Cum se lansează tinerii pianiști de astăzi (II)
Nu sînt prea multe opțiuni: concursuri, șansă, discuri; sigur, talent și multă muncă. Este o lume foarte competitivă, în care ca să reziști trebuie să ai nervi tari, rezistență fizică și mai ales să-ți placă foarte mult ceea ce faci, altfel, nu poți ține pasul cu un asemenea ritm.
Iată cazul a doi pianiști lansați de unul dintre cele mai cunoscute concursuri pentru pian din lume: Concursul Chopin de la Varșovia. În 2015, cîștigătorul premiului I a primit 30.000 euro premiu, ceea ce arată din start cota foarte mare a concursului, însă mai importante decît banii sînt oportunitățile aduse de cîștigarea unei asemenea competiții: o expunere internațională fără precedent, atenția impresarilor și a unor case importante de discuri. Începînd cu 2015, concursul Chopin a semnat un contract cu Deutsche Grammophon care permite cîștigătorului să editeze un disc cu înregistrările din concurs la scurt timp după terminarea competiției, și așa s-a și întîmplat: sud-coreeanul Seong Jin Cho și-a lansat primul său disc la Deutsche Grammophon în 6 noiembrie 2015 – concursul se încheiase în 22 octombrie 2015.
Concursul Chopin de la Varșovia se organizează o dată la cinci ani. Prima ediție a avut loc în 1927; printre laureații cu premiul I se numără pianiști de mare calibru: Maurizio Pollini (1960), Martha Argerich (1965), Krystian Zimerman (1975) și în perioada recentă Yundi Li (2000), Rafal Blechacz (2005), Yuliana Avdeeva (2010) și Seong Jin Cho (2015). Pentru toți aceștia, cîștigarea Concursului Chopin a fost rampa de lansare în lumea mare de concert, debutul unei cariere internaționale strălucite.
Să pătrundem puțin și în detaliile de organizare ale acestei competiții. Din înregistrările video primite de la pianiști din întreaga lume, juriul alege 160 de muzicieni care vor participa la preselecția pentru intrarea în competiție. Din aceștia se selectează 80 de pianiști care vor participa la concursul propriu-zis care are 3 etape și finala, repertoriul fiind exclusiv alcătuit din lucrările lui Frédéric Chopin. Și ar mai fi ceva de adăugat: concursul este un adevărat eveniment național în Polonia, publicul fiind realmente interesat, în număr foarte mare, de ceea ce se întîmplă în competiție, pentru că, nu-i așa, Chopin este o adevărată emblemă națională pentru Polonia și poporul polonez respectă acest lucru și în zilele noastre.
Pianistul polonez Rafal Blechacz
În anul 2005, pianistul polonez Rafal Blechacz a produs senzație la Concursul Chopin: niciun pianist polonez nu mai cucerise de 20 ani premiul I, după reușita lui Krystian Zimerman, iar în anii 1990 și 1995 nu se acordase premiul I. Rafal Blechacz a impresionat atît de mult, că juriul a decis să nu acorde premiul al II-lea, tocmai pentru a sublinia diferența de nivel dintre Blechacz și restul competitorilor săi. Rafal avea atunci 20 ani; astăzi are 31 ani și confirmă succesul de care s-a bucurat atunci: concerte în companii dintre cele mai selecte, o cotă internațională de invidiat, 6 discuri apărute sub emblema casei Deutsche Gramophon, multe dintre ele premiate pentru calitatea lor evidentă.
Sigur, Blechacz a înregistrat Chopin, însă nu atît de mult Chopin pe cît s-ar fi așteptat, poate, de la un cîștigător al Concursului Chopin: preludiile op.28, cele două concerte pentru pian și polonezele. Adevărul e că Rafal Blechacz este un pianist strălucit nu doar în muzica lui Chopin, ci și în alte tipuri de repertorii, iar un bun exemplu este ultimul său disc, apărut în 10 februarie 2017, cu opusuri de Johann Sebastian Bach. Pe lîngă Chopin, Bach este alegerea firească pentru Rafal Blechacz care este catolic practicant și atunci cînd este acasă, cîntă în fiecare duminică la orga bisericii lucrări de Johann Sebastian Bach. În urmă cu aproape 10 ani, el declara că visează să înregistreze "Partitele, Variațiunile Goldberg, Clavecinul bine temperat, Concertul italian”. Iar visul i s-a împlinit cu ocazia lansării acestui disc pe care regăsim Concertul italian, Partitele I și III, 4 duete BWV 802-805, Fantezia și fuga BWV 944 și Coralul din Cantata BWV 147 de Bach.
Rafal Blechacz este un artist foarte matur în concepțiile sale, care își bazează convingerile pe fundamente foarte solide, de aceea a studiat filosofia, de exemplu. A preferat să-și lase spațiu pentru a-și lăsa proiectele să crească în mod natural, fără a le forța, de aceea, cred, a ales să înregistreze Bach abia după ce a depășit limita celor 30 ani. Bach-ul său este mai mult muzica creștinului devotat decît muzica îngerilor, muzica omului care aspiră la înalt mai mult decît a celui care deja a ajuns în Paradis și această tensiune se simte în interpretarea sa. În fond, Blechacz îl trăiește pe Bach așa cum își trăiește credința creștină și este foarte autentic în trăirea sa, motiv pentru care vă îndemn să ascultați versiunile lui Blechacz pentru Bach în Săptămîna Patimilor. O puteți face pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2017.
Sud-coreeanul Seong Jin Cho
În 2015, Concursul Chopin de la Varșovia a fost cîștigat de pianistul sud-coreean Seong Jin Cho, care atunci avea 21 ani. A studiat în Coreea de Sud, dar și la Paris, cu Michel Beroff, iar această școală europeană, în special franceză, este foarte evidentă în pregătirea lui. De altfel, trebuie să remarcăm că majoritatea interpreților asiatici studiază, de fapt, la nivel superior în Europa și America de Nord. Și, de asemenea, să mai remarcăm ceva: în Asia, în special în Coreea de Sud, China și Japonia, muzica clasică este la modă, milioane de copii studiază pianul sau vioara, iar țările lor sînt pregătite să susțină talentele autentice. Baza de selecție este, evident, foarte mare, și printre milioane de tineri interpreți se găsesc și cîteva vîrfuri într-o generație. Cu siguranță, un asemenea vîrf este Seong Jin Cho, apreciat la superlativ de presa internațională încă din timpul Concursului Chopin pentru maturitate, introspecție, tehnică, în general, concepție artistică. Discul cu înregistrările din timpul concursului Chopin, apărut la Deutsche Grammophon în noiembrie 2015, s-a bucurat de vînzări-record în Coreea de Sud și în Polonia, în special, dar nu numai. Așa că în februarie 2016, Seong Jin Cho a semnat un contract exclusiv cu Deutsche Grammophon, iar în noiembrie 2016 a apărut un nou disc, tot cu lucrări de Chopin: Concertul nr. 1 (Orchestra Simfonică din Londra, dirijor Gianandrea Noseda) și patru balade.
Sub degetele lui Seong Jin Cho descoperim un Chopin liric, foarte expresiv; această muzică poate da ocazia pianistului de a se pune pe sine în prim plan, însă Seong Jin Cho nu cade în această capcană. Nu vorbesc la acest nivel de interpretare despre tehnica strălucită, ci despre faptul că această tehnică este pusă exclusiv în slujba expresiei. Acest aspect este parcă mai vizibil în interpretarea baladelor, unde Seong Jin Cho optează pentru un discurs de cristal, uzînd de foarte puțină pedală. Evident că pianistul poate cînta foarte repede aceste balade, însă este evident că alege tempo-uri mai puține rapide, tocmai pentru a da spațiu ascultătorului său de a observa toate detaliile de interpretare.
Muzica lui Chopin, cred, este nemuritoare, însă doar cu eforturile unor interpreți care în fiecare epocă îi dau sens și valoare. Pentru secolul XXI, unul dintre aceștia este și Seong Jin Cho.
Noul disc al lui Seong Jin Cho poate fi ascultat aici.
Cristina Comandașu este critic muzical.
