Conga cu STB

Pe neobservate, pe autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele din Bucureşti sare în ochi noua siglă a companiei de transport public. Sigla are noi litere, pentru că regia nu se mai numeşte RATB, ci STB. E o întoarcere, fonetică cel puţin, la prima denumire a companiei, care tot aşa s-a numit, STB, de la 1909 pînă în 1949.

A nu se interpreta totuşi greșit acronimul. Iniţial, el însemna Societatea de Tramvaie Bucureşti pentru că atît avea în exploatare: tramvaie. La început trase de cai, apoi mecanice şi electrice. Ulterior, au fost introduse şi autobuzele şi troleibuzele, ba chiar la un moment dat şi metroul. Dar deja pe atunci nu se mai numea STB, ci ITB. Întreprinderea de Transport Bucureşti este denumirea cu care STB-ul a traversat perioada comunistă. Apoi, în tranziţie, s-a numit RATB, pînă zilele trecute, cînd s-a tras sub vechea denumire, chiar dacă ea înseamnă acum de fapt Societatea de Transport Bucureşti.

STB-ul este parte a istoriei Bucureştiului de peste 100 de ani. Ultima impresie lăsată bucureştenilor de către setebişti, înainte de a deveni itebişti, datează de prin agitata perioadă de după Război, dintre 1945 şi 1948. Sindicatul STB a perceput rapid dincotro bate vîntul şi a pus umărul la victoria blocului comunist în alegerile din 1946. Bine, setebiştii de rînd aveau propriile opinii, cum a fost cazul unui anume M. Toma. Despre el, presa de opoziţie a vremii a relatat că citea liniştit un afiş ţărănist cînd a fost reperat de simpatizanţii comunişti, tras „la centrul B de lîngă podul Mihai Vodă” şi bătut crunt. Tramvaiul setebist era şi locul de testare a opiniei publice. În arhive e un aşa-numit „raport Bădulescu”, al unui propagandist comunist care s-a urcat pe linia 17 pînă la Şoseaua Giurgiului şi s-a întors cu 12 la Piaţa Unirii. Pe drum i-a tras de limbă pe călători, care erau puternic divizaţi în privinţa guvernului Groza. Iar prin toamna lui 1945, prin mahalele Bucureştiului circula o vorbă: „Vedea-te-aş pe tramvai”. Nu, nu erau precursoarele reclamelor de azi. STB-ul afişa în tramvaie liste cu numele celor ce urmau să fie arestaţi din cauza activităţii lor politice de pînă atunci, în general de partea guvernului compromis al lui Ion Antonescu. Riscai aşadar să urci în tramvai spre serviciu, să spunem, şi să îţi vezi numele pe listă.

Denumirile se pot schimba, întîmplările se pot consemna, dar ceea ce ţin minte bucureştenii la STB/ ITB/ RATB şi iarăşi STB, indiferent de epocă, pare să fie în special aglomeraţia. Tot din perioada 1946, mai exact din noiembrie, luna alegerilor, iată un fragment din emisiunea de la radio a lui Stroe, denumită atunci Clipa veselă. 

„Spre exemplu, eşti în tramvai, e înghesuială, e frig, lumea strigă mai încolo – înainte – înapoi, tu îţi imaginezi că dansezi conga în monom la un local de noapte unde e înghesuială.

Avansaţi în faţă

Strigă toţi cu viaţă

Tu zici că e bine

Şi că eşti la bar

Mişcă domnu Cionga

Tu zici că e Conga

Şi te îndeasă bine

Zici că eşti la bar

Asta-i conga în tramvai

Dai din ai şi din ce n-ai

Pe la ora 2, vai

Vai ce congă în tramvai

Avansaţi în faţă

Mişcă mai cu viaţă

Fiindcă-aşa e conga

Conga în tramvai

Vai…“

(Sursa: Emisiunea Clipa Veselă de duminică, 10 noiembrie 1946, difuzată la ora 14,30. Arhiva Scrisă a SRR, dosar 21/1946)

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Ionuţ Iamandi/ Autobuz STB, octombrie 2018.