În centrul Facebook-ului autohton sînt şi scriitorii. Am constatat acest lucru pe contul meu, deschis (mai mult din curiozitate) în septembrie pentru a număra, acum, 2500 de „prieteni”.
Daniel CRISTEA-ENACHE | Postlecturi
11 Decembrie 2011
De ce Facebook
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
toata admiratia!
adăugat de musofilos la data de 12 Decembrie 2011 04:12:32
Prea stimate domnule cronicar literar,
(sper ca veti da LIKE la aceasta postare, dupa obiceiul ce am dedus ca la Facebook se foloseste)
Fiecare cum i-i voia despre Facebook seama deie-si. Alaturi de alti membri marcanti si intemeietori ai redactiei Dilemei vechi, vad ca si dvs luati obicei din a va face chip cioplit din creatiunea junelui MunteDeZahar (aka Zuckerberg) cunoscuta ca Facebook. Scrieti cu convingere ca "Nu este dimineaţă lăsată de la Dumnezeu în care, deschizînd computerul, să nu fii făcut atent asupra frumuseţii răsăritului de soare şi invitat la o cafea proaspătă. Şi nu e seară prelungită-n noapte în care să nu dai like-uri, admirînd fotografii şi filmuleţe". Va asigur ca ...ba da, este. Pentru altii, nu pentru dvs., dar este. Si ce dimineti! Ce lecturi! Ce cafele! Ce tihna farniente in birourile functionarilor imperiali! Ce momente de mizantropie in care n-as da Like nici la postarile femeii ce-o iubesc, daramite la ale dvs. si ale altora ce inteleg ca cu asta se ocupa...
Nu stiu ce e socialismul (decit din discutia tiganilor de deasupra mea despre forma perfecta de guvernare), asa ca nu ma pronunt asupra tentativei dvs de a metaforiza pe tema aceasta. Ma tem ca aduceti dimpreuna socializingul cu socialismul, carele numai sunete asemine au, iara nu si sensuri.
In schimb, fiiiicele mele mi-au aratat pagina dvs de Facebook si am vazut ca postati acolo intr-o covirsitoare majoritate numai linkuri catre ceea ce scrieti, cititi, faceti si pozati dvs (sau membriiii familiei dvs). Din cite inteleg eu, e ca fiecare da instrumentului acestuia ce utilizare voieste: dvs - una mai narcisiaca. Pe zidul dvs scrie mare "look at me!", "watch me!", "me, me, me, me...". Fie. Dar daca aveti 2500 de friends si doar 71 de likesuri la cite un post (si-o rugaciune... ca sa fim in ton cu functia "read me!"), nu vi se pare cam putin? Nici macar 10% din cei ce va sint prieteni nu au dat like la ceea ce ati postat acolo. Ce pacat! Se merita oare sa mai stati pe Facebook? De ce v-ati dus? Ce cautati acolo daca nimic nu va place - si daca iubirea celorlalti nu va merita?
Puteau da like de mai multe ori, chiar, la acelasi articol al dvs, postat acolo sub diverse forme ale sale. Si totusi n-au facut-o, din cite am vazut. Zgirciti prieteni aveti!
Oricum va admir pentru curajul de a va manifesta oximoronica neincredere in Facebook pe site-ul unei reviste culturale ce da model Evropii (prin redactorul ei sef, de Facebook iubitoriu si infinitely charming for the ones up there) de buna practica si utilizare a instrumentului in folosul revistei! Bravos! (intre timp, acelasi redactor sef a trecut pe Twitter, should we follow him or...?)
In sfirsit si in cele din urma, desigur, voi comenta si atributul ironic cu care ne catehorisiti, pe noi, curajosii cu nickname-uri de pe forumuri. Care "nu cuplam cu o identitate reala", spuneti. Ba cuplam, copulam chiar, NE cuplam (cind folosim corect pronumele reflexiv la diateza cuplarii) si asa mai departe. Dar nu cu o identitate reala, cu un nume, caci stim (scrie in toate cartile bune) ca "what's in a name", ca "qu'est-ce qu'un auteur", ca "numai iubirea iti mai stie adevaratul, singurul tau nume", ca numele ascunse dau eternitate. Nici Roma (iubita de redactorul sef al Dilemei cu o constanta demna de mai concrete iubiri) nu avea acest nume, ci un altul, carele nu prin forumurile sale se rostea. Numele adevarat e numele secret, the effanineffable, unpronounced and unknown name of the proverbial cat.