Se poate pune o astfel de întrebare cînd vezi cîte proiecte noi dezvoltă muzicieni care au trecut de 70 ani și care par să dețină o sursă inepuizailă de energie. Doar două nume acum: Daniel Barenboim și Gidon Kremer.

Daniel Barenboim – un nou pian, o nouă sală de concerte

Sîmbătă, 4 martie 2017, a fost inaugurată la Berlin o nouă sală de concerte, purtînd numele regretatului compozitor și dirijor Pierre Boulez, care s-a stins din  viață anul trecut, la 90 ani. Noua sală „Pierre Boulez” este amplasată lîngă clădirea Operei de Stat din Berlin și este “inima” Academiei Barenboim-Said care funcționează în capitala Germaniei, creație a lui Daniel Barenboim și a prietenului său, Edward Said. Bazele fundației au fost puse în 1999, cînd a fost înființată Orchestra West-Eastern Divan, reunind muzicieni israelieni și arabi.

Ocupînd astăzi clădirea istorică unde cîndva se păstrau decorurile Operei de Stat din Berlin, Academia Barenboim-Said are acum și o sală de concerte potrivită, cu un design inovator realizat de arhitectul american Frank Gehry. Barenboim și-a dorit o sală unde să nu mai existe scenă, pentru a amplifica sentimentul de comuniune dintre muzicieni și public, și așa și este sala „Pierre Boulez”, circulară, cu locul muzicienilor în centru, înconjurați de public, așa cum se întîmpla în teatrele antice grecești.

Iată un nou succes pentru Daniel Barenboim, plurivalentul muzician (pianist, dirijor, mentor) care la 74 ani pune în mijlocul activității sale nevoia de a comunica cu publicul, prin toate mijloacele pe care rețelele de socializare le oferă. De aceea și-a deschis și un cont de Youtube unde  postează filme educative.

Însă Barenboim nu s-a oprit aici. Impresionat de experienţa  de a fi cîntat, în 2011, pe un pian care i-a aparținut cîndva lui Liszt, el și-a conceput și un pian care-i poartă numele și care a fost prezentat presei și publicului larg în 2015.

Noul pian Barenboim este o combinație între un pian Steinway și un pian istoric: principala diferență față de un pian Steinway modern este faptul că toate corzile pianului sînt dispuse drept, față de corzile încrucișate din registrul grav al pianelor moderne. Acest lucru conferă o anumită transparență care se potrivește foarte bine mai ales repertoriul baroc și clasic, poate mai puțin celui romantic, în opinia mea. Chiar Barenboim declara că nu și-a dorit să creeze un pian care să concureze pianele Steinway care sînt în prezent cele mai bune piane de concert de pe piață, cerute de marii pianiști, ci și-a dorit o alternativă. Și comentatorii internaționali au remarcat că nu există de fapt diferențe dramatice între un pian Barenboim și un pian Steinway, ci de nuanță, însă se poate sesiza diferența dintre sunetul sticlos în acut al pianului Barenboim și o mai mică omogenitate a registrelor, față de pianele Steinway.

Pentru a pune în valoare caracteristicile pianului care-i poartă numele, Daniel Barenboim a înregistrat un CD, apărut la casa Deutsche Grammophon pe 4 noiembrie 2016, albumul On my new piano. Repertoriul propus trece prin mai multe epoci stilistice, de la baroc la romantici: sonate de Domenico Scarlatti, 32 de variațiuni de Beethoven pe o temă originală, Balada nr.1 de Chopin, Marș solemn din Parsifal de Wagner în transcripția lui Liszt și încă două lucrări de Liszt: Funerailles și Mephisto Vals.

Dincolo de interesul de a asculta un altfel de pian, cred că acest album are un alt atu: acela de a asculta un mare pianist, convingător și seducător, într-o formă de invidiat la 74 ani.

Albumul On my new piano poate fi reascultat oricînd pe site-ul proiectului Radio România Muzical „Discurile anului 2017”. 

Gidon Kremer – Preghiera la 70 ani

În 27 februarie 2017, violonistul leton Gidon Kremer a împlinit 70 ani; la București am avut ocazia să-l ascultăm ultima oară în septembrie 2016, în cadrul festivalului RADIRO al Orchestrelor Radio. Gidon Kremer a vizitat de mai multe ori România, mai ales ca oaspete al Festivalului Enescu, însoțit de ansamblul pe care l-a înființat în urmă cu 20 ani, în 1997, și care-i poartă numele: Kremerata Baltica.

Gidon Kremer este un nume foarte respectat în lumea muzicii clasice, care a impus prin inteligența cu care și-a construit cariera și repertoriul. Pentru că pe lîngă marile opusuri ale muzicii culte, Gidon Kremer a optat pentru căile mai puțin bătătorite ale muzicii moderne și contemporane: printre numeroasele sale înregistrări găsim și un disc dedicat lui George Enescu, cu foarte frumoase versiuni ale Octetului op. 7 și Cvintetului op. 29. În repertoriul lui Gidon Kremer și al Kremeratei Baltica există însă și Piazzolla, Philipp Glass, Mieczyslaw Weinberg, Arvo Pärt: la ediția precedentă a premiilor Grammy, albumul său Mieczyslaw Weinberg a fost nominalizat la categoria Best Classical Compendium.

De aceea, poate părea surprinzător că pentru a-și aniversa 70 ani de viață, Gidon Kremer a optat pentru un album Serghei Rahmaninov care a apărut la Deutsche Grammophon, casa cu care colaborează de aproape 40 ani, în 24 februarie 2017. În paranteză fie spus, Deutsche Grammophon a prezentat în octombrie 2016 un cofret cu înregistrările lui Gidon Kremer, în total, 22 de discuri.

Discul apărut pe 24 februarie se intitulează Preghiera, preluînd numele piesei care deschide albumul, o transcripție realizată de Fritz Kreisler după tema părții lente din Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Rahmaninov. Următoarele lucrări de pe disc sînt cele două trio-uri elegiace scrise de un foarte tînăr Rahmaninov sub influența lui Piotr Ilici Ceaikovski: nr. 1 în sol minor și nr.2 op.9 în re minor. Al doilea trio este scris chiar în perioada cînd Rahmaninov era vizibil afectat de moartea lui Ceaikovski, așa că poartă o anumită nuanță funerară.

De ce Rahmaninov pe un disc Gidon Kremer? Pentru că a venit timpul, afirmă chiar Gidon Kremer. A venit timpul pentru opusuri mai puțin cunoscute din muzica de cameră, interpretate alături de muzicieni pe care el însuși i-a ales: pianistul Daniil Trifonov, care la 26 ani este o adevărată senzație, și violoncelista Geidre Dirvanauskaite, cu care Kremer colaborează încă de la înființarea ansamblului Kremerata Baltica.

Preghiera are două atu-uri: al unui repertoriu foarte frumos, dar mai puțin cunoscut publicului larg, și al unei interpretări de mare clasă, cu o nuanță de interiorizare și cu doza potrivită între lirism, patos, durere și resemnare. Este cu adevărat un album-semnătură pentru un mare artist ajuns la o vîrstă respectabilă, dar, aș adăuga, și un album al marilor speranțe: pianistul Daniil Trifonov se dovedește aici un redutabil partener de muzică de cameră, ridicîndu-se la înălțimea reușitelor sale anterioare discografice, unde apărea în recital solo sau în postură de solist al unei orchestre. Una dintre revelațiile internaționale ale ultimilor ani, Daniil Trifonov va evolua pentru prima dată pe o scenă românească în septembrie 2017, la Festivalul Enescu.

Albumul Preghiera poate fi ascultat la Radio România Muzical duminică, 12 martie, de la ora 13,05 sau oricînd pe site-ul proiectului „Discurile anului 2017”. 

Cristina Comandașu este critic muzical.