sînt arestaţi la Bucureşti pentru că iniţiaseră un miting în Piaţa Universităţii la care urmau să anunţe mai multe revendicări, printre care scoaterea limbii ruse şi a marxismului din programă. Mitingul nu a mai avut loc4. Singurul corespondent de presă occidental din România, Welles Hangen de la The New York Times, este expulzat5. Radio București prezintă programul de guvernare al viitorului guvern Janos Kádár6.

_____________________________________

  1. United Nations Report, p. 90.
  2. United Nations Report, p. 61.
  3. United Nations Report, p. 68.
  4. Ioana Boca, Ungaria 1956, p. 181.
  5. Ghiţă Ionescu, Comunismul în România, Litera, 1994, p. 303.
  6. Arhiva Societății Române de Radiodifuziune, dosar emisiuni informative din 1-4 noiembrie 1956, Radio Jurnal 13,00 – 13,15 din 4 noiembrie.

Epilog

Porniţi iniţial de pe aceleaşi poziţii de adversari din interiorul partidului ai lui Mátyás Rákosi şi Ernő Gerő, Imre Nagy şi János Kádár au virat brusc şi în direcţii opuse în timpul revoluţiei. Primul a optat pentru asumarea cerinţelor revoluţionarilor, chiar dacă acestea însemnau abandonul liniei comuniste. Celălalt a dorit să salveze socialismul în Ungaria şi s-a pus la dispoziţia Moscovei. Imre Nagy a fost luat prizonier în România condusă de Gheorghiu-Dej şi după aproape doi ani a sfîrşit condamnat pentru trădare şi spînzurat la Budapesta. Ulterior, după căderea comunismului, a fost reabilitat iar 23 octombrie a devenit zi naţională. Pentru János Kádár au urmat 30 de ani la guvernare, timp în care nici o iniţiativă reformistă de-a sa nu l-a putut scuti de oprobiul public mut pentru acţiunile sale. Pentru mulți artiști și intelectuali occidentali, înăbușirea revoluției din Ungaria a însemnat sfîrșitul iluziilor privind regimurile comuniste.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto principal: Capul statuii lui Stalin, dărîmată la Budapesta pe 23 octombrie 1956. Foto din articol: fortepan.hu.