Sîngele nostru e o smoală cu irişi roşietici,
globulele lui s-au amestecat cu rîul şi au dat la iveală
putreziciune cît să încarci în saci o viaţă întreagă.

Spitalele şi-au golit acvariile de fiinţe bipede,
niciunul nu mai ştie să înoate în burta mamei
şi nimeni nu mai are tub de scafandru.
Tramvaiele din centru au ajuns pe mal,
aici hibernează o vreme, apoi cîntă în cor.
ferestrele din chiştoace s-au dezintegrat.
Noi sîntem crabi de izvor şi avem seringi în loc de cleşti.

Despre Hotel California am aflat în gimnaziu,
Eram în blugi dar nu auzisem nimic despre hipioţi,
Uniforma mea era disco pe vremea aceea,
Aveam şi un număr şcolar cusut pe piept, 356 sau 453,
Eram o fată urbană, deşi cîntam la chitară pe rîu
Şi pufăiam paie goale ca să ajung în Nirvana.

Şi atunci am ştiut:
poezia e haşiş,
noi vom mînca păsări de cocaină
şi vom adormi cu lumina aprinsă.

din volumul california (pe someş), Editura Charmides, 2014.