Orașe de basm

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Orașe de basm jpeg

Dragă Dilematix,

Cum ar putea să arate oraşul nostru altfel decît în infinit de multe feluri. ...Oraşul cu mai multe feţe este cel la care visăm cu toţii. Unul al me­ta­morfozelor instantanee, produse de un gînd sau de o dorinţă, oraşul la­birintic unde, odată intrat, ai şansa unor aventuri unice menite să te trans­forme şi pe tine radical.

Prin urmare, am dat curs invitaţiei tale, ne-am lăsat iarăşi provocaţi şi ne-am imaginat cum ar putea arăta oraşul perfect sau cum ar putea fi trans­format oraşul nostru concret, real, într-unul incredibil. Ce să vezi! Chiar ceea ce nu ne place să vedem zi de zi ne-a dat apă la moară. Ne‑am mă­rit sau micşorat lentila, ne-am înflorit-o sau înverzit-o, am răs­tur­na­t‑o, am arcuit-o, am zgîriat-o... şi iată ce a ieşit.

Prof. Amalia Gabriela Şerbu

Orașul Halloween

Oraşul – o casă a mii de oameni, pe care fie­care şi-o imaginează altfel, ar trebui să fie negru şi mov. Palatul din centru (unde se află acum Primăria) să fie foarte în­fri­coşător, ceasul să bată la ora fixă şi soneria să fie ca un strigăt. Oraşul meu aş vrea să a­mintească mereu de Halloween. Locuitorii nu aş vrea să fie trişti, însă hainele lor să fie foarte închise la culoare. Dacă tot ceea ce am spus va deveni realitate, toată lumea ar fi egală, nu ar mai fi nimeni discriminat, nu ar mai fi nimeni bogat sau sărac, nu ar mai fi furturi şi, cel mai important, va fi cu­ră­ţe­nie pe trotuar, în adevăratul sens al cu­vîn­tului. Aşa am putea deveni un oraş mo­del! Nu spun acum că doar dacă vom fi un oraş-Halloween am putea face aceste lu­cruri, însă este un început. Acest oraş nu va fi niciodată construit, din păcate, deoarece u­nii fără pic de imaginaţie (ei se cred rea­lişti, precum părinţii mei, de exemplu!!!) spun că nu este normal. Dar dacă cineva este interesat de ideea mea, ea rămîne va­la­bilă, iar eu vă stau la dispoziţie!

Andra Elena MEŞCA

 

Oraşul alb-negru

Oraşul meu natal este un oraş foarte pre­ţios: are atîtea lucruri minunate, dar şi pie­tre preţioase. Acestea sînt ascunse în pă­mînt, iar oamenii le caută mereu. Buzăul este împărţit în două, de aceea îl numesc ora­şul alb-negru: de la Biserica Eroilor la Pri­­mărie este Bikasa, iar de la Primărie la ce­lălalt capăt al oraşului este Burak. Bikasa este oraşul bun, condus de Crăiasa Albă. Bu­rak este oraşul rău, îndrumat de Crăiasa Nea­gră. Cei din rasa Bikasa au pielea albă, iar cei din Burak sînt negri. Crăiasa Albă lo­cu­ieşte într-un castel cu sute de turnuri, un­de îi găzduieşte pe copii. Pe ceilalţi oa­meni îi lasă să facă ce vor: să se plimbe prin Bi­kasa, să cultive plante. Crăiasa Neagră are un copac imens, întunecat şi foarte bă­trîn, în care locuieşte, alături de copiii pe ca­re îi ţine ostatici. Pe părinţii lor îi alungă în minele aflate sub ţinutul Burak. Îi pune să extragă toate diamantele din pămînt, pen­tru a-i face coroane preţioase.

Ceea ce desparte Bikasa de Burak sau Bu­rak de Bikasa este Primăria, care se nu­meş­te Gardenia. Primăria este o clădire înal­tă, din aur masiv, cu o grădină inte­rioa­ră. În această grădină, în mijloc, pe o piatră înal­tă, stă Înţeleptul de la Miazăzi. El me­di­tează şi se gîndeşte cum să unească cele două oraşe, ieşind o lume gri. Un rîu otrăvit în­conjoară Buzăul. Oricine se udă, chiar şi cu un strop din rîu, moare. Rîul se numeşte Fla­vius. El inundă Buzăul în fiecare an, pe 1 aprilie. E rău, dar ţine unite cele două re­giuni. E chiar magnific! Bikasienii au hec­tare de viţă-de-vie, aici, în oraş, iar buracii au un muzeu al diamantelor, rubinelor şi sma­raldelor.

Maria JUNGHETU    

 

Oraşul (de turtă) dulce

Dacă ar fi să-mi imaginez oraşul altfel, m-aş gîndi la un oraş de basm în care totul este dulce. Acesta ar avea acadele în loc de co­paci, oameni din jeleuri care n-ar mai tre­bui să bea apă deoarece la robinete ar curge doar suc, rîul Buzău ar fi din ciocolată topi­tă şi cu cremă de căpşuni înăuntru, casele ar fi din marţipan şi turtă dulce, pe jos un strat gros de îngheţată, cerul ar fi dintr-o pa­lă nesfîrşită de vată de zahăr de culoare vio­let, păsările ar fi din bezea şi şcolile – din ra­hat de fructe. Toate vitaminele necesare or­ga­nismului ar fi în dulciuri, iar sufletele oa­menilor ar fi atît de dulci precum as­pec­tul lor.

Florin MARDAN

 

Merişor

În oraşul meu, cetăţenii sînt rotunzi ca niş­te mere verzi şi se numesc „măruţe“. Nu au o uniformă, de obicei umblă în blugi şi tri­couri. Din căciulile lor negre ies frunze verzi. Străzile sînt largi, cu multe parcuri, a­me­najate pentru copii şi plimbări. De ase­me­nea, curăţenia străzilor este asigurată de ser­viciul pentru curăţenie Planeta verde. Clă­dirile sînt mari, cu multe ferestre, co­lo­rate în diferite culori care reflectă razele soa­relui în diverse nuanţe, în funcţie de ore­le zilei. Astfel, dimineaţa sînt roz, la prînz – verzi şi seara – violet. Dar şi cerul are cîte o al­tă culoare în fiecare zi.

Măruţele îşi duc viaţa sub cupola celor pa­tru anotimpuri. Primăvara adesea plouă cu stele, vara este foarte mult soare-verde, iar toamna plouă cu frunze verzi, roz, por­to­calii, negre, roşii, galbene. Iarna ninge tot ver­de, iar în vacanţă, temele pentru şcoală sînt cu desăvîrşire interzise. Fiecare cetă­ţean are cîte un dragon negru, roz, alb sau de alte culori; aceştia sînt foarte prietenoşi şi duc măruţele peste tot. Cînd un dragon este avariat, el se repară la un dealer au­to­ri­zat Dragon building. Măruţele au diferite func­ţii sociale: profesori, gunoieri etc., dar ele sînt plătite la fel, cu 100.000 de frun­zi­şoare.

Bianca NICULESCU

 

Oraşul comestibil

A fost odată ca niciodată, căci aşa încep mai toate poveştile, un oraş care era făcut din clătite, cu munţi de ciocolată, cîmpii de aca­dele şi dealuri de dropsuri. Dar, cel mai in­genios lucru era că această lume nu se ter­mina niciodată, zi de zi apăreau ţinuturi noi de explorat. Oamenii de aici se în­ţe­le­geau cu animalele, chiar şi cu clătitele în care trăiau... Vă gîndiţi oare de ce era ora­şul atît de special? Ei bine, oamenii aveau pu­teri magice. Vă închipuiţi cum este să sur­volezi munţii de ciocolată?

Ozana IONESCU                                 

 

Floriland

În oraşul Floriland, care se aseamănă cu ora­şul Buzău, totul este din flori, iar oa­menii se plimbă cu cele mai moderne au­to­mobile, Albinuţele. Primăria din centrul ora­ş­ului, situată lîngă Piaţa Dalia, este fă­cută din trandafiri de un portocaliu deschis şi din crini albi. Piaţa este un loc gol, as­fal­tat cu petale de trandafiri de cea mai bună ca­litate şi are din loc în loc felinare din ie­deră căţărătoare.

Pe Bulevardul Roselor, faţă în faţă cu o co­fetărie numită Liliacia este Casa Ghio­ce­lu­lui, zisă şi Casa Albă. Toată este cons­trui­tă numai din ghiocei. La capătul Bu­le­var­dului Roselor este un parc ce are acelaşi nu­me ca şi oraşul, şi unde găseşti inedite mo­dalităţi de a-ţi petrece timpul (leagănele sînt din bujori, toboganele – din caprifoi, iar că­luşeii – din lalea).

Cea mai populară prăjitură este cea cu blat de narcisă şi cu umplutură de pan­se­luţă, iar îngheţata floribolantă este cea de tran­dafiri. Unora le place şerbetul din flori de cais sau de vişin. Sucul cel mai bun din oraş este sucul de panseluţă. Berea se face din margaretă sau din primulă şi se bea cu ghea­ţă de trandafiri sau de mac. Cafeaua de cea mai bună calitate este din gălbenele de pădure şi poate fi îndulcită cu zahăr de crin. Bijuteriile cele mai valoroase sînt cele fă­cute din lăcrămioare, din busuioc sau din bu­jor. Lenjeria intimă este făcută din cele mai fine petale de trandafir de import. To­tul se cumpără pe bază de florinţi.

Carmen MOCANU             

 

Oraşul viitorului

Eu mă întreb cum o să arate oraşul meu în viitor. Roboţi pe toate drumurile, maşini ca­re zboară şi pot atinge viteza luminii – as­ta îmi doresc eu. În fiecare zi cînd am merge la şcoală, am învăţa doar punîndu-ne o cas­că specială şi nu ar mai fi nevoie de teme. Co­piii ar primi rucsacuri cu propulsoare ca­re pot atinge şi viteza de o sută de ani lu­mi­nă pe minut, calculatoare portabile şi multe al­tele, în timp ce adulţii ar avea toate aces­tea încorporate în maşinile zburătoare. Cînd copiii vor să se joace şi nu au loc, a­păsînd pe un buton, se vor teleporta într-un loc virtual unde ar putea face tot ce îşi do­resc.

Victor BOSIE

Oraşul securizat

Securitatea oamenilor va reprezenta to­tul în viitor. Casele vor fi prevăzute cu un „pa­nou al securităţii“, care verifică retina, am­prenta şi timbrul vocii. Dacă vine cineva şi nu este înregistrat în baza de date, com­pu­terul va anunţa singur poliţia. După ve­ri­fi­care, casa îţi va ura „bun venit“. Casa va fi de fapt un computer gigantic. Va fi de ajuns să-i spui ce vrei, iar casa îţi va oferi totul. Da­că ai scăpat ceva pe jos, casa va curăţa cu aju­torul unei podele care absoarbe ins­tan­taneu. Poliţişii viitorului nu vor mai fi oa­meni, ci roboţi incoruptibili. Medicii vor exer­sa ore în şir pentru a face o operaţie ade­vărată, cu ajutorul unei mîini virtuale. Nu va mai fi nimic deosebit să întîlneşti fiin­ţe mici şi verzi sau înalte şi albastre. Se vor face concedii interplanetare. Din cauza tim­pului de zbor foarte lung, oamenii vor sta în aşa-zise „camere de dormit“, în care vor fi adormiţi cu ajutorul unui sedativ u­şor. În şcoli, profesorii vor fi roboţi, iar fie­care copil va avea un computer care va scrie du­pă dictare. Nu se vor consuma băuturi al­coo­lice şi nici nu se va fuma, acestea fiind in­terzise prin lege, deoarece dăunează grav să­nă­tăţii.

Vlad Cristian TUDOR

Orașul OZN

Se pare că am ajuns în primăvara a­nu­lui 2070. Exact ca în filmele SF, totul este fas­cinant. Străzile sînt făcute din capace de sti­louri colorate în fel şi chip de către pic­tori, pentru reciclare. Din cîte am înţeles de la localnici, pictorii sînt nişte dragoni găsiţi în gheaţa de acum 30.000 de ani. Aceştia îşi pot colora flăcările după voia lor, iar cînd sînt suflate pe un obiect, se transformă ime­diat în vopsea. Tot mergînd, am remarcat ca­sele sau, cel puţin, pe cele care erau par­cate. Probabil vă întrebaţi cum pot fi casele par­cate. Vă voi da o explicaţie pentru a­ceastă întrebare, dar şi pentru faptul că nu mai există hoteluri sau hoţi. Cu ajutorul unor telecomenzi, casele se pot împacheta îm­preună cu toate obiectele din ele şi pot în­că­pea într-o cutiuţă. Cui îi mai trebuie ho­te­luri dacă poate sta în propria casă, oriun­de?! Cînd mai au timp hoţii să fure, dacă nicio­dată nu se întîmplă să nu fie nimeni acasă?

După atîta umblat pe capace de stilouri re­ciclate, m-am decis să vizitez Primăria. Cînd am ajuns în faţa acesteia, am observat că era un OZN mare, de un albastru stră­lu­citor. Apoi m-am interesat de ce Primăria era un OZN. Am aflat că omenirea a cu­nos­cut în sfîrşit extratereştrii şi a decis – doa­re­ce sînt mult mai evoluaţi decît noi – să con­ducă ei oraşele, ţările, judeţele şi restul. Oa­menii doar aprobă sau dezaprobă pro­pu­ne­rile lor.

Diana MÂNDRUŢĂ

Orașul de vis

Dacă vom merge spre stînga, vom vedea o parte dintre tehnologiile viitorului: casele levitează, iar trenurile te duc la destinaţie cu o viteză ameţitoare. Mai mergem cîţiva paşi şi vom vedea o şcoală. Orele de curs se des­făşoară în aer liber, iar tablele pline de praf sînt înlocuite cu holograme foarte igie­nice şi cît se poate de reale. Desigur că pe ai­ci oamenii se şi distrează! Putem să mer­gem în parcul de distracţii de pe Lună sau pu­tem vizita coloniile de pe Marte. Aici ne pro­ducem propria mîncare prin tehnica hi­dro­fermelor. Şi energia electrică o pro­ducem noi şi vindem excesul. Noi avem şi o po­liţie avansată! Avem avioane-spion, sis­te­me de apărare cu laser şi un antivirus pen­tru protecţia sistemelor! Înapoi la dis­trac­ţie! Avem un tun care trimite o capsulă cu oameni pînă pe Lună. O praştie imensă lan­sează artificii în spaţiu, pentru a avea fo­curi de artificii pe toată planeta. Nu sînt de­cît patru zgîrie-nori, dar mari de ajung pînă în exosferă. Poate doriţi să vedeţi lumea de sus, în adevăratul sens al cuvîntului. Pri­mele două sute de etaje au apartamente do­ta­te cu tehnologii inovatoare, de ultimă ge­ne­raţie. Următoarele două sute de etaje au bi­rouri destinate cercetării compoziţiei ae­rului (poluarea atmosferei, nivelul de ra­dia­ţii). De la etajul 400 pînă la 1000, vom găsi mall-uri imense unde se comercializează pro­duse din tot universul. Iar de acolo pînă la etajul 1500 avem apartamente fără gea­muri, deoarece sînt acoperite la exterior cu pa­nouri solare. Desigur, acesta a fost numai pri­mul zgîrie-nori. Al doilea are 2000 de eta­je, dintre care 1000 se află sub pămînt. Ul­timele zece chiar ating magma din cen­trul pămîntului. Acolo oamenii de ştiinţă în­cearcă să dezvolte noi metode de încălzire e­co­logică.

Paul MELINTE

Orașul din oraș

La intrarea în oraş, pe partea stîngă se află patinoarul cu aer, unde trebuie să pur­taţi nişte adidaşi speciali care vă ridică la trei centimetri deasupra solului. Pe cealaltă par­te este „Biserica Eroilor“. Aici îi puteţi în­tîlni pe cei care au murit în Primul Război Mon­dial, puteţi discuta cu fantomele lor la un ceai. Fantomele sînt bune, nu vă spe­­riaţi! Ele sînt îmbrăcate ca nişte soldaţi, dar au o insignă pe care scrie cu litere aurii: „Membru de onoare al Academiei Fan­to­melor“.

Acum sîntem în cartierul meu, pe Bu­le­vardul 1 Decembrie 1918. Vă plac blocurile? Sînt făcute din cărămizi de rocă din Vestul Săl­batic, amestecate cu un soi de aur-praf, de aceea lucesc. Apartamentele sînt mo­bi­late frumos, fiecare are o bucătărie per­for­mantă, un sistem Home Cinema în su­fra­gerie şi un tobogan la fereastra camerei co­pilului, pentru a ieşi mai repede la joacă.

Acesta este Colegiul Naţional ,,B.P. Has­deu“ unde învăţ. Este un monument is­toric care a fost păstrat foarte bine. Sălile de clasă au cîte o tablă magnetică, un cal­cu­lator, un video proiector şi un şoricel în­ţe­lept. Şoriceii îi ajută pe profesori să predea lec­ţiile. Aceştia sînt nişte rozătoare speciale care au fost aduse din China de la templul Hîîîîîjjjcabîţ (cred că aşa se numea), unde se află crescătoria de astfel de şoareci.

Am ajuns în centrul oraşului, frumos loc! Clădirea aceea roz este Primăria făcută din vată de zahăr, dar care nu poate fi mîn­cată! Altfel vă daţi seama că nu ar mai ră­mîne nimic din ea! În centru, este şi Piaţa Da­ciei, unde se ţin de obicei concertele tru­pe­lor din America, cînd vin în România.

Gata, acum trebuie să plec la ge­ne­ra­torul de energie ECO, unde te poţi oferi vo­lun­tar să mergi pe o bicicletă pentru a ge­nera energie. Să nu uit... Buzăul este con­dus de mintea copiilor din oraşul meu, plus min­tea mea. A mea a fost ideea cu Primăria din vată de zahăr, evident!

Anca ROŞCULETE

50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
„Binecuvîntare" papală pentru proiectele preşedintelui Macron
Cotidianul Le Monde precizează că Emmanuel Macron a stat de vorbă cu Papa Francisc exact 57 de minute.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
13-15 iunie '90. Stelian Tănase: Cei care aruncau cu flori în mineri există și astăzi. Societatea, la fel de divizată
Stelian Tănase: Am îngropat instituțional, dar și emoțional acele evenimente. Ne amintim de ele cînd și cînd, mai ales jurnaliștii. Numai în media mai transpare subiectul. Nu avem o emoție publică.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Donald Trump şi Kim Jong-un, foarte mulţumiţi de summit; analiştii, mai sceptici
Următorul astfel de exerciţiu de mare amploare este prevăzut pentru luna august.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Interviu cu criticul George Banu despre Festivalul de la Sibiu
Cea mai recentă carte semnată de George Banu se intitulează Isuşii mei şi a apărut la Editura Nemira, Mihaela Marin fiind autoarea fotografiilor care însoţesc aceste eseu despre „coexistenţa cu arta sacră”.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
"Meciul secolului": Donald Trump vs Kim Jong-un
Insula pe care se află acest hotel are avantaje mari în materie de securitate. Se află nu departe de ţărm şi de centrul statului-oraş, deplasările se pot deci controla uşor. Este legată de ţărm printr-un teleferic, un tunel şi un pod pietonal.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Cotidianul francez La Croix: „Ameninţare asupra luptei anti-corupţie în România”
„Emblemă a luptei împotriva corupţiei din 2013 încoace, Laura Kövesi a devenit inamicul partidului la putere.”
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Epidemia politică anti-sistem din Europa
În Europa s-a format deja un fel de arc geografic anti-sistem. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Grecia, Austria, Italia au intrat într-o logică anti-sistem, care este una anti-Bruxelles.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Ce ar trebuie să facem de Ziua Copilului?
În fiecare an, pe 16 iunie, se mai sărbătoreşte Ziua copilului african, în amintirea unui masacru comis pe 16 iunie 1976 la Soweto.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Bugetul ca o plastilină. Cum trag cheltuielile de venituri riscînd să rupă deficitul
În primul rînd, cheltuielile cresc mult mai puternic decît veniturile. Raportul este aproape dublu, adică veniturile au crescut cu 11,8%, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, iar cheltuielile au avut un salt cu 21,5%.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Airbus Helicopters amenință Guvernul cu închiderea uzinei din Brașov: "Răbdarea noastră are limite!"
Șeful Airbus Helicopters, Bruno Even, a precizat pentru cotidianul La Tribune că aşteaptă o poziţionare fermă din partea României.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Salonul cărţii din Balcani la Paris: poetul Paul Vinicius invitat din România
Nu întîmplător acest Salon propune o altă privire asupra Balcanilor, prin dezbaterile programate sau proiecţiile cinematografice.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Diavolul și bunul Dumnezeu
România a deviat major de la ținta asumată de a avea un deficit structural de 1% din PIB.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Închiderea unui centru de experimente nucleare în Coreea de Nord: partidă de poker mediatic?
Coreea de Nord a anunţat, ca un gest de bună voinţă, distrugerea unui centru subteran de experienţe nucleare.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Theodor Paleologu: Cînd Viorica Dăncilă deschide gura, îţi crapă obrazul de ruşine
În opinia sa, "Guvernul Dăncilă sau mai exact persoana doamnei Dăncilă este o ruşine naţională (...).”
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Pascal Bruckner la RFI România
Cuvîntul fobie vine din grecește și înseamnă frică, iar frica e un sentiment firesc. Avem dreptul la frică, de exemplu avem dreptul să ne temem de Islam, mai ales văzînd cum evoluează, cum a evoluat în ultimii 20-30 de ani, iar asta nu înseamnă rasism. Îmi pare foarte rău dar frica nu înseamnă rasism.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Un pas înainte la PIB, stagnare la salarii
Desigur, urcarea în clasamentul european al PIB este un fapt de semnalat. Dar entuziasmul ar trebui să fie mai moderat, dintr-un motiv simplu...
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Lucian Pintilie a încetat din viață
Interdicţia de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1973.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Fericitul Vladimir Ghika, prințul care a devenit marele vagabond apostolic
Vladimir Ghika este unul dintre cei mai interesanți sfinți contemporani. El s-a născut în anul 1873 la Constantinopole.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Cannes: Spike Lee şi Lars von Trier revin în forţă
Danezul Lars von Trier nu mai e persona non grata, aşa cum fusese după în 2011 în urma declaraţiilor sale.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Ministrul de Externe, convocat de Klaus Iohannis la Cotroceni, în scandalul ambasadei
Şeful statului a acuzat PSD că face politică externă "după ureche" şi riscă să scoată ţara din UE.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Cannes: un dizident rus reţinut acasă, un lepros carismatic şi un film-fluviu
Producătorii şi actorii filmului Leto au urcat însă covorul roşu iar în susul treptelor au ridicat o pancartă pe care era scris în negru numele regizorului absent.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Le Monde despre decizia lui Donald Trump
"O decizie absurdă cu efecte destabilizatoare", este intitulat un editorial publicat de Le Monde pe acest subiect.
50 de mii de bucureșteni demonstrează contra grațierii jpeg
Opozantul Nikol Pachinyan numit prim ministru al Armeniei
Societatea civilă poate, în mod paşnic, să provoace schimbări la nivelul puterii atunci cînd aceasta din urmă se auto-descalifică prin abuzuri.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.