În urmă cu cîteva săptămîni, artista Lia Perjovschi a făcut o invitaţie şi a adresat o întrebare unui grup de patru oameni, un grup compus din: Adrian Notz, director actual al Cabaret Voltaire din Zürich, poetul Radu Vancu, Igor Mocanu, cercetător al avangardelor, şi eu, Daria Ghiu, în calitate, în acest caz, de jurnalist radio. Citez și traduc din scrisoarea-manifest a Liei Perjovschi: „DaDa 100. Vreau să vă invit la o zi de brainstorming-maraton, că să sărbătorim împreună această revoluţie provocatoare în artele vizuale. Această furtună care a condus la un nou mod de a gîndi, de a simţi… Azi, tot mai mult, Dada îşi face apariţia în diferite strategii artistice. După 100 de ani de războaie fără sens şi violenţă continuă, dominaţie a zgomotului, a nebuniei, a lipsei de raţiune… lumea e în criză. Proteste, terorism, agitaţie: economică, politică, morală.” Şi apoi întrebarea Liei pentru noi: „Care ar fi pentru voi un gest dadaist făcut astăzi? Puteţi numi un proiect, o idee, o atitudine, un gest (în artă sau cultură în general)?”

Urmau apoi Hugo Ball, Tristan Tzara, Hans Richter, despre dada – anti-artă, despre colaj, despre distrugerea graniţelor, despre arta-critică socială, despre DADA – anti-totul, DADA – revoltă pură.

Pentru mine, un posibil răspuns la această întrebare (dintr-o mare de răspunsuri) ar fi că dadaismul trebuie să fie cu noi în fiecare zi, ca un organism activ, care să ne reamintească un lucru simplu: că arta trebuie integrată continuu în viaţă. Arta e viaţă, la fel cum arta e un spaţiu public. Dadaismul cultivă curiozitatea, pune la îndoială orice ordine existentă a lumii. Dada se defineşte prin gesturi democratice pure, prin deschidere. Dada nu este despre frumos şi frumuseţe, despre categorii estetice, pentru că frumuseţea în sine este moartă. Dada nu este despre obiectivitate şi despre logică. Dada e împotriva sistemelor, împotriva ierarhiilor sociale. Dada înseamnă spontaneitate şi imediateţe. Dada este, aşadar, extrem de uman şi dada este cel care ne poate ține în viaţă şi reali. Avem nevoie de dada pentru a ne menţine vii. Gesturile dada sînt paradoxale. Aparţin copiilor, dar, în acelaşi timp, sînt strategii lucide de supravieţuire. Un gest dadaist astăzi este o expresie a democraţiei: a unui spaţiu în care ierarhiile şi orice poziţie de putere trebuie chestionată din numeroase direcţii şi pusă la îndoială. În artă, dada este viu atunci cînd un gest artistic reuşeşte să încapsuleze în el însuşi viaţa. Într-o lume a poziţiilor extreme, dada are nevoie să fie ţinut în viaţă mai mult ca oricînd. Dada, ca rezistență constantă.

Gesturile dada, obiectele dada, afirmațiile dada – toate s-au învîrtit în jurul nostru la Sibiu, la Biblioteca Astra, pe 27 octombrie, un brainstorming de o zi, un concept al artistei Lia Perjovschi (alături de tranzit.ro/Sibiu), căreia îi mulțumesc.

P.S. La Sibiu sînt fantasticii Lia și Dan Perjovschi, atelierul lor, arhiva impresionantă a Liei, zidul etern-viu al lui Dan.  

Foto: Daria Ghiu