Cu cagule şi bastoane vine duma
Duminică, 15 ianuarie, seara, cînd a fost protestul cel mai hotărît, am fost acolo. Am trăit pe viu scene de film. Am văzut oameni nervoşi care strigau „Jos Băsescu” sau „Băsescu e ca Ceauşescu” sau chiar mai rău „...să moară ca...
ce se întîmplă
jointul ascuţit care mi s-a înfipt în
creier ca un glonte presărînd farduri şi
vată peste nervii mei jupuiţi de alcool
Regina de Diamant
Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi serbează anul acesta Jubileul de Diamant. În cei 60 de ani de domnie, ea nu a avut nici o clipă de răgaz.
citiţiBlatiştii se organizează...
Ca să anunţe că a venit naşul, folosesc aplicaţii speciale pe telefoanele inteligente şi grupuri dedicate în reţelele de socializare.
citiţi
Datul cu părerea
Dilema veche de săptămîna aceasta vă propune o temă cît se poate de actuală: Datul cu părerea. Căci, mai ales în zilele noastre, cine nu vorbeşte, cine n-are o părere, nu există. Despre această meteahnă scriu Ioana Avădani, Liviu Iolu, Nicolae Rednic, Bogdan Voicu şi alţii.
citiţiCariera lui Paul McCartney în 5 materiale video
Paul McCartney va scoate pe 6 februarie un nou album, Kisses on the Bottom, care se poate deja asculta pe site-ul ziarului britanic The Guardian.
citiţiHP TopShot LaserJet Pro M275 - O nouă faţă a scanării
HP revoluţionează lumea echipamentelor multifuncţionale cu un produs inovativ care introduce o nouă modalitate de a captura imagini ale obiectelor 3D în vederea scanării sau copierii.
citiţiDispariţia sticlei de Murano
Sticla de Murano, a cărei reţetă şi în prezent este ţinută sub tăcere, se află azi în pericolul de a dispărea. Numărul lucrătorilor este în scădere, iar invazia imitaţiilor ieftine duce înspre o diminuare a vînzărilor obiectelor originale.
citiţiPink Floyd la Clubul de lectură Bastilia
Pentru că există din ce în ce mai puţine ocazii de a sta de vorbă, amical şi aşezat, despre cărţi, Librăria Bastilia reinventează salonul literar de altă dată şi-l transformă în Club de lectură. Prima ediţie: marţi, 31 ianuarie, ora 19. Vor vorbi despre Pink Floyd în roşu, de Michele Mari, Marius Chivu şi Radu Naum.
citiţiDe la patriotism la naţionalism antidemocratic
Naţionalismul antebelic era, prin fizionomia sa specifică, xenofob şi antidemocratic.
citiţi
Fac parte dintr-o generaţie care a învăţat foarte greu să-şi spună opinia, să-şi verbalizeze gîndurile şi credinţele. Am fost învăţaţi de mici să nu spunem „afară“ ce auzim „în casă“, pentru că părinţii ar putea avea probleme, să îmbrăţişăm doar idealuri majoritare, în detrimentul celor personale, să ascultăm şi să repetăm, în loc să întrebăm şi să dezbatem.
citiţi
A-ţi da cu părerea despre de ce, cît şi cum îşi dau alţii cu părerea mi se pare un exerciţiu fabulos, ca şi cum te-ai juca cu oglinzi paralele. Fabulos şi atins uşor de ipocrizie. Dar, cum frumos se spune la manualele de jurnalism, „information is free, opinion is sacred“. După căderea comunismului, România a căpătat limbariţă.
citiţi
Cum se mai nasc eroii
După scufundarea navei Costa Concordia, comandantul Francesco Schettino a devenit personjaul negativ al întregii întîmplări, iar acuzaţia cea mai gravă a fost aceea că ar fi abandonat nava înainte ca toţi pasagerii să fie salvaţi. Italia a fost, bineînţeles, cuprinsă de o mare emoţie.
citiţiSă rîdem la revoluţie. Oscarul pancartelor
Dat fiind caracterul mic-burghez reacţionar al acestei rubrici, propun să vedem şi latura comică a evenimentelor. Se spun multe prostii zilele astea, unele colosale. Oamenii sînt prea serioşi, prea încruntaţi. Iar cei care se iau mai în serios decît e cazul, sînt cu totul amuzanţi.
citiţiAr trebui deschis balconul de la Universitate?
După 22 de ani, România s-a întors tot acolo: în Piaţa Universităţii. Eterna reîntoarcere, ai spune – doar că este fără prea multă religie, fără Eliade şi cu un singur mit: acela că locul în care s-a murit pentru libertate în decembrie 1989 reprezintă centrul nevralgic al unei ţări ce încă aşteaptă să se împlinească ceva-ceva din speranţele începutului.
citiţiÎntîlnirea - cînd mai vine cineva
Genu Ionescu privi pe geamul care dădea în strada destul de aglomerată. Lumea trecătorilor era liniştită în acea zi. Toţi păreau că se plimbă. Pe marele bulevard de lîngă Teatrul Naţional, nu se găsea nici unul despre care să poţi spune că se grăbeşte undeva. „Am aflat că piesele mele au ajuns subiecte de examen la facultate."
citiţi
Păruiala
Am văzut zilele trecute, pe unul dintre Discovery-uri, un documentar despre obedienţa faţă de reguli şi despre resorturile violenţei. Nişte educatori, laolaltă cu psihologi şi medici de specialitate, căutau să explice de ce, de pildă, o persoană e mai degrabă vărsătoare de pumni în capul unui semen decît o alta.
citiţiOameni şi sîmbete (de altădată...)
Pe vremea copilăriei mele, sîmbetele aveau oarece tradiţie. Nu doar pentru că după-amiezele lor reprezentau începutul de weekend, ci pentru că la noi veneau, în fiecare sîmbătă, anumiţi musafiri. „La noi“ însemna la părinţii mei, de fapt: erau nişte prieteni de-ai lor care veneau sîmbătă de sîmbătă.
citiţiTineri între proteste şi resemnare
La ora la care scriu aceste rînduri, protestele au luat amploare: partidele de opoziţie şi-au adus propriii susţinători în stradă, iar rîndurile celor nealiniaţi politic au crescut. Primii, supuşi liderilor lor politici, cer demisia Guvernului şi, mai ales, a preşedintelui.
citiţi
