| văzut - citit - auzit
25 Ianuarie 2012
O cîntăreață: Liz Green
Liz Green a apărut prima dată în 2008, apoi a dispărut aproape instantaneu. În anul următor a fost la festivalul de Glastonbury și a venit la Paris să cînte în încheierea unui concert organizat într-un apartament din Montmartre, organizat de un site muzical care se lansa atunci prin acest fel de evenimente privilegiate oferite unui public restrîns.
Peste trei ani, cîntăreața de 29 de ani cu voce retro, în care se amestecă folk-ul și acordurile de jazz, povestește istorii bizare pe un album de debut, intitulat O, Devotion!.
Versurile sale au un umor negru care amintește de Tom Waits.
Din bestiarul compozițiilor sale fac parte Luis, prietena pasăre, și Bad Medicine, care povestește o istorie tristă, metaforă pentru povestea care se află în miezul vieții și muzicii cîntăreței: suferă de o boală de piele care o chinuiește încă din copilărie.
Liz Green - Displacement Song from Liz Green on Vimeo.
(Ana Maria Sandu)
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi










