Asociaţia „Oameni cu dileme”
Unii spun că Dilema veche este „un brand puternic” şi cool pentru tînăra generaţie. Cititorii noştri fideli spun că Dilema a creat un spirit. Noi credem, înainte de toate, că am creat o echipă şi un stil în presa românească. Pentru a...
Responsabilitatea socială a companiilor
În Dilema veche de săptămîna aceasta se discută despre responsabilitatea socială a companiilor: „Vom încerca (…) să detaliem conceptele de CSR (Responsabilitatea Socială a Companiilor) şi de antreprenoriat social – două dintre componentele de bază ale implicării sociale a companiilor private".
citiţiDouă feluri de prostie
Pînă să-ţi piardă sufletul, trufia îţi strică mintea. Am avut de multe ori prilejul să observ în ce măsură oameni inteligenţi, dăruiţi, eventual, cu însuşiri respectabile, cad, din cauza vanităţii, în cea mai neagră (şi ridicolă) specie de prostie.
citiţi
„Nu trecutul mă nelinişteşte, ci prezentul” - interviu
In the fog, al doilea lungmetraj al cineastului Sergei Loznitsa.
citiţiSecuritatea «noastră»?
"Pentru securitatea dumneavoastră". De cîte ori am auzit, în ultimii ani, această formulă...
citiţiFestivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 2013, Ziua 5
Asta este ziua Rodrigo Garcia. Tatăl anticonsumismului în teatru a ţinut o conferinţă numită „Nimeni nu se scaldă de două ori în acelaşi rîu” – un extras din Borges cu referire la faptul că experienţa ne modifică: „nu sunt acelaşi de la începutul discuţiei”, exemplifică Rodrigo Garcia.
citiţiCe-a vrut să spună autorul
Joi, 13 iunie, la ora 19.00, la Libăria Humanitas de la Cişmigiu descoperiţi Ce-a vrut să spună autorul de la Marius Chivu.
citiţiTrăncăneala
Tema revistei Dilema veche de săptămîna aceasta vă propune o discuţie, la obiect, despre trăncăneală.
citiţiFestivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 2013, Ziua 4
Azi mergem la dans. Compagnie Thor / Thierry Smits prezintă „Lacrimi limpezi, ape tulburi”, un spectacol coregrafic cu muzică electronică live.
citiţiS-a terminat şi TIFF-ul ăsta
„S-a terminat şi TIFF-ul ăsta” – am spus fiecare dintre noi la petrecerea de sîmbătă seara, mai înghiţind un oftat, mai înghiţind o măslină, şi am repetat-o a doua zi dimineaţă, la cafea, înainte să ne urcăm în maşină şi să ne întoarcem la Bucureşti.
citiţi
Iată o condiţională neplauzibilă. Dacă tăceai? Ha, asta-i bună! Cum să taci? Acum şi aici? În fierberea şi în forfota asta? Păi de-aia am murit în decembrie? Şi, la urma urmelor, n-am tăcut destul? N-am respirat decenii la rînd prin palma care ne-astupa gura?
citiţi
Pînă în urmă cu aproximativ un secol, societatea s-ar fi putut încă descurca, cred, fără ajutorul cuvintelor. Mă gîndesc la filmul mut, care era încă inteligibil, chiar dacă, uneori, simţea nevoia inserării unor „cartoane“ cu cîteva propoziţii scrise. Dar esenţa mesajului trecea oricum.
citiţi
„S-a terminat şi TIFF-ul ăsta” – am spus fiecare dintre noi la petrecerea de sîmbătă seara, mai înghiţind un oftat, mai înghiţind o măslină, şi am repetat-o a doua zi dimineaţă, la cafea, înainte să ne urcăm în maşină şi să ne întoarcem la Bucureşti.
citiţi
De curînd, presa germană a redeschis o mai veche dezbatere în jurul unei cărţi tipărite de Daniel Cohn-Bendit în 1975: „Marele bazar”. E o carte scrisă ca ”manifest împotriva societăţii burgheze”. Tînărul (pe atunci) revoluţionar de stînga, mare vedetă a mişcărilor studenţeşti din Parisul anului 1968, prieten de baricadă cu Joschka Fischer (viitorul ministru de Externe al Germaniei), şi europarlamentar, astăzi, din partea ”verzilor”, a scăpat printre rîndurile cărţii sale cîteva pasaje „inconfortabile” despre experienţa sa de lucrător la o grădiniţă de copii.
citiţi 
În care se rezolvă problema căsătoriilor gay din România
Am auzit, într-un documentar BBC, un vechi activist gay care se plîngea de povestea asta cu căsătoria. „E o catastrofă pentru comunitate“ – se plîngea el. Omul crescuse în cultura alternativă a anilor ’60, în comunităţi gay din San Francisco.
citiţiFinala de sport de la Roland Garros
În finala Roland Garros-ului, căzută anul ăsta într-o vineri, s-au nimerit doi coloşi. Doi colosali în Colosseum, sclavi ai zeului Tenis, chemaţi de zeitatea lor să se bată pentru gloria ei. Şi s-au bătut... Gladiatorul Nadal a învins, dar nu despre antologica lui victorie este vorba.
citiţiScurt şi cuprinzător
Erau vorbele des folosite de bunicul meu, intelectual la prima generaţie, şcolit prin propria ambiţie, cu eforturile – simbolice azi – ale ardelenilor trecuţi clandestin, în preajma Primului Război Mondial, în Regat, pentru a-şi păstra conştiinţa românească nepătată.
citiţi
Like-uri pentru comunism
Există pe Facebook un grup destul de numeros – are peste 4000 de membri –, care poartă numele „Nostalgia copilăriei noastre din Epoca de Aur“. M-am străduit din greu să înţeleg care este rostul paginii: membrii grupului par indecişi în privinţa propriilor nostalgii.
citiţi"Acesta este sfîrşitul"
La TIFF (Transilvania International Film Festival) 2013, secţiunea „This is the end“ a fost una dintre cele mai consistente, în ce mă priveşte. Dintre cele 12 filme prezentate acolo, aproape toate au fost nu doar interesante, ci din cele care-ţi opresc respiraţia şi te întorc pe dos, măcar pentru o clipă.
citiţiPrietenul meu, burlacul
L-am găsit, într-o zi, tuns foarte scurt şi cu numele schimbat. O fată îi tot spunea Ştefan, ca-n buletin. Toată lumea îi spunea, de regulă, P. Şi mobila din livingul lui era zburătăcită, altfel decît o ştiam noi aranjată. În casă era prea curat.
citiţi
