Pornită la drum cu însuflețire în mijlocul acestei veri, campania Cronicari Digitali, păstorită de Institutul Național al Patrimoniului și agenția de comunicare creativă Zaga Brand, face tot posibilul să împrietenească tinerii cu patrimoniul cultural al României, văzut ca parte din identitatea lor. În pași concreți, campania își propune să parcurgă abecedarul patrimoniului național și UNESCO, ocupînd astfel spațiul virtual de pe ecranele millennials-ilor pasionați de video pe YouTube, fotografii pe Instagram și postări pe Facebook și de pe bloguri.

Proiectul prinde viață și prin expediții în țară, numite sugestiv Heritage Trips, dînd astfel tinerilor devorați de patimi digitale șansa să își dea check-in și pe la monumente relevante pentru trecut și viitor deopotrivă. Cum ar fi conacele marilor boieri din vechea țară a Moldovei, care se zbat în prezent între resemnare și restaurare.

În fiecare an, sute de mii de vizitatori trec pragul Moldovei încărcate de atîta istorie. 10.000 de turiști admiră doar într-o singură lună de primăvară bisericile pictate din Bucovina, iar cifrele cresc de la an la an. Peisajele sălbatice și locurile neîntinate din munți au și ele miile lor de entuziaști care le colindă civilizat, sau necruțător – dacă stai să-i numeri în pet-uri de plastic aruncate pe cărări de pădure. Iar dacă îți faci bine temele, în aceeași parte din țară descoperi cîteva saline de văzut, zeci de monumente de arhitectură și sate care țin încă cu dinții de tradițional. Mai rămîne însă un colț de istorie prin colbul Moldovei despre care puțini au auzit, dar și mai puțini ajung să îl exploreze. Spre el au plecat Cronicarii Digitali în căutarea luminilor și umbrelor de altădată.

Uitate de majoritatea orășenilor, dinastiile de mari arendași mai bîntuie încă poveștile bătrînilor din sate, care își mai amintesc cu greu frînturi dintr-o Moldovă care a fost odată. Din păcate, umbre ale vieții somptuoase de atunci, cu trăsuri de lux și straie aduse de la Paris ori Viena, regăsim doar în fața conacelor ascunse ale căror porți se mai deschid pentru oaspeți speciali: cei zece Cronicari Digitali, aflați în primul Heritage Trip din cele șase care vor aduce în fața tinerilor peste cincizeci de obiective de patrimoniu cultural.

Timp de trei zile dintr-un august dogoritor, exploratorii au bătut Moldova în lung și lat. Nu au ocolit frumoasele biserici din Nord, șase lăcașuri de cult aflate în patrimoniul național și UNESCO, fiecare cu nuanța sa aparte. Însă nici accentele gotice ale bisericii din Probota, nici demnitatea Suceviței nu au evocat cu atîta evlavie trecutul dulce-amărui al Moldovei precum a reușit să o facă, în trei ore, conacul Miclescu din Călinești.

Precum un Phoenix renăscut din uitare, conacul Miclescu s-a scuturat definitiv de praful comunismului, iar la neașteptata regenerare a contribuit și zelul lui Octav Cozmâncă din anii ’90. Dintr-o ruină bătută de vînt și dezinteres în timpul celor 47 de ani neîntrerupți de siluire în care a fost sediu CAP, penitenciar și cămin pentru copii cu dizabilități, locuința boierului Radu Alexandru Miclescu se ridică din nou dreaptă și strălucitoare pe dealul Călineștilor, grație eforturilor și priceperii unui văr priceput, arhitectul Șerban Sturdza.

Aflat la 20 km distanță de Botoșani, conacul Miclescu a reintrat din 1996 în posesia familiei vechilor boieri, și de atunci învierea monumentului de arhitectură neoclasică a devenit un ideal care a angrenat sacrificii majore, chiar și renunțarea la alte proprietăți ale familiei. Din aceeași pasiune pentru reclădirea vieții rafinate de altădată, ultimul reprezentant al familiei de mari boieri din Moldova a colecționat toată viața obiecte vechi și piese valoroase de mobilier pe care le-a adus tocmai din Frankfurt pentru a decora vechea reședință în spiritul epocilor trecute. Cu resemnare în glas, fostul anticar mărturisește că renovarea conacului este în primul rînd un act de renaștere a României normale, din care el nu prea mai vede nimic acum.

La Călinești, Cronicarii Digitali veniți din București au mers pe urmele istoriei unei familii de peste 600 de ani, din care au făcut parte mitropoliți de seamă și oameni politici importanți. Atrași ca într-un vîrtej de fala unui neam atestat documentar încă din 1436, cu înaintași cunoscuți drept „amici ai țăranilor“, exploratorii din online au reușit să deslușească pe culoarele decorate cu portrete ale înaintașilor, pînă și muzica suavă a balurilor de altădată. Radu Miclescu își aduce aminte cu nostalgie de rînduielile de odinioară, atunci cînd, copil fiind, era nevoit să se ascundă pe sub mesele  doldora de platouri și pahare, pentru a putea asista la celebrele chermeze. Erau petreceri distinse care strîngeau la conacul Micleștilor floarea cea vestită a nobilimii sau diplomației. Chiar și principesa Maria, viitoarea regină a României, a poposit într-o cameră elegantă sub acoperișul Micleștilor.

Scările á la française, candelabrul de lemn suedez și fotoliile din camera de lucru a lui Alexandru I al Rusiei țin acum farmecul conacului, precum gustul șerbetului în cerul gurii. Odată cu vizita digitală, ele au intrat și în Instastory-urile generațiilor Y și Z care le-au apreciat cu un număr nesperat de like-uri și un reach ce a depășit pentru cîteva ceasuri imaginile cu fete șic și animale de companie (poate ceva din România normală a lui Miclescu începe să se ițească).


– Castelul Roşu

Uitat de mulți e și Castelul Cantacuzino – Pașcanu – Waldenburg, care i-a întîmpinat pe exploratori într-o oază de verdeață de la buza Bacăului. Datorită cărămizii arse ce îmbracă fațadele, localnicii din Hemeiuș l-au botezat Castelul Roșu, și tot așa i-au spus și Cronicarii în live-urile și postările de pe Instagram.

Puțină lume știa că aici a locuit și primul rege al Albaniei, avînd o consoartă cu origini pe sfert românești. Wilhelm de Wied și Sofia de Schönburg-Waldenburg, moștenitoarea castelului, devin în 1914 regele Wilhelm I şi regina Sofia I a Albaniei. Dar minunatul castel, o bijuterie arhitectonică ascunsă de ochii lumii, cu turnulețe neo-gotice și șarm englezesc, a fost în proprietatea mai multor familii de renume. Moșia din Fîntînele, cum era localitatea cunoscută în secolul XIX, nu este decît o fărîmă din vastul domeniu aflat în posesia marelui vornic al Moldovei, Costache Pașcanu-Cantacuzino, capul dinastiei Cantacuzinilor din zona Bistriței. Nepoata sa, prințesa Lucia de Sayn – Wittgenstein – Berleburg este cea care decide ridicarea castelului Roșu, ce poartă amprenta stilului gotic de sorginte edwardiană și se laudă cu influențe arhitecturale care mai de care mai diverse, de la baroc la stilul venețian.

Tot prințesa Lucia este responsabilă pentru amenajarea parcului în stil englezesc, locul devenind un faimos parc dendrologic în perioada dezolantă a comunismului. Același parc din Hemeiuș care înconjoară pe 20 de hectare Castelul Roşu este locul unde s-a filmat Dumbrava Minunată a lui Sadoveanu. Domeniul se află acum în administrarea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). Silvicultorii nu dispun de fondurile necesare pentru reabilitarea castelului, fapt evident și pentru Cronicari, care au văzut în interior semnele devastării suferite în urma ocupației armatei rusești în 1919, dar și degradările succesive provocate de cutremurele din 1977 și 1999.


– Foto: interiorul Conacului Petre Carp

Dar asta nu înseamnă că s-a stins speranța pentru recuperarea reședințelor boierești din Moldova. Dovadă stă conacul Petre P. Carp din Țibănești, un popas cultural diferit pe traiectoria noilor cronicari. Spre deosebire de celelalte mărturii ale vieții nobiliare din Moldova, vechiul cămin al fostului prim-ministru conservator nu este un edificiu complet restaurat, precum conacul Miclescu, dar nici o clădire care suferă pe interior, precum au întîlnit la Castelul Roșu. La Țibănești, optimismul este în floare, la fel și eforturile arhitectului Șerban Sturdza de a readuce gloria de altădată.

Moșia din județul Iași a intrat în posesia familiei armașului Carp Lungul în secolul XVII, și de atunci a fost un loc de odihnă preferat al fiilor Țibăneștiului. Generații întregi de boieri și demnitari s-au perindat pe aici, însă nici unul la fel de memorabil precum fostul premier Petre P. Carp. Acesta s-a implicat în viața satului, a construit chiar un dispensar și o școală, iar drept răsplată pentru atitudinea binevoitoare, conacul Carp a rămas neatins în timpul marii răscoale din 1907.

Despre moștenitorul de acum al conacului am mai vorbit. Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților, este nepotul lui P.P. Carp și a moștenit în 2005 o carcasă sinistră a casei cu două etaje construite acum 200 de ani de Ion Carp. În 13 ani de la retrocedare, s-au montat ferestrele și ușile care lipseau cu desăvîrșire, s-au restaurat camere întregi și s-au amenajat spații de relaxare pentru oaspeți. Iar în acareturile conacului răsună din nou zgomotul creator al ciocanului pe nicovală.

Heritage Trip-ul a nimerit în toiul programului cultural „Batem fierul la conac”, un proiect menit să salveze meșteșugul tradițional prin încurajarea unor ocupații pe cale de dispariție, precum forjarea fierului, tencuirea sau olăritul. E o ocazie unică de a strînge în atelierele conacului Carp localnicii din Țibănești, maeștri populari, dar și studenți sau meșteșugari veniți tocmai din Franța. Vizitatori de departe care promovează moștenirea noastră culturală.

Ca într-o eprubetă de laborator în plin experiment, expediția moldovenească a Cronicarilor Digitali a amestecat în aventură experți, precum directorul Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bîlici, sau specialistul în arhitectură Anca Filip, jurnaliști pasionați de trecut precum Lizeta Oprea de la Adevărul, echipa DIGI de la BonTon alcătuită din Oana Coșbuc și Cătălin Avram, Florin Arjocu de la drumliber.ro și Radio România Cultural, alături de tineri pentru care patrimoniul cultural reprezintă deocamdată o experiență cool – Andrei Abou Osman, abubusworld.com și Maia Ștefan de la FWRD.TV. Rezultă o efervescență de idei și viziuni, toate transportate pe Instagram sau Facebook întru promovarea patrimoniului pe punctul de a deveni postare virală.

Heritage Trip-urile continuă anul acesta cu Alba, Maramureș, Sulina, Caraș și ținutul Hațegului, iar în octombrie, la București, vor fi deschise spre vizitare, povestire, filmare și fotografiere mai multe clădiri de patrimoniu, neincluse în circuitul public – totul în cadrul unui eveniment dedicat instagrammerilor, bloggerilor și vloggerilor.

Mai multe detalii despre cum poți să fii și tu ambasador al patrimoniului cultural al României găsești pe www.cronicaridigitali.ro.

Foto copertă: Conacul Miclescu din Călineşti