Nelly Kaprièlian într-un articol din Les Inrocks își pune această întrebare pornind de la cartea autoarei americane Elaine Sciolino, La Seduction: How the French Play the Game of Life. Fost reporter de război și corespondentă a publicației New York Times la Paris, autoarea a făcut vîlvă în țările anglo-saxone anul trecut, cînd a publicat acestă carte. Motivul este, poate, capitolul special pe care l-a consacrat seducției și oamenilor politici (dintre care nu lipsește nici Dominique Strauss-Kahn). Una dintre concluziile articolului este că americanii adoră Franța, ceea ce nu le place sînt francezii. Le plac vinurile, bucătăria franțuzească, moda, parfumurile, acea art de vivre în care francezii excelează și care le fac existența să pară plină de voluptate. Dar ceea ce îi sperie pe americani este felul în care se poate ajunge la acest stil, adică seducția. Odată cu cazul DSK, "seducția" a căpătat un sens chinuit, acela de abuz și de hărțuire. Poate că seducția ar merita să fie reabilitată...

Credit foto: La rivière de la poudre, de Louis King, 1953.

(Ana Maria Sandu)