Luiza VASILIU

14 Iunie 2012

Cum să distrugi o instituţie care funcţionează brici

- şi, odată cu ea, orice şanse de vizibilitate a culturii române în străinătate –

Miercuri, 13 iunie 2012, guvernul Ponta a modificat printr-o ordonanţă de urgenţă legea Institutului Cultural Român. În consecinţă, preşedintele ICR, cei doi vicepreşedinţi şi o treime din consiliul de conducere ICR vor fi numiţi de Biroul permanent al Senatului, iar ICR-ul e scos de sub autoritatea simbolică a Preşedinţiei. Toate astea, spun Ponta&co, spre binele ICR-ul, o instituţie politizată, lipsită de transparenţă şi care cheltuieşte iresponsabil banul public. Joi, 14 iunie, într-o conferinţă de presă organizată la sediul ICR, la care au participat, printre alţii, Cristi Puiu, Andrei Şerban, Ada şi Alexandru Solomon, Mihai Mihalcea, Ada Milea, Voicu Rădescu, Matei Branea, Thomas Ciulei etc. Horia-Roman Patapievici a demontat aceste acuzaţii.

În primul rînd, a afirmat Patapievici, „nu a existat niciodată vreo ingerinţă a Preşedinţiei în activitatea ICR, am funcţionat sub o autonomie totală. Desfid pe oricine ar putea să indice o selecţie de persoane sau de programe care să reflecte această politizare.” Verificarea se face simplu: luaţi activitatea ICR din ultimii ani, şcolăreşte, cu creionul pe hîrtie, şi căutaţi politizarea în festivalurile de film, tîrgurile de carte, expoziţiile, concertele organizate de ICR-urile din lume. N-o veţi găsi nicăieri. Efortul de obiectivitate a fost „dureros”, a continuat preşedintele ICR, „pentru că ne întorceam pe pieţele occidentale după 50 de ani de absenţă”. La capitolul „bani publici”, trebuie menţionat că, în 2011, 1 din 2 evenimente marca ICR s-au desfăşurat în parteneriat cu alte instituţii, iar 1 din 5 fără nici un fel de finanţare. Bugetul ICR pe anul 2011 a fost, pe hîrtie, de 10 milioane de euro. Împărţiţi asta la cele 17 institute care funcţionează în lume, la sute de evenimente organizate anual, la mii de actori ai scenei culturale şi veţi vedea că, pînă la urmă 10 milioane nu-s cine ştie ce. Dar rezultatele sînt. Numai în 2011, 2 250 000 de persoane au participat la evenimentele marca ICR, au apărut 8043 de articole în presa străină despre aceleaşi evenimente, iar în ultimii 6 ani, de cînd există Translation and Publication Support Programme, au fost publicate în străinătate 330 de traduceri din literatura română (cam o carte pe săptămînă). Din acest buget al ICR-ului, doar 25% reprezintă cheltuieli de adimistraţie (salarii etc.), restul fiind alocat programelor. „Nici o altă instituţie a statului român nu arată aşa”, a spus Patapievici, adaugînd că „acuzaţia că nu cheltuim cu chibzuinţă banul public e o neruşinare”. Transparenţa există, e de-ajuns să intri pe site-ul ICR-ului şi să citeşti despre programe, finanţări etc. E de-ajuns, de fapt, să ai bunăvoinţă şi să te informezi. Ca să afli, de pildă, că cei trei artişti români implicaţi în scandalul poneiului roz (scandal a fost doar la Bucureşti, nu şi la New York) au fost remarcaţi de o scenografă care le-a propus să lucreze în echipa unei montări off-Broadway. Musicalul a avut un asemenea succes, încît a fost mutat pe Broadway şi a obţinut un premiu Tony pentru scenografie. Dar nu auziţi asta la Antena 3 sau în altă parte, non, monsieur.

„Această ordonanţă urmăreşte politizarea ICR. La conducerea ICR vor fi oameni numiţi în urma unui algoritm politic. Se va ajunge la aberaţii în funcţionarea ICR. Ne aflăm în faţa unei involuţii instituţionale. Din acest moment, ICR are o soartă pecetluită”, aşa şi-a încheiat Horia-Roman Patapievici intervenţia din cadrul conferinţei de presă de joi. Nu înainte de a reaminti că echipa lui oricum urma să îşi încheie mandatul peste 6 luni şi că, deci, acesta nu e un apel personal de a nu fi schimbat din funcţie. E încercarea de a proteja un discurs al culturii instituţionale care de cîţiva ani funcţionează brici, încît nu i-ar trece nimănui prin minte să distrugă ceva care merge atît de bine. Nu în alte ţări, în orice caz.

La final, o jurnalistă (de la Antena 1) l-a rugat pe Patapievici să-i dea nişte exemple de "autori, opere" pentru care s-au cheltuit cele 10 milioane de euro, "care nu sînt totuşi 2 lei". Patapievici i-a dat raportul de activitate al ICR şi a rugat-o să-l citească. Jurnalista a continuat, cu un aplomb netulburat, să ceară explicaţii. E exemplul perfect pentru ceea ce se întîmplă, imposibilitatea unui dialog veritabil între o instituţie română care a fost, vreme de cîţiva ani, în fruntea EUNIC (reţeaua institutelor culturale din Uniunea Europeană) şi o parte destul de mare a presei din România, care nu pricepe nimic şi transmite către public jumătăţi de informaţii, suspiciuni, deliruri.

Au trecut de-abia cîteva săptămîni de cînd scriam în Dilema despre succesul extraordinar al României la Tîrgul de carte de la Torino. La anul, România va fi invitată de onoare la Salon du livre de la Paris. Nici nu îndrăznesc să-mi imaginez cum va arăta standul nostru acolo şi cine va fi preşedintele ICR în martie 2013, asta în condiţiile în care, vă reamintesc, din Biroul permanent al Senatului fac parte Dan Voiculescu, Vasile Blaga, Radu Berceanu, iar preşedintele Comisiei de cultură din Senat e Sergiu Nicolaescu. Din punctul meu de vedere, ordonanţa de urgenţă de miercuri, 13 iunie 2012, înseamnă anularea efortului imens de a reaşeza România pe harta culturală a lumii şi întoarcerea la vechile noastre obiceiuri şi pişcoturi. O ordonanţă de urgenţă care trebuie retrasă tot de urgenţă, dacă guvernul Ponta vrea să lase o impresie cît de mică de responsabilitate a propriilor decizii.
 


8 comentarii 11207 vizualizări

D-le Pruteanu Marian,

Ce scriam eu acolo era continuarea unui dialog (avortat, din motive de fudulie a preopinentului) cu dl. Mircea Vasilescu. Acolo ziceam, si mai zic si acuma, cå -alaturi de ceilalti vanitosi, intre care il numar si pe HRP, domnia sa pune "cultura" in sistemul de valori al Eurovisionului. Veti accepta ca rolul acestui institut este promovarea culturii ROMANESTI, si nu a culturii tribului homosexualilor romani, DE EXEMPLU. Nu acuz aici (o zic ptr ca mi s-a imputat deja) eventuala orientare devianta a lui HRP. Nu - sa fie clar! Nu ma intereseaza eventuala sa evreitate, nici ireligiositatea de fond ...nimic personal in suma. Nu-l cunosc, i-am citit si eu (cu oarecare respect - si putin folos) cateva carti, nu sunt deci - nu POT fi de rea credinta. Acuz, in schimb, actiunea sa disolvanta asupra culturii, care este, in viziunea sa (ca si a lui M. Vasilescu, si a multor altora) mai degraba FOND DE COMERT sau propagandistic (al ICR sau al indivizilor) si nu ceea ce oamenii inteleg indeobste prin acest cuvant, adica fond UMAN. Singurul lucru pe care ICR ar fi trebuit sa-l cultive ar fi fost "grana de mustar", granum sinapsisul cel umil (si productiv) si nu exibitiile strident-flatante. Romania are nevoie de asta CA DE AER, si, cel putin declarativ, acesta pare sa fie sensul acestei institutii.

De altfel, pasiunea cu care beligerantii s-au angajat in aceasta batalie va arata ca este vorba DOAR despre "cultura" ca aparenta, despre epiderma, pentru ca nu se poate face atat zgomot despre elaborarea intima a unui om sau a unui popor (asta ar fi fost "cultura"). Este un trib impotriva altuia, o vanitate impotriva alteia. Voiculescu NU este "bun" dar nici Patapievici. Sunt "rai" in feluri diferite, cu orgolii diferite si cu partizani diferiti.

In ce priveste mica schizofernie in care vreti sa-l angajati pe omul nostru, asta este doar une vue d´esprit, va rog sa ma iertati! Nu putem separa omul de angajamentul sau politic. Vedeti cazul Celine (si altele...) la francezi. Asta (separarea) aste o mica maladie intelectuala, aceea a schematismului.

A mai ramas "performanta" sa ca director al ICR. Daca veti urmari istoria artelor, veti vedea ca la cutare perioada cultura trece prin goluri de sens, de vlaga: manierismul post-renascentist, postmodernismul in arhitectura...etc. D-l HRP, adica productiile patronate de domnia sa, buna parte din ele, cea care a intrat in constiinta publicului, caci ASTA ne doare, este lipsa de sens in persoana. Nu publicul este de vina pentru aceasta perceptie: va dati seama, sper ca "productiile" au fost alese IN ACEST SCOP. (al succesului).

POATE ca e greu sa intelegi ce spune la TV. (quoi que...) Ramane de decis daca asta este o calitate....

D-le Rusu Adrian

Vă înțeleg perfect argumentele, dar eu cred că nu este obligatoriu de a-l cunoaște pe HRP pentru a fi rău intenționat. Îmi recunosc limitele în fața dumneavoastră, însă cred că m-ați înțeles greșit, când m-ați așezat între cei orbiți de patos. Ceea ce observ eu este că dumneavoastră cereți ca ceea ce îi revine statului, și mai ales ministerului educației sau ministerului culturii, să fie făcut de ICR. Consider că v-ați greșit ținta și îmi pare rău că acolo unde alți intelectuali văd un un lucru bine făcut, dumneavoastră vedeți superficialitate. Sunt sigur că acuzațiile dumneavoastră sunt însoțite și de soluții, de alternative la conducerea ICR, iar eu aștept să le citesc.

....

Intre timp lucrurile au luat o turnura...tragic-ridicola. Nu am vazut nicaieri o atat de vulgara revarsare de prostie, minciuna, ura si micime. Suntem un caz - nu doar in Europa...Cunosc un pic Maghrebul, adica am trait si acolo....chiar si in raport cu norma morala a islamului (unde D-zeu este cel mai mare dintre mincinosi) ce se intampla aici este uluitor. O sa raspund candva, desi nu este treaba mea si nici stiinta mea, la "cum se poate rezolva". Pentru moment, iata, ajung sa-i dau dreptate lui Plesu din 1990, cred (intre timp a imbatranit rau): ne trebuie urgent un moment de introspectie, de tacere. Nu mai stiu cum a formulat-o in 1990...si, in plus, a uitat-o. Dar, sincer sa fiu, ce vad depaseste orice imaginatie. Nu cred ca "Romania" mai exista.

iertare pedanţilor

„schizofrenie” si nu „schizofERnie” (sper ca n-au ramas si altele)

În căutarea perfecțiunii

Sunt atât de mulți și atât de slabi pregătiți, puși să administreze, la un anumit nivel, buna funcționare a societății din țara noastră. Întotdeauna se pot găsi argumente pro și contra unuia sau a altuia dintre ei. Convingerile politice ale domnului Patapievici, precum și modul în care acesta a înțeles să le manifesteze, nu pot anula munca întregii instituții. Domnule Rusu, într-adevăr argumentați corect, utilizați foarte corect arma pe care o aveți la îndemână, dar sunteți, din păcate, rău intenționat. Dialogurile de înalt nivel cultural, pe care le întreține HRP în cadrul emisiunii domniei sale, cu toată gândirea limitată de care, se pare, din ce spuneți dumneavoastră, a dat dovadă, gândire de inginer, nu cred că sunt accesibile unui număr mai mare de 10 persoane din oamenii „vizibili” ai țării noastre. Aceste dialoguri m-au inspirat și cred că au inspirat multă lume. Deci, vă propun moderație și vă rog să separați omul politic HRP de omul de cultură HRP. Altfel, întreaga discuție nu își are sensul. HRP nu este un preot catolic care a încălcat jurământul de castitate, drept urmare, îi anulăm toată activitatea de preot, tot binele făcut în postura de preot, și îl dăm afară din biserică, domnul HRP este un angajat al ICR, care a reușit să obțină performanță ca director al acestei instituții, așa cum foarte puțin întâlnim în țara aceasta.
Așadar, cu toate că am umblat toată viața cu gâtul liber, și eu voi purta papion.

Acuzatiile aduse ICR sint

Acuzatiile aduse ICR sint halucinante. Din pacate, nu am participat la multe din activitatile ICR. Doar la citeva organizate in Stockholm, unde am locuit pentru (foarte) putin timp. De acolo am o amintire imaginara: sa ma plimb prin spatiul de vis care e libraria Hedengrens, inconjurata de portretele scriitorilor (romani) pe care ii indragesc--- ICR a organizat acolo in 2009 o mini-expozitie foto cu portrete de scriitori romani contemporani. Eu am ajuns in Stockholm in 2010.
E imposibil sa intri pe site-ul ICR si nu fii impresionat de multitudinea de festivaluri, tirguri de carte, expozitii, concerte, etc. organizate de cele 17 institute. Eu mi-as fi dorit sa particip la mai toate dintre ele, daca as fi putut. Nu pentru ca erau organizate de o institutie romaneasca, ci pentru ca erau nemaipomenite!
Acuzatiile domnului Ponta sint scandaloase, iar ordonanta de urgenta din 13 iunie 2012 e hilara.

Cargo-cultură

Vă aduceţi oare aminte de motivul pentru care „simpaticul” Agamiţă Dandanache decade în ochii coanei Joiţica? Este pentru că acesta posedă o scrisoare compromiţătoare, pe care o păstrează pentru „la o adică”. Acuma gândiţi-vă la istoria cu caseta video în care Geoană „primeşte sex oral” (sic). Caseta se află în posesia lui Băsescu care o păstrează - dar n-o foloseşte. Spre deosebire (şi anume pe dos) de coana Joiţica, HRP trage de aici concluzia ca Băsescu este „om onest”. Trec peste lapsusul la cuvântul „felaţie”- suficient ca să pună pe gânduri pe oricine. Să zicem că este doar o chestie tehnică, de care doar un psihanalist e in drept să se ocupe. Revin la chestia percepţiei omului „onest” de către HRP. De ce întoarce domnia sa lucrurile pe dos? Ori pentru că este slugarnic, ori pentru ca are alt flair moral (şi anume unul pe dos) decât vulgul profan (şi normal). Inutil să vă spun că mai toata suflarea („vulgul”, adică) înclină pentru primul răspuns. Amestecul politicului în treburile IRC este deci chiar HRP, persoana sa. Faptul ca oferă unui student...etc o finanţare este de pus în aceeaşi cheie. Încercaţi să aveţi sentimente DUPĂ ce gândiţi aceste lucruri, şi nu să vă legitimaţi sentimentele à posteriori.

Acuma despre „cultură”. Mai toată lumea trează vede „cultura” ca pe „cultura animi” (cea care „extirpează viciile, face sufletele capabile sa primească seminţele filosofiei, pâna când ele vor da recolta cea abundentă” - Cicero, citat aproximativ). Există, desigur, şi „cultura” ca alt fel de manifestare- a sufletului aton, a gândirii moi, a exibitionismului „înnobilat”, a capriciului, a sexualităţii „sublimate”, a vanităţii goale...etc. Se zice, de pildă, despre music hall, despre o parte (vastă) din cinema ca şi din literatură, şi despre foarte multe alte bazaconii pe care un anume spirit (nu Spiritul!) le creează făra încetare, dar şi fără ruşine şi fără complexe. Exista, bineînţeles, şi o masă enormă de amatori ai acestui fel de „cultură” - subculturi particulare, „pieţe culturale”, triburi de indigeni bizari, gata întotdeauna să înghită pe nerăsuflate orice le zboară, sa distribuie premii, sa „recunoască”, să glorifice vidul. Dar niciun cargo cult nu este religie (desi pare să fie). Şi nici nu va deveni, doar pentru ca este „promovat” de nu ştiu care „instituţie”. Mi-e teamă (şi acesta este sentimentul general) că ceea ce poate HRP să „promoveze” este doar acest ultim fel de „cultura”.

Dacă este să fie ca un asemenea post să existe (se pare că aşa trebuie), atunci cel care îl va putea ocupa va fi un om cu educaţie şi experienţă culturală şi artistică, solide, cu talent, şi care, în plus, să ştie să şi gândesca într-un anume fel (nu cel ingineresc - de care HRP nu se va debarasa niciodată). Nu ştiu dacă îl avem, (acel om) dar HRP nu este unul - cu certitudine. Face mai mult rău decât bine.

Transparenta si echidistanta

De 2 ani am statutul de student (roman) in strainatate. Sunt pe cont propriu venit, si tot pe cont propriu am vrut sa montez un spectacol teatral. Am facut-o si a venit un moment in care aveam nevoie de ajutor pentru a atrage publicul.
Am batut si la poarta Institutului din Paris, mi s-a raspuns, m-am prezentat si desi nu reprezentam pe nimeni si nimic in afara de mine insumi, am fost sprijinit. Nu a fost nicio clipa vorba de bani, ci de altceva, mult mai important... Si nu mi s-a cerut nimic in schimb, nici macar o sigla pe afis pentru ajutorul acordat.
Pe scurt, transparenta si un raport corect cu piata artistica. Si credit acordat pe obraz...
Ce poate oferi ICR-ul depaseste bugetele sau ceva cuantificabil de catre Parlament. Lasati-l in pace !

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI