pînă la tine n-aveam draperii
şi nu-mi trecea prin cap
că cineva şi-ar pierde timpul să mă urmărească din blocul vecin
pe fereastră
acum ştiu şi nu văd de ce
le-aş strica plăcerea

pînă la tine nu ştiam că există o dragoste bună
de înrămat
şi dragostea de care trebuie să scapi în linişte, discret
ca de-un copil handicapat
care nu îndeplineşte toate
condiţiile

n-aveam nenorocita de carne
nici superstiţiile

cu care am învăţat să te iubesc monoteist

era îngrozitor de trist
pe vremea
cînd viaţa nu era
o probă de rezistenţă la plăcere

toate poetele bune sunt nefericite
acum ştiu

şi provoc
în orice clipă
toate atingerile cu putinţă

doar ca să se audă pînă departe
cum trebuie să bubuie o inimă
moartă de plăcere
după 140 de ani de rezistenţă la plăcere

din volumul păzitoarea, Editura Charmides, 2012.