În ultima vreme, toate reclamele operatorilor de mobil din România sînt despre ofertele de Internet. Tonul l-a dat cea mai nouă rețea, Digi, care a oferit, potrivit reclamei, 50 de „giga” per abonat, gigabyte-ul fiind una dintre unitățile de măsură superioare ale traficului de date pe Internet. A urmat Vodafone, care a aniversat 20 de ani de cînd a intrat pe piața din România și a dat în stînga și-n dreapta „bonusuri de Internet”, unele ajungînd și la 20 de giga. Dacă ești de mai mult timp client la ei, poți ajunge însă să ai Internet acordat suplimentar lună de lună. Nu după multă vreme, și Orange a împlinit 20 de ani și a sărbătorit tot cu Internet pe post de șampanie, urcînd și mai mult ștacheta. A spus că la fiecare an de vechime în rețea, ai o lună de „Internet nelimitat”. De aici poți înțelege că dacă eşti de 12 sau mai mulți ani în rețeaua lor, ai tot anul acces nelimitat la Internet.

Ultimul intrat în hora Internetului mobil a fost Telekom, care a anunțat că „eliberează Internetul pentru toți românii”. Cu transmiterea mesajului promoției – „Hai #netliberare!” – a fost însărcinat un interpret de muzică hip hop. El spune-așa: „Pentru noi, românii, libertatea e prețioasă/ Ne-am luptat pentru ea/ Am ieșit din casă, ne pasă/ Libertatea ne atrage ca un magnet/ De aceea punem egal între libertate și net/ (...) Mai concret, cu toții avem dreptul la net/ Să fim liberi,/ Să fim lideri/ Să urmărim tot ce ne dorim/ Să cunoaștem lumea/ S-o împărtășim/ Pentru români, netul e libertate/ Deci a sosit timpul să trecem la fapte”, spune reclama. La fapte înseamnă în acest caz un abonament de cel puțin cinci euro (cel mai mic tarif pentru „Internet eliberat”, după cum se spune la sfîrșitul reclamei). Dincolo de găselnița de marketing, mesajul este interesant; fără net, spune el, regresăm automat într-o societate de tip totalitarist. Accesul la Internet este dovada libertății. Chestiunea este că în avîntul lui comercial, mesajul pare să spună mai mult, că accesul la net e și suficient pentru a afirma despre o societate că e liberă - ceea ce e cel puțin discutabil.

Aceasta e partea frumoasă, de fațadă, a ofertelor de Internet cu care ne-am pomenit în ultima perioadă. Dar de acum se termină cu versurile și se trece la contract. Unul dintre lucrurile pe care l-am remarcat este că și netul e de calitatea întîi, a doua sau chiar a treia. Dar pînă și cel de calitatea întîi, dacă te uiți atent prin toată oferta, poate fi „negarantat”. Îmi amintesc că Vodafone mă mai gratula cu cîte un bonus de net și anul trecut. Eu aveam net de la cartela de serviciu, de calitatea a doua, și îmi închipuiam în naivitatea mea că dacă tot oferă ceva cu care ar dori să mă atragă pe viitor, Vodafone vine cu un net mai bun. Mă înşelam, de fapt, era la fel ca și cel de la abonamentul de serviciu, de la Orange. E adevărat că între timp, trebuie să spun, ultimele bonusuri de la Vodafone sînt cu net de 4G, adică de calitate superioară. Și chiar se simte la navigare față de 3G, încît pe moment am și renunțat la conexiunea Wi-Fi și stau numai pe date mobile, dacă tot am giga „fără număr”.

Al doilea lucru este legat de eligibilitatea abonatului pentru ofertele de net. Ca să ai acces la bogăția de oferte de „Internet nelimitat”, trebuie să ai deja sau să cumperi un abonament mai consistent, de cîțiva euro sau chiar zeci de euro lunar, chiar dacă lună de lună îți rămîne net neutilizat. Cu alte cuvinte, ofertele sună de multe ori foarte pompos, dar dacă te hotărăști să plătești cît cere compania ca să ai acces la ele, se poate întîmpla să nu ajungi să consumi decît o parte infimă din cît ți se pune teoretic la dispoziție. Asta îmi amintește de povestea oarecum asemănătoare cu „minutele nelimitate” de convorbiri pe mobil. „Nelimitat” sună foarte bine în departamentul de marketing, dar e ușor inexact; de fapt, minutele sînt cît se poate de limitate pentru că pur și simplu numărul minutelor dintr-o lună este limitat, respectiv la 60x24x31, adică la maxim 44.640.

Pe cînd meditam la ofertele de net mobil care au inundat România, un oaspete din Canada a dorit să cumpere o cartelă pentru Internet de mobil și a aflat de o ofertă de doi gigabytes la șase euro. Fiind sub influența reclamelor de la noi, i-am spus că la prima impresie îmi pare cam scump. „Cum scump”, mi-a zis, „mie mi se pare foarte ieftin!” Și mi-a spus cam ce conține și cît costă un abonament în Canada. De exemplu, 100 de minute naționale și 100 de megabytes costă 30 de dolari canadieni. Pachetul cu 1000 de minute și 1 GB de date ajunge la 65 de dolari. Cel „fără număr” la convorbiri și de la 5 GB în sus sare de 100 de dolari canadieni. De „Internet nelimitat”, canadienii par să nu fi auzit. Pe moment i-am dat dreptate, apoi mi-am amintit de o știre despre prețul țigărilor din România. Este unul dintre cele mai mici din Europa, însă raportat la puterea de cumpărare, este unul dintre cele mai mari. Așa și cu Internetul nostru pe mobil, dar şi cu multe alte servicii şi mărfuri.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: Pixabay.com