(Dilemateca, anul VIII, februarie 2014)

 

În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (la o universitate de stat a iubitei noastre ţărişoare, pre numele său "Valahia" din Tîrgovişte) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu. A reuşit să fie una din expresiile cele mai caracteristice ale sentimentului naţional, în marea tradiţie a cronicarilor, a lui Bălcescu, Hasdeu, Eminescu şi N. Iorga chiar sub regimul comunist, cînd a trebuit să suporte consecinţele originii sale nesănătoase, de fiu al unui fost moşier şi nepot de ministru mort în puşcărie..." Cumplită soartă, vom spune într-un glas. Este vorba despre... Dan Zamfirescu, care ne povesteşte într-un volum apărut la Editura Semne (desigur, o editură acreditată CNCSIS, ca toate editurile ce binemerită de la patrie, publicînd asemenea volume fundamentale) cum a suferit din cauza regimului comunist. Cum a suferit? Aceia dintre dumneavoastră însetaţi de adevăr, dorind restabilirea memoriei noastre interzise, visînd pedepsirea celor ce au făcut posibilă dictatura comunistă în toate formele şi etapele ei, fiţi gata de o mare revelaţie. Pe care mă bucur să v-o împărtăşesc, aici şi acum. Are youready? (Mică pauză de respiraţie pentru mine, în care vă las într-un binevenit suspans...)

Cartea acestor mărturisiri se intitulează Istoria Românilor văzută de Neagu Djuvara - fals ştiinţific sau trădare de ţară, dar polemica lui Dan Zamfirescu cu Neagu Djuvara "trădătorul" e efectiv secundară în contextul adevărurilor pe care autorul caută să le restabilească - şi pe care adversarul său, autor de succes (oculta masonică loveşte din nou mica noastră ţărişoară...) al Editurii Humanitas (ce vă spuneam? proiectul de distrugere a poporului român se vede deja din asemenea detalii, prietenii ştiu de ce) le trece, vinovat, sub tăcere, contribuind astfel la "dispariţia românilor ca naţiune în următoarele cîteva decenii." Victimă a dictaturii comuniste şi patriot adevărat, Dan Zamfirescu se declară "primul sau printre primii care am sesizat şi am rostit (...) că România şi neamul românesc sînt ţinta unui veritabil program de distrugere a ţării şi de exterminare a noastră." Acest fenomen se accentuează după uciderea criminală a marelui nostru conducător, pentru că - e concluzia apoteotică a volumului - "Anii Ceauşescu din perioada de glorie şi chiar după aceea rămîn însă un miracol istoric, realizat de poporul român, ca şi cele două decenii care i-au precedat şi le-au servit de temelie. (...) La ei trebuie să privim ca la o oglindă, spre a ne regăsi chipul cel adevărat în acest ceas de penibilă sărăcire, umilinţă şi umilire." Acestea sînt cuvintele unui profesor universitar către noi, în anul de graţie 2012. Citiţi-le atent, dacă tot vorbim despre felul cum nu e bine să ne jucăm cu cele sfinte.

Autointitulat victimă a sistemului comunist, Dan Zamfirescu mărturiseşte în acest volum cum a inventat el însuşi (deşi lumea n-o ştie şi nu e apreciat cum se cuvine, ahh, patrie nerecunoscătoare cu marii tăi fii...) expresia "Epoca Ceauşescu" (la 8 mai 1971!), ne explică de ce era Maurer un intelectual, Groza - un geniu iar Ceauşescu - un geniu absolut (din păcate, prost sfătuit şi rău însurat), pedepsit de complotiştii vînduţi puterilor străine cu o "moarte martirică" - comparabilă cu aceea a lui Constantin Brâncoveanu (deşi, în general, termenul preferat de autor pentru comparaţie e Mihai Viteazul). În materie de genii, de altfel, îl mai vedem consacrat aici şi pe Adrian Păunescu - "nu numai un geniu, ci şi un om adevărat" (spre deosebire de Nichita Stănescu, "fiu de rusoaică albă" şi deci posibilă armă a complotului antiromânesc). Ultimul geniu (neînţeles) este Ion Iliescu. Cum despre toţi aceştia Neagu Djuvara scrie - dacă scrie - cu totul altfel în cărţile sale, ce poate fi el decît un trădător de neam, carele nu degeaba, ni se dezvăluie ironic, a trăit în Africa, departe de lumea civilizată. Unde, în schimb, în tot acest timp, trăise bine-mersi Dan Zamfirescu, un patriot adevărat, un universitar civilizat, ce mai, un sfînt al culturii româneşti (care, de altfel, a şi studiat Teologia). Să te cruceşti, nu alta.