Gabriela Piturlea | Colţul societăţii civile

22 Februarie 2016

Un norvegian în Europa de Est

Norvegianul Lars Soeftestad a venit pentru prima oară în România în 2008, datorită fondurilor EEA și Norvegia. Lucrînd pentru Banca Mondială în anii ‘90, călătorise prin toată lumea pînă atunci, dar Europa de Est îi era complet străină. În timp, ca urmare a numeroaselor proiecte în care s-a implicat în zonă, a ajuns să locuiască o parte din an în Bulgaria.

În noiembrie, la invitația Asociației Habilitas, Lars a participat la lansarea Rețelei de voluntari seniori din București, parte a proiectului „Seniorii – Resurse în Comunitate: Voluntariat la vîrsta a treia”. Scopul proiectului este creşterea implicării civice a vîrstnicilor prin promovarea voluntariatului. În 2015, 75 de vîrstnici au participat la un curs de formare și la un program de voluntariat, ONG-uri şi autorităţi publice locale au fost informate cu privire la importanţa activităţilor de voluntariat desfăşurate de seniori şi numeroși oameni au aflat despre beneficiile unui astfel de voluntariat. Cu ajutorul unor parteneriate cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectoarele 1, 3 și 5 și cu Asociația C.A.R.P Omenia, cei 75 de voluntari au activat în 15 instituții, de la începutul lunii iulie.

Lars a participat la eveniment în calitate de coordonator al CBNRM Networking, un ONG norvegian care a ajutat Asociația cu mici sfaturi de comunicare, cum ar fi importanța unui site sau crearea unei rețele de contacte. Consilierea ONG-urilor e ceva cu care Lars se ocupă deja de ani buni în partea asta a Europei și tot de ani buni vorbește despre diferențele substanțiale dintre societatea civilă din Norvegia și cea din zona noastră.

În Norvegia, a spus Lars invitaților, societatea civilă e ceva adînc împămîntenit, la care aproape fiecare cetățean înțelege că trebuie să participe. 84% din populație face parte din 1-2 organizații. Există 115.000 ONG-uri, dintre care majoritatea sînt locale, nu au angajați și nici finanțări substanțiale. În general, 57% din banii de care dispune o organizație vin din taxe de membru și vînzări, restul fiind finanțări de la autorități și donații.

Deși poate fi o țară-model în ceea ce privește dezvoltarea societății civile, a spus Lars la evenimentul de lansare, Norvegia nu poate fi un model nici pentru România, nici pentru alte țări din Europa de Est, din simplul motiv că modelul de acolo nu e replicabil. Societatea civilă (sau lipsa ei) e un rezultat al istoriei și dezvoltării României, și atunci România trebuie să pornească în primul rînd de la sine în acest proces de construcție.

Pentru ca relațiile din triunghiul „sector public-sector privat-societate civilă” să devină mai puternice și funcționale, Lars crede că mai e de lucru la dezvoltarea societății civile în Europa de Est. „Mai e mult pînă cînd aceste trei sectoare vor ajunge să discute de pe poziții oarecum egale.”

Un lucru care îl frapează în continuare, în urma lucrului cu ONG-urile din zonă, e structura lor ierarhică, faptul că oamenii din pozițiile de conducere nu sînt aleși și că transparența e încă limitată. Nu i se cere des părerea despre ce ar trebui schimbat la modul în care funcționează organizațiile, dar „dacă ar fi să dau un sfat ONG-urilor, acesta ar fi să se concentreze pe a fi foarte transparente, să nu ascundă nimic, să lucreze democratic, să se îndrepte spre o structură non-ierarhică.”

„Seniorii – Resurse în Comunitate: Voluntariat la vîrsta a treia” este implementat de Asociaţia Habilitas şi finanţat prin granturile Spaţiului Economic European 2009 – 2013, Fondul ONG în România.


0 comentarii 5022 vizualizări

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe una din ușile unei clinici din Leipzig scrie mare Kreißsaal, adică „sală de țipete“. Aflu că înseamnă „sală de nașteri“. Necruțătoare limbă, germana. (M. P.)

● Interjecţia „mno“ – cea mai recentă contribuţie a Ardealului la dezvoltarea limbii române. (M. C.)

 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI