Patrimoniul rămîne într-o situaţie precară. Cuminţenia Pămîntului n-a fost recuperată de stat, iar Muzeul Brâncuşi, instituit prin lege, există, în continuare, doar pe hîrtie. Patrimoniul e doar un vector de imagine. Cînd vine vorba de iniţiative ori de acţiuni directe în sprijinul patrimoniului, lucrurile se complică: fondurile sînt (cum altfel?) insuficiente, apar blocaje administrative insurmontabile, intervin interese şi principii divergente, acuzaţii de sabotaj între diverse tabere politice. Pînă să se rezolve toate aceste neajunsuri, clădiri-reper se prăbuşesc pentru că nimeni n-a intervenit să le consolideze, capodopere de artă sînt scoase din muzee şi din circuitul public, ajungînd în galeriile private ale unor colecţionari, muzee naţionale rămîn fără sedii şi situri de importanţă mondială, precum cel de la Roşia Montană, rămîn neprotejate, pentru că statul sau oamenii care îl conduc au mereu alte priorităţi.
 
Ce mai puteţi citi, din sumar: articole despre lumea Antena 3, Tour d’Obeur, Campionatul Mondial de fotbal, mai muncim după 40 de ani?, alternativa la Nobel, recomandări de cărţi pentru vara aceasta şi multe altele. Abonează-te la ediţia tiparită sau citeşte Dilema în format digital.