Matei MARTIN | PROFIL

10 Iunie 2012

Florentina Sâmihăian - editoare, coordonatoarea Colecţiei de carte pentru copii a Editurii ART

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 72, mai 2012)

De fiecare dată cînd vine vorba de literatura pentru copii se aud aceleaşi lamentaţii: editorii spun că nu prea găsesc poveşti potrivite, iar autorii se plîng că nu le sînt publicate cărţile. În librării, oferta e în acelaşi timp diversă şi monotonă: aceleaşi cărţi pentru cei mici, viu colorate, "importate" de la cine ştie ce editură străină care a dat lovitura; aceleaşi serii de aventuri, scrise parcă după reţetă, care au succes peste tot; acelaşi Harry Potter, ale cărui peripeţii apar aproape simultan în întreaga lume. Şi asta în condiţiile în care în România există, dacă nu o tradiţie, măcar istorii de succes ale cărţilor pentru copii. Încercări recente de a reînnoda acest fir se fac simţite. Editura ART şi-a propus să publice sistematic cărţi pentru copii şi tineret. Florentina Sâmihăian este lector la Facultatea de Litere şi coordonează Colecţia "Cărţile mele".

"Copiii citesc!"

În Germania, cărţile pentru copii reprezintă un segment important al pieţei de carte. Din cele aproape 200.000 de titluri noi care apar în fiecare an, în jur de 10% sînt cărţi pentru copii şi tineri. Majoritatea sînt scrise de autori germani contemporani. Mereu în căutare de noutăţi şi de public, editurile inventează genuri, dezvoltă serii de romane şi caută alte nişe de public. E o tendinţă generală în Europa de Vest. Şi în Franţa, de pildă, librăriile mari au secţiuni speciale dedicate copiilor şi tinerilor, cărţile fiind clasificate în funcţie de recomandările editorilor, care, la rîndul lor, se consultă cu psihologi şi pedagogi, pe grupe de vîrstă. Şi nu e doar o chestiune ce ţine de politicile educaţionale: cărţile pentru copii reprezintă o piaţă, deci o sursă de profit.
Probabil tot de profit se leagă şi dezinteresul pe care îl manifestă în general editurile româneşti în ceea ce priveşte acest domeniu. Este mult mai simplu să preia de la editori străini francize sau formule verificate şi să le traducă în română, decît să investească în autori şi texte noi. Însă încercările de pînă acum - nu prea numeroase - au dovedit că e loc şi pentru inovaţie.

Un suflu nou

În colecţia pe care o coordonează Florentina Sâmihăian la Editura ART au apărut două volume: Care-i faza cu cititul? şi Ce poţi face cu două cuvinte. E un un efort colectiv: la fiecare dintre aceste cărţi au contribuit mai mulţi scriitori. E un joc, dar e şi un proiect serios: colecţia există tocmai pentru că editura şi-a propus să spargă acest cerc vicios de pe piaţa de carte şi să promoveze autorii români care scriu pentru copii. Asta e şi miza: să-i impulsioneze pe autori să scrie literatură pentru publicul tînăr. "Copiii de azi merită să citească texte bune scrise de autori români contemporani. Sigur, e bine că se întorc la textele clasice, dar trebuie să existe şi un suflu nou. În momentul în care unii dintre autorii invitaţi să contribuie la aceste antologii vor propune unei edituri un proiect personal pentru copii, le va fi, poate, mult mai uşor să cucerească publicul. Am încercat să spargem gheaţa pe un teren necunoscut", spune Florentina Sâmihăian.
"Am vrut să avem voci cît mai diferite. Astăzi se scrie în atît de multe feluri, încît doar nişte antologii precum acestea ar fi putut să dea măsura diversităţii." Copiii de azi sînt cititorii de mîine - cei care probabil vor alege din librării cărţile autorilor preferaţi: (re)cunoscîndu-le de pe acum numele şi stilul, vor fi mai aproape de ei mai tîrziu. "Sper ca aceste antologii să ducă la nişte cărţi de autor pentru copii."
Colecţia a pornit de la nişte constatări personale ale Florentinei Sâmihăian. Ca profesoară şi ca autoare de manuale şcolare, a observat cît de greu e să găsească texte potrivite pentru anumite vîrste. Recursul la texte clasice nu e suficient. Adesea trebuie căutate anumite teme care nu se regăsesc la autorii români studiaţi în şcoală. În plus, pentru a stîrni apetitul pentru lectură al copiilor şi tinerilor trebuie căutate texte literare care să li se adreseze direct, care să se refere la aria lor de interes. Lucrînd în cadrul unor proiecte europene din domeniul promovării lecturii, Sâmihăian a putut constata cît de dinamică este piaţa literară în Occident. "Acest segment al pieţei de carte cuprinde mai multe nişe. Fiecare are propriile probleme. De pildă, pentru categoria 12-15 ani, se găsesc foarte greu texte cu adevărat valoroase. Pentru cele două cărţi publicate, ne-am ales ca public-ţintă tocmai această categorie de vîrstă, deşi ea e problematică, sperînd că vom reuşi să acoperim, prin diversitatea textelor, gusturile diverse ale cititorilor. Pentru că aici sînt de fapt două subgrupe (12-13 şi 14-15), cu interese de cunoaştere şi de lectură diferite." Tocmai aceasta ar fi şi una dintre misiunile importante ale părinţilor, să urmărească preocupările copiilor, să le ghicească şi să le cultive gusturile literare.
Primele două volume din Colecţia "Cărţile mele" conţin texte scrise de autori consacraţi, cunoscuţi unui public mai larg. Sînt, în general, autori care au ei înşişi copii şi care ştiu cum să li se adreseze şi cum să le capteze atenţia. Însă gîndul că trebuie să scrie pentru copii îi poate inhiba pe unii scriitori - spune Florentina Sâmihăian. "Nu am avut parte de refuzuri categorice, însă se vede în unele texte această presiune care apasă pe umerii celui/celei care scrie." Cărţile din această colecţie se adresează în egală măsură copiilor şi părinţilor. Căci, pînă la urmă, adulţii sînt cei care trebuie cuceriţi în primă instanţă, ei sînt cei care vor merge în librării să cumpere cărţile. Probabil că unii se întreabă de ce nu mai citesc copiii. Volumul Care-i faza cu cititul? oferă cîteva pledoarii personale pentru lectură. Pentru titlul acestei antologii s-a făcut o sesiune de brainstorming la editură. În final, cel care a găsit titlul a fost Matei, fiul Florentinei Sâmihăian.
Sînt suficient de puternice aceste argumente? Cum convingi un copil să citească? Rolurile sînt împărţite. Nu doar editura trebuie să invite la lectură. Şi părinţii ar trebui să le ofere de citit copiilor şi să vorbească despre cărţi. Şcoala are şi ea un rol important. "Dacă profesorii de literatură nu sînt ei înşişi nişte cititori pasionaţi, cum să-i convingă pe elevi să citească?", se întreabă Florentina Sâmihăian. "Dacă dialogul din sala de clasă nu e provocator, atunci profesorul nu va reuşi să facă din carte un obiect atractiv. Ceea ce putem face noi, editorii, este să oferim nişte cărţi bune în care atît părinţii, cît şi copiii să găsească ceva cu miez. Aş spune că e minunat dacă le putem oferi, în acelaşi timp, şi cărţi frumoase, inteligent ilustrate, iar aici trebuie să amintesc contribuţia esenţială a Irinei Dobrescu la ambele volume ale colecţiei "Cărţile mele"."

"Gramatica fanteziei" şi scrierea creativă

Cea de-a doua carte a colecţiei s-a inspirat de la ceea ce Gianni Rodari numea "binomul fantastic". Jurnalist şi scriitor italian, Rodari s-a consacrat mai ales datorită cărţilor pentru copii şi tineri. Introducere în arta de a născoci poveşti (volum apărut recent, şi în versiune românească, la Editura Humanitas) e un fel de curs de scriere creativă pentru copii şi adulţi, o culegere de tehnici şi discursuri teoretice despre cum se naşte o poveste. "Binomul fantastic" e doar unul dintre ponturile pe care le oferă Rodari scriitorilor în devenire: să concepi o naraţiune pornind de la două cuvinte din arii semantice diferite. Exact pe acest "joc" se bazează şi volumul Ce poţi face cu două cuvinte, recent apărut la Editura ART.
În urmă cu un an, la o întîlnire de la Muzeul Ţăranului Român, scriitori şi copii au propus cîte un cuvînt, apoi s-au alcătuit perechi de cuvinte, şi cei prezenţi le-au votat. Cele trei perechi "cîştigătoare" (pelerină-tatuaj; cocoloş-explorator; aripi-lacrimă) au fost apoi repartizate autorilor invitaţi. Care au scris, fiecare, cîte o poveste.
Dincolo de mult discutata criză a culturii scrise, copiii citesc - ne asigură Florentina Sâmihăian. Într-adevăr, datele statistice din ultima vreme infirmă temerile mai vechi ale specialiştilor. Interesul pentru carte există! Totul e ca cititorii să nu fie dezamăgiţi şi să li se cultive această poftă.


0 comentarii 3607 vizualizări

PUBLICITATE

 

Ana Maria SANDU

Vedere de la Praga

Vedere de la Praga

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI