Luiza VASILIU | Revista presei
07 Septembrie 2010
70 de ani de la Blitz
Marea Britanie îşi aminteşte zilele acestea de bombardamentele germane asupra Londrei, care au început acum 70 de ani, pe 7 septembrie 1940, şi au durat 76 de nopţi.
The Guardian publică un articol amplu ("Night of fire that heralded a new kind of war") despre prima noapte de bombardamente, în urma căreia au murit 430 de persoane. Mavis Fabling avea 10 ani în 1940: "Încă îmi mai amintesc totul foarte bine. Locuiam în Abbey Wood, la trei mile de Woolwich Arsenal. Mama gătea în bucătărie, eu mă jucam afară, iar tata săpa în grădină. Deodată, a alergat în casă. Văzuse avioanele deasupra. „Repede, repede, repede, să mergem în adăpostul antiaerian.” Am coborît în adăpostul din grădină. Se auzeau zgomote îngrozitoare, de bombe care cad, şi apoi s-a auzit un sunet ca de tunet. Bomba căzuse direct pe adăpostul vecinilor. Au fost cu toţii ucişi, întreaga familie, în afară de tată, care nu era acasă. Mama fusese cu nevasta lui la cumpărături cu o zi înainte ca să-şi ia haine de la Co-op. Îmi aduc aminte că mă uitam pe fereastră cum duceau coşciugele iar mama era foarte afectată.
Apoi tata şi-a adus maşina de la serviciu şi ne-a dus acasă la bunicul, în Kent, îmi amintesc cum mă uitam pe geamul din spate şi vedeam cerut înroşindu-se în spatele nostru."
În noaptea următoare, au murit alte 400 de persoane. Bombardamentele au continuat în fiecare noapte, pînă la mijlocul lui noiembrie, şi au încetat de-abia în mai 1941.
„Cumva, am mers mai departe”, spune Mavis Fabling. „Cred că a fost mai rău pentru părinţii noştri decît pentru noi. Eu mă obişnuisem să-mi fac temele în adăpost. Profesorii încă mai aveau pretenţia să-ţi înveţi sonetul din Shakespeare pentru a doua zi dimineaţă”.
Tot pe site-ul The Guardian, puteţi găsi mărturiile filmate a trei dintre supravieţuitorii bombardamentelor ("Romance, responsibility and tragedy") şi documente din arhiva brigăzii londoneze de pompieri ("London Blitz 1940: the first day's bomb attacks listed in full").
În final, imagini inedite cu Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descoperite recent de Westminster Council:
Fotografie preluată din arhiva National Library of Wales.
PUBLICITATE
La jumătatea lunii trecute, mai multe site-uri şi-au întîmpinat cititorii cu o pagină neagră şi un mesaj de avertisment. A fost o mică-mare grevă: timp de o zi, versiunea în engleză a Wikipaedia (cea mai mare enciclopedie liberă), dar şi alte site-uri importante au rămas inaccesibile.
citiţiLa teve, pe burtieră: „În curînd – imagini inedite: un primar italian a căzut pe marmura din Focşani“. Păi, da, probabil a crezut că e de Carrara. (L. V.)
Iulian Apostol (fotbalist): „Cînd îmi voi găsi o echipă, ne vom pune la masă şi vom negocia ca bărbaţii, dacă sîntem bărbaţi. Dacă sîntem femei, ne ducem la club de femei. Îmi place să stau de vorbă cu oameni care sînt bărbaţi“… (A. M. S.)
Printre fenomenele la care nu ştiu să răspund – există mult mai multe decît se crede – este şi acesta: de ce nu se omologhează în Cartea Recordurilor performanţa acelei adolescente olandeze care, la 16 ani, a făcut ocolul lumii singură, într-o barcă? Se invocă vîrsta ei, e prea minoră… Dau ocol îndelung întrebării şi, oricît ar fi de scandalos, nu ştiu ce atitudine să iau. (R. C.)
citiţi









