08 Mai 2012

James Joyce: Corespondenţă

Un fragment din volumul recent apărut la Editura ART, volum care pătrunde în intimitatea lui James Joyce, „cel mai închis dintre oameni”, derulînd o confesiune cînd candidă şi plină de afecţiune, cînd reticentă şi sinuoasă. Scrisori emoţionante despre cum s-a chinuit Joyce să-şi scrie cărţile pentru „acel cititor ideal suferind de o insomnie ideală”.

 

114. De la Stanislaus Joyce
26 februarie 1922

via Sanità 2, Trieste

Dragă Jim,
Am primit cu bine Ulise. Acum mai multe luni, mi-a fost trimisă o dactilogramă imperfectă a lui Circe. Cînd am primit scrisoarea ta cu copia grozavei păreri a lui Shaw, i-am dus-o lui Benco, pe care am reuşit să-l văd după ce am fost la Nazione de cîteva ori. A citit scrisoarea cu multă atenţie şi a mormăit că e „foarte interesantă, într-adevăr, foarte interesantă“, dar nu a socotit că va fi pe placul cititorilor săi. Cînd am primit Ulise, de asemenea m-am grăbit să mă duc la el şi m-am oferit să-i împrumut cartea chiar înainte de a o citi eu însumi. A fost foarte politicos, dar era foarte ocupat. Mi-a spus că o să mi-o ceară cînd o să aibă timp să o citească. Îmi dă impresia că nu-i plac ultimele întîmplări legate de volum. Şi, oricum, cine e Silvio?
Cred că Circe o să rămînă drept cel mai oribil lucru din literatură, doar dacă nu mai ai ceva pe suflet şi mai rău decît această „Agonie într-un bordel“. Nu cumva scrisul tău riscă să devină o ştiinţă a ecarisajului? Aş vrea să scrii din nou versuri. Ultimele cîteva lucruri pe care le-ai scris erau atît de bune faţă de primele versuri, încît nimeni nu poate pune la îndoială ce-ai face dacă ai încerca iar. Cred că ai avea nevoie de ceva ca să-ţi recapeţi respectul faţă de tine însuţi după această recentă inspecţie a oalelor de noapte. Tot ce e scabros pare să aibă pentru tine aceeaşi irezistibilă atracţie pe care o are baliga pentru muşte. Recunosc, desigur, adaptabilitatea, aproape nelimitată, a stilului tău: scrisul vlăguit al ziariştilor din Dublin, cu efortul lui nevolnic de a fi spiritual sau potrivit dimineţii ce urmează nopţii anterioare, şi, mult prea bine, mîzgăleala ignorantă a Penelopei – dar în întoarcerea lui Ulise nu înţeleg scopul catehismului. Francini a ţinut o conferenza-caricatură despre tine în sala Filarmonicei. Îţi poţi închipui lesne că, neavînd nicio slujbă de ceva timp, a încercat să facă rost de un ban cinstit. Pleacă mîine la Florenţa ca să lucreze la Nuovo Giornale. Sala era pe jumătate plină. Toţi cei cu care am vorbit despre treaba asta erau nemulţumiţi, dar îţi trimit broşura ca să poţi judeca singur.
Mi-a jurat înainte de conferinţă că va fi o caricatură de bun gust şi „demnă de subiectul ei“. În loc de asta, a fost ceva vulgar şi stupid, bun pentru Coda del Diavolo. Degli amici mi guardi il Dio.
În decembrie trecut, mi-ai promis că-mi vei înapoia banii pe care ţi i-am dat imediat ce vei termina cartea. Pînă acum n-am primit nimic. Am cumpărat acele zece lire sterline acum doi ani, dînd nouăzeci de lire (italiene) pe o liră sterlină, aşa că în orice caz voi pierde. Dacă ai nevoie de bani, păstrează-i; dar nu cred că ai nevoie de ei. Cînd ai sosit la Paris, ai primit bani. Ultima ta scrisoare anunţa un nou dar de două mii de lire sterline. Nu se poate să ai nevoie de zece lire sterline vreme de doi ani. Eu, da. De fapt, aceasta mi se pare a fi doar nu mai o parte esenţială a nepăsării cu care ai acţionat în treburile care mă priveau. Nu mai sînt un băieţel.
Sper că Nora şi-a revenit complet după accidentul ei despre care am auzit diverse lucruri. Transmite-le salutările mele şi lui Georgie şi Luciei.
STANNIE

184. De la H.G. Wells
23 noiembrie 1928

Lou Pidou
Saint Mathieu, Grasse, A.M.

Dragul meu Joyce,
Te-am studiat şi m-am gîndit mult la dumneata. Numai că e că nu cred că pot face ceva pentru promovarea operei dumitale. Am un enorm respect pentru geniul dumitale, încă de la primele cărţi, şi personal îmi placi acum mult, dar dumneata şi cu mine urmăm căi absolut diferite. Formaţia dumitale a fost catolică, irlandeză, revoluţionară; a mea, aşa cum a fost, a fost ştiinţifică, constructivă şi, presupun, englezească. Structura mea spirituală e un tipar în care se poate produce un mare proces de concentrare, unificator (creşterea puterii şi a razei de acţiune prin economia şi concentrarea efortului), un progres nu neapărat inevitabil, dar interesant şi posibil. Jocul m-a atras şi mă stăpîneşte. De accea vreau ca limba (şi relatarea) să fie cît mai simple şi mai limpezi cu putinţă. Ai început prin a fi catolic, asta înseamnă că ai început cu un sistem de valori în opoziţie flagrantă cu realitatea. Existenţa dumitale mentală este obsedată de un monstruos sistem de contradicţii. Dumneata crezi cu adevărat în castitate, puritate şi într-un Dumnezeu personal şi de aceea izbucneşti mereu în strigăte de... rahat şi infern. Întrucît eu nu cred în aceste lucruri decît ca valori provizorii, spiritul meu n-a fost niciodată scandalizat pînă la protest de existenţa WC-uri lor şi a bandajelor menstruale – şi a nefericirilor nemeritate. Şi, în timp ce dumneata ai fost crescut în iluzia oprimării politice, eu am fost crescut în iluzia responsabilităţii politice. Dumitale ţi se pare un lucru excelent să înfrunţi şi să distrugi aşa ceva. Mie chiar deloc.
Şi acum despre experimentul dumitale literar. E un lucru remarcabil fiindcă dumneata eşti un om remarcabil şi există în alcătuirea dumitale un geniu puternic al expresiei care a scăpat disciplinei. Dar nu cred că duce undeva. Le-ai întors spatele oamenilor de rînd, nevoilor lor elementare, timpului şi inteligenţei lor limitate şi ai creat. Care e rezultatul? Uriaşe enigme. Ultimele două lucrări ale dumitale au fost mai amuzante şi mai interesante de scris decît vor fi vreodată de citit. Ia-mă drept un om obişnuit. Îmi face mare plăcere să citesc cartea? Nu. Am oare sentimentul că aflu ceva nou şi edificator ca atunci cînd citesc traducerea îngrozitoare făcută de... a cărţii prost scrise a lui Pavlov despre Reflexe condiţionate? Nu. Aşa că mă întreb: cine dracu’ mai e şi Joyce ăsta care-mi cere atît de multe ore de veghe din cele cîteva mii pe care le mai am de trăit, ca să-i apreciez cum se cuvine glumele şi închipuirile şi expresiile fulgurante?
Toate astea din punctul meu de vedere. Poate că dumneata ai dreptate, iar eu greşesc. Opera dumitale e un experiment extraordinar şi voi face totul ca s-o salvez de la distrugere sau de întreruperi restrictive. Ea are credincioşii săi şi discipolii săi. Să se bucure de ea. Pentru mine, este o fundătură.
Joyce, îţi adresez cele mai călduroase urări. Nu pot urma flamura dumitale, tot aşa cum dumneata nu ai putea urma flamura mea. Dar lumea e largă şi e loc pentru amîndoi să greşim.
Al dumitale, H.G. WELLS.

271. Către Ezra Pound
9 februarie 1938

Carlton Elite Hotel, Zürich

Dragă Pound,
În mod neaşteptat s-a produs o congestie retiniană la ochiul meu stîng (singurul care mi-a rămas), ca urmare a lunilor de zi şi (literalmente) de toată noaptea în care am lucrat pentru a termina W.i.P., şi a trebuit să plec din Paris şi să vin aici să-l văd pe prof. Vogt. Am pus capăt scrisului şi cititului, dar congestia s-a produs din cauza eforturilor şi s-a redus de la sine după cîteva săptămîni de odihnă, iar acum am voie să lucrez două sau trei ore pe zi. Aşa că îi scriu lui Hauptmann, cu primul curier, ca să-i explic şi să-i mulţumesc totodată.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Nu cred că am lucrat vreo dată atît de greu, chiar şi la Ulise.

Galeotto é il libro e chi lo scrive. Tante belle cose,
sincer, al dumitale,
JAMES JOYCE

272. Către Carola Giedion-Welcker
28 martie 1938

Paris

Stimată Doamnă Giedion,

Vă rog să-mi scuzaţi mîzgălitura asta. Încă sînt bolnav – nu ochii, ci gripa. De fapt am fost bolnav de cînd am plecat din Zürich. transition, desigur, încă nu a apărut. Vă trimit un exemplar din Verve. În text sînt cîteva greşeli de tipar. Dar sînt atît de obosit încît nu le pot corecta. Păcat că n-aţi citat frazele despre Sihl şi Limmat în articolul dumneavoastră despre mine. Sînt menţionate în Anna Livia Plurabelle. Am primit, de asemenea, Zur, mulţumiri, şi v-aş ruga să-mi trimiteţi alte două exemplare, unul pentru Giorgio, altul pentru Lucia.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Da, aş vrea patru sau cinci din fotografiile în care stau cu spatele. Ăsta e portretul meu favorit. Vă mulţumesc, stimată Doamnă Giedion. În sfîrşit, o imagine a mea la care pot privi cu oarecare plăcere.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
JAMES JOYCE

273. Către Vicontele Carlow
3 iunie 1938

7 rue Edmond Valentin, Paris, 7e

Stimate Lord Carlow,

...Sînt aproape la capătul puterilor, lucrînd literalmente zi şi noapte, dar îmi voi lua trei sau patru zile de odihnă, dacă-mi pot desprinde mintea aiurită de blestemata asta de carte a mea.
Am primit exemplarele din S.a.s.i.s. şi toţi cei care le-au văzut le-au admirat foarte mult. Am auzit aseară că în Star din Londra a apărut o cronică foarte bună despre carte. Dacă aţi văzut-o şi ştiţi şi data, vă rog să-mi scrieţi şi voi comanda două exemplare. Louis Golding a fost aici şi am luat prînzul împreună. Mi-a plăcut şi mi-a părut rău că nu era liber pentru cină, deoarece, după cum ştiţi, nu-mi plac mesele de prînz.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Îl voi ruga pe prietenul meu Eugene Jolas să vă trimită un exemplar din ultimul număr din transition, care cuprinde un fragment din W.i.P. Ofer premii de 5 şilingi, 2 şilingi jumătate şi 1 şiling şi 3 pence pentru cele mai bune trei soluţii, dar eu în sumi nu concurez, deoarece cred că în clipa de faţă nu sînt capabil să cîştig măcar al patrulea premiu de 7 pence şi jumătate. Întrucît sînteţi acum unul dintre editorii mei, îl voi ruga pe Paul Léon să vă trimită un exemplar din Europe. Are un lung articol despre mine pe care nu l-am citit, dar mi s-a spus că ultimele zece pagini despre W.i.P. sînt foarte inteligent scrise. Gott sei Dank.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sincer, al dumneavoastră,
JAMES JOYCE

274. Către Daniel Brody
16 iunie 1938
Ziua lui Bloom

Paris

Stimate Domnule Brody,

Vă mulţumesc pentru bunele dumneavoastră urări cu prilejul acestei zile pe care nu o uitaţi niciodată. Cartea mea – la care lucrez toată ziua şi toată noaptea – va fi publicată de Faber and Faber (Londra) şi Viking Bress (New York). Mă bucur să aflu că sînteţi bine, sănătos. De asemenea, sînt bucuros să vă pot spune într-un mesaj aniversar că aseară prietenul meu de la Ministerul de Externe francez mi-a telefonat ca să-mi spună că autorizaţia de intrare în Franţa a lui H. Broch a fost transmisă telegrafic la C.G. francez din Viena. Încerc să obţin intrarea în America a altor două persoane şi sper că voi reuşi.

Cu cele mai bune urări Dnei Brody şi dumneavoastră,
sincer, al dumneavoastră,
JAMES JOYCE.

(Fragmente din
James Joyce. Corespondenţă, Editura ART, 2012, Antologie, traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Radu Lupan)


0 comentarii 1381 vizualizări

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI