Cu o declaraţie scurtă a artistului Pavel Brăila, lăsînd deoparte descrierea şi interpretarea lucrărilor sale, vă invit să vizitaţi cu ochii dumneavoastră cea mai nouă expoziţie a artistului, New Year’s Dissection, deschisă la Bucureşti la Galeria Eastwards Prospectus (Plantelor nr. 50), între 13 ianuarie şi 12 martie. Pe artistul Pavel Brăila îl cunosc de 10 ani de zile: m-am întîlnit pentru prima oară cu o lucrare a sa în expoziţia colectivă L’Europe en devenir (part 2), curatoriată de Marius Babias la Centre Culturel Suisse din Paris, în 2007. Absurdul din Eurolines Catering or Homesick Cuisine, în acelaşi timp poezia, umorul, privirea atentă, dedicată: tot acest amestec mă urmăreşte de atunci în fiecare lucrare a sa. Tonul melancolic şi totuşi ironic, amar şi critic, duios şi cald, obiectiv şi implicat, toate aceste contradicţii sînt despre energia ascunsă în noi, despre puterea noastră creatoare, de a mişca lumea. Aşa cum, mai mult ca orice, m-a impresionat o altă lucrare video a lui, văzută la final de 2016 (despre care am şi scris aici), Energia vieţii – o filmare a ansamblului de dans folcloric din Moldova, Joc. Pavel Brăila mi-a arătat atunci că un discurs despre tradiție şi moștenire culturală poate fi încă posibil.

De data aceasta, expoziţia de la Bucureşti e prima întîlnire extinsă într-o galerie de artă cu opera sa: video, serigrafie, fotografie, pictură. Imediat cum urci scările casei de sfîrşit de secol XIX, acolo unde se află galeria Eastwards Prospectus, te izbeşte o pictură de mari dimensiuni, sprijinită de soba impunătoare, ascunzînd-o, ironic: un realism socialist de început de secol XXI, să-i spunem, misterios, aşa. O altă lucrare care ocupă mai multe spaţii în expoziţie este Stolen Billion: inspirată de ceea ce a fost numit „jaful secolului”, furtul a un miliard de dolari din sistemul bancar moldovean, între 2012 și 2014. Şase serigrafii (atît de ironice la adresa societăţii şi pieţei de artă!), fiecare dintre ele redînd miliardul în cîte una dintre bancnotele ce formează sistemul monetar al țării. În pivniţă, murături, dulceţuri, mai multe lucrări video proiectate. Anul Nou moldovenesc: ultima zi a anului privită atent, din diferite unghiuri (o cupă de şampanie ciocnită la ora 12 a Chişinăului, o alta la ora 12 a Moscovei). O altă lucrare video despre transformările pe care le-au suportat toate maşinile de scris o dată cu trecerea la grafia latină.

Cine este Pavel Brăila? O mică declaraţie luată chiar în mijlocul propriei sale expoziţii.

„Trăim liniştiţi în 2017, confortabil, dar alături de noi e Siria, Irak-ul, Libia. Lumea moare, se ucide. Noi continuăm să colectăm roadele secolului XX. Vestul se străduieşte să-şi menţină o faţă de virgină... Dar alegerea lui Trump a arătat că e ceva în neregulă. Totul, peste tot este pe dos, nu numai în Moldova. În Moldova totul e pe faţă, asta e diferenţa. Nu e o cultură politică. Jaful e la vedere. (...) Trump e echivalentul unui băiat din colhoz. Dar pînă la Trump a fost Brexit-ul. Noi trăim într-un timp interesant. E greu să faci un portret. Sîntem într-o vîscozitate totală, ceva foarte lipicios, din care vrei să scapi, dar nu poţi. Eşti permanent întors înapoi, e straniu. Fără ideal, fără idoli. Nu mai ai scriitori vizionari, cum erau Fraţii Strugaţki. Pe timpuri, era extrem de greu sub jugul comunist. Dar arta era artă. Uitaţi-vă la muzica de acum, de exemplu...”.

P.S. Sîmbătă, 28 ianuarie, un interviu mai mare cu artistul Pavel Brăila (şi un tur audio în expoziţia sa) poate fi ascultat în emisiunea Arte frumoase de pe Radio România Cultural, între orele 18.30 şi 19.00. 

Foto: Daria Ghiu