Premieră editorială: Caiet de ricoșat gînduri

Gabriel LIICEANU
15 mai 2019
Premieră editorială: Caiet de ricoșat gînduri jpeg

Dilema veche vă prezintă în premieră un fragment din Caiet de ricoșat gînduri sau despre misterioasa circulație a ideilor de-a lungul timpului de Gabriel Liiceanu, apărut recent la Editura Humanitas. Volumul va fi lansat sîmbătă, 1 iunie, ora 13,45, la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2019, standul Editurii Humanitas.

„Scriind paginile acestui jurnal de idei, nu m-am putut desprinde de imaginea «spiritului universal» ca activitate a unui uriaș creier al omenirii traversat fără încetare de ideile celor care, de-a lungul cîtorva mii de ani, au gîndit în beneficiul speciei noastre. Ramificațiile ideilor exprimate de fiecare dată altfel, adăpostite de acest mega-creier, reprezintă cultura lumii.

Urmărirea acestor zig zaguri și ricoșeuri mintale, fie că e vorba de recunoștință și ingratitudine, de nevoia de a te compara, de uitare, de prostie, de calomnie, de remușcare, de invidie, ură și crimă, de ticăloșie, de cruzime, de iubirea care nu așteaptă nimic, mă rog, de toate temele pe care omenirea le macină la nesfîrșit de două-trei milenii în filozofie și literatură, mi-a produs mari satisfacții, m-a făcut să mă simt bine citind și notînd deopotrivă, m-a făcut să nu mă plictisesc niciodată.

Am ajuns în final să sper că paginile mele i-ar putea convinge și pe alții că splendoarea este la îndemînă: nu trebuie decît să deschizi un volum de pe un raft și să te lași purtat de ceea ce am numit undeva «dans cu o carte». Cei ce au lăsat în scris aceste idei au devenit, fără să știe, prietenii mei, toți prietenii mei.“ – Gabriel Liiceanu

Caiet de ricoșat gînduri

Cînd am început să scriu, în jurul vîrstei de 20 de ani, mă gîndeam numai la mine: important era să înțeleg eu ceea ce puneam pe hîrtie. Treaba cititorului era să se descurce cum poate. Era vina lui dacă nu ajungea la gîndul meu. Eram arogant și ceream ca „inteligența” mea să devină etalon pentru lectura oricui. De fapt, mă drogam cu sonoritatea propriilor cuvinte, mă lăsam tîrît de ele, întrezărind în încolăcirile lor imprevizibile promisiunea unui sens. Cel mai adesea nimeream alături de ceea ce voisem inițial să spun sau pur și simplu uitam de la ce pornisem. Mă rătăceam pe cărări a căror existență nici măcar n-o bănuisem.

***

Pentru că știința adecvării cuvîntului la gînd și toarcerea unui fir al gîndirii se învață tîrziu – ele rămîn o luptă continuă, în care cel ce scrie e urmărit mereu de senzația că a ratat căderea perpendiculară pe sens –, exprimarea are cel mai adesea tendința să alunece în vag, în aluzie sau în incomprehensibil. Aproape niciodată nu găsim cuvintele pentru a spune întocmai ceea ce trăim sau gîndim. Suferim de neîndemînare verbală, ne scăldăm în vorbe care nu sînt în stare să decupeze, cu grația și precizia unui bisturiu, materia ideilor și a trăirilor noastre.

***

Cu vremea, văzînd cît de ușor le este atîtor autori să îngroape ideile sub mormane de cuvinte, mi-am făcut din simplitate comandamentul suprem al scrisului. Acum, cînd scriu, simt peste umăr privirea cititorului care îmi cere socoteală: „Ești sigur că am să înțeleg ce-ai vrut să spui?”. Încet-încet, hăituit de această fantomă exigentă, am început să sper că am atins acel grad de simplitate care mă face accesibil oricui. 

***

De cîte ori, zile la rînd, nu pot să scriu nimic (și asta îmi dă senzația că am încetat să exist, căci altceva nu știu să fac cu mine), îmi vine în minte notația lui Tolstoi referitoare la lipsa acelui „prisos de încordare a gîndirii, care să ceară exprimare”. Acum, de pildă, am gîndirea flască. Efortul de a te cățăra, de fiecare dată, pe propria ta inteligență, de a ajunge în vîrful ei.

***

Am intrat în viața de „autor”, nemulțumit de aproape tot ce scriam. O anumită „jenă” la citirea propriilor pagini, odată tipărite, m-a urmărit de fiecare dată ca o umbră: umbra orgoliului nesatisfăcut, a suferinței de a vedea că nu pot să zbor, cu ajutorul cuvintelor, îndeajuns de sus pentru a simți cum mă învăluie fericirea.

Acum, în tîrziul vieții, lucrurile se răstoarnă: îmi cad ochii pe cîte o pagină scrisă cine știe cînd și mă surprinde să văd că e bună. Nu-mi vine să cred – recapitulîndu-mi nesiguranțele – că eu sînt autorul ei. Dar poate că tocmai mînat ani la rînd de biciul nemulțumirii, am ajuns la această împăcare tîrzie cu mine, cu scrisul meu.

***

Îmi place formula lui Matei C. „lectura mea ursuz-răuvoitoare”. Se referă la revenirea asupra cărților proprii. Nu există multe mărturii despre felul în care se văd scriitorii cînd își răsfoiesc, după ani de zile, paginile deja publicate. Cînd o faci, constați că fiecare carte are mirosul ei, vîrsta ei, fiecare și-a lăsat altfel amprenta în tine, fiecare te-a chinuit în felul ei. Ani de zile mi-am redeschis cărțile la răstimpuri, speriat de ce voi găsi în ele. Pe fiecare mă grăbisem s-o uit la scurtă vreme după ce-i dădusem drumul în lume. M-am ferit din răsputeri să mă plac, să fiu încîntat de mine, asistînd de-atîtea ori la spectacolul grotesc al celor care așteaptă ca lumea să se oprească în loc după fiecare ispravă a lor. Am fugit de fiecare carte încheiată în direcția alteia noi, cu speranța că, de data asta, o să fie poate mai bine. Și teama care mă cuprindea, pe măsură ce scrisul meu devenea mai confesiv, că mă voi face de rîs!

***

Mi-am părăduit o bună parte din viață pentru că n-am știut să descopăr decît tîrziu singurătatea. În apartamentul din Dr. Lister, în iubitul meu Cotroceni, la douăzeci și ceva de ani, cînd am început să scriu Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, locuiam cu toți ai mei (părinți, soră și cumnat) și lucram noaptea, după ce ei se culcau, în sufragerioara de lîngă bucătărie. Scriam ocrotit de respirația lor neauzită, de starea de somn a tribului. Aveam nevoie de cupola duhului casei, care-mi absorbea spaimele și neliniștile și-mi prelungea „protecția” dincolo de vîrstele copilăriei și adolescenței. Scriam adăpostit, împachetat într-un cocon, și e limpede că spiritul meu nu fusese înțărcat, nu făcuse saltul în lume pentru a lua viața în piept pe cont propriu. De aceea nu eram bun decît să fac teorie, să bat cîmpii speculativ, să scriu întortocheat și „inspirat” despre limită și moarte în plin analfabetism existențial. Scriam, turnat afectiv între ziduri protectoare și liber să gîndesc, fără să fi plătit însă vreun tribut pentru dreptul de a pune pe hîrtie propoziții despre granițele și răscrucile vieții. Carapacea mea venea din afară, ca o pavăză, nu crescuse dinăuntru. Depindeam. Eram imatur. Nu descoperisem singurătatea ca semn al maturității, locul acela bine ascuns din tine care nu se clatină în fața nici unei încercări.

***

Am făcut un salt pînă la Crevedia (24 de kilometri de București), să-l vizitez  pe Horia care s-a mutat de cîteva luni acolo, într-o casă maramureșeană pe care o cumpărase, în urmă cu 15 ani, pe 1800 de dolari și pe care o strămutase, de la cinci sute de kilometri, pe o pîrloagă de la marginea satului dîmbovițean. Maramureșeanul care i-o vînduse se pregătea s-o pună pe foc. Horia o cărase cu un tir, și patru meșteri din Maramureș veniseră s-o asambleze.

Rezultatul e uluitor. Mîngîi bîrnele de stejar, perfect îmbinate, cu senzația că stau lipit de un uriaș animal încremenit, ajuns aici dintr-o altă vîrstă a omenirii, în care nu existau decît civilizații ale lemnului ce-și făcuseră loc în natură fără s-o mutileze, elegant, cu grație și bun simț, singurele care știuseră să intre în armonie cu plantele, cu apa și pietrele. Îmi lipesc obrazul de mărețele bîrne și le mîngîi fără să mă mai satur de netezimea lor, de felul în care captaseră timpul și-l încrustaseră în ele. De fapt, mîngîi fără să știu urma vegetală a vieții din fratele nostru lemnul, cea pe care n-ai cum s-o mîngîi în beton, piatră sau metal, neînsuflețite, toate, din capul locului. Mă gîndesc, pipăind lemnul cu nesațul degetelor, că el este de fapt singurul cadavru pe care îl îmbrățișăm fără urmă de silă, singurul în care, seva vieții încetînd să mai curgă, relicva păstrează, în altă întruchipare, frumusețea pierdută a vieții. Iată de ce singurul loc în care poți glorifica splendoarea morții este o casă de lemn.

Pridvorul din spatele casei, înconjurat de un gard de uluci, învechit și el, prins între stîlpii ciopliți cu bun gust, deschide către un hectar de pămînt cu iarba bătucită, cu copaci azvîrliți ici și colo și cu lacul strălucind în soarele apusului. E o liniște desăvîrșită.

Ne instalăm în biroul lui Horia de la etaj, cu ferestrele deschise larg către lac, pîndiți de un salcîm ale cărui frunze încep să vibreze discret la fiecare adiere a vîntului. Stau într-un fotoliu, ronțăi din cînd în cînd cîte un cracker și, înainte de a trece la „ordinea de zi”, discutăm de una, de alta. Și, dintr-odată, parcă în deschizătura unei spovedanii neprogramate, Horia începe să-mi povestească viața lui, pe un ton straniu, lucid și cald totodată. Mă plimbă prin cotloanele ei, care se multiplică și se complică pe măsură ce avansăm. Treptat, totul capătă forma unui labirint văzut de sus, care-și dezvăluie în cele din urmă secretul și-l înfățișează ca destin. Ascult fascinat, cu senzația că am evadat din timp. Sîntem, cum îmi va scrie el a doua zi, „învăluiți în lumina lichidă  a camerei” și trăim împreună „cîteva ore de eternitate”. Am plecat către seară, cu gîndul că cineva îmi dăduse în dar viața lui. Straniu era că personajele din povestea lui Horia, ca-n tragediile eline, aveau toate dreptate, partea lor de dreptate, și doar împreună, ca-n blestemata estetică a lui Hegel, ele recompuneau chipul întreg al Adevărului prin căderea, suferința sau izbăvirea lor de-o clipă. Căci cîteva se salvau, o vreme, cîteva rămîneau, zdrobite, pe marginea drumului vieții, pentru a reînvăța apoi, într-un tîrziu, cu sufletele mutilate, mersul. Și, peste toate, viața se tăvălea, nepăsătoare, înainte.

anunt dilema jpg
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul site: www.dilema.ro
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul șițe: www.dilema.ro
telefoane samsung galaxy s23 ultra jpg
Ai nevoie de un nou smartphone? Comandă telefoane Samsung Galaxy S23 Ultra aici!
Pentru a vedea specificațiile telefonului este necesar să alegi brandul, modelul, condiția estetică a produsului, culoarea și spațiul de stocare.
Depresia jpg
Depresia: semne, simptome și cauze
Sperăm ca această problemă de sănătate să stea cît mai departe de tine.
Header anvelope jpg
Cum să-ți alegi corect anvelopele de iarnă
Dacă pneurile au taloanele prea moi pentru greutatea mașinii.
Păcănele pe bani reali și cazinourile online jpg
Păcănele pe bani reali și cazinourile online
Jocurile de noroc sînt legate de speranța unui cîștig online.
ruj rezistent 24 ore jpg
Christmas tree landscape png
Cadouri de Crăciun pentru cei mai buni prieteni. 3 idei pe care o să le adore și Moșul
Dacă în cercul de prieteni aveți iubitoare de beauty, un calendar advent este o idee minunată.
poza2 jpeg
Industria IT în România: Joburi și Tendințe în Tehnologie
În plus, se observă o creștere a numărului de femei angajate în domeniul IT, ceea ce reflectă o schimbare pozitivă în dinamica forței de muncă în acest sector.
dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.