Shakespeare, Zola, absintul... & Co

27 februarie 2015
Shakespeare, Zola, absintul    & Co jpeg

Pentru că tot am vorbit de librării, de locuri de citit, de cărți și de cititori, am regăsit un articol mai vechi, publicat în Dilemateca:

În căutarea unui loc de citit din Paris care să aibă o istorie şi o poveste, am vrut să merg la o ţintă sigură: librăria Shakespeare & Co. Ştiam despre ea din România. Aici avea o oareşce faimă și prin faptul că proprietarii ei sînt dispuşi să-i găzduiască pe gratis pe acei scriitori mai mult sau mai puţin anonimi din lumea întreagă care nu au bani, însă îşi doresc să scrie la Paris, în speranţa că oraşul le va dărui măcar o părticică din suflul său creator. Aşadar, îmi închipuiam la modul idilic cum seara, după ce uşile librăriei se închid şi se trag obloanele, cîteva paturi sînt întinse printre rafturile cu cărţi, pe ele stau scriitorii într-o rînă, împart cîte o sticlă cu vin, tot din partea casei şi pentru a le asigura inspiraţia atît de necesară, povestesc pînă tîrziu în noapte despre noile lor romane şi despre necazurile vieţii de scriitor, în general. O atmosferă boemă posibilă şi poate că chiar aşa se şi întîmplă, dar...

Shakespeare & Co se află pe rue de la Bucherie, chiar vizavi de Notre Dame, adică acolo unde turiştii americani se întîlnesc cu cei japonezi şi îşi fac reciproc fotografii de familie. La doi paşi sînt cîrciumile din Cartierul Latin care se înşiruie una lînga alta pe cîteva dintre cele mai comerciale străzi din Paris. Aici se reinventează conceptul de happy hour, găseşti bere la doar patru euro şi poţi vedea turişti englezi clătinîndu-se ca la ei acasă atunci cînd barurile se închid prea devreme, căci autorităţile vor să ferească populaţia de vicii. Librăria, „un centru parizian de creativitate şi inteligenţă” , aşa cum scrie pe site, se încadrează mai mult sau mai puţin în acest spaţiu. Oricum, profită din plin de vadul pe care îl are. E cochetă, fermecătoare. Îşi păstrează în cele mai mici detalii look-ul său din 1951, atunci cînd şi-a deschis pentru prima dată porţile, fasonul din timpurile cînd Henry Miller a descris-o ca pe a wonderland of books. Perfecţiunea sa „lucrată” e comparabilă cu cea a tuturor locurilor din Montmatre sau din alte zone turistice. Îţi ia ochii şi nu-ţi mai rămîne timp să te gîndeşti la ce este sau nu autentic. Şi, desigur, e plină de muşterii. Oameni care în doar două zile au învăţat să spună pardon! cu accent franţuzesc scotocesc printre rafturi, se apleacă pentru a vedea mai bine cărţile înghesuite pe jos, în cutii, răsfoiesc, scot exclamaţii, cumpără.

Una dintre „gazde”, o englezoaică, nu prea pare dispusă să-mi răspundă la întrebări. Îşi vede de clienţii ei. E normal, îmi zic. Este mult mai important să vîndă, decît să facă reclamă unei librării care deja nu mai are nevoie de aşa ceva. Îmi dă cîteva informaţii, cu zgîrcenie. Ce cărţi se vînd cel mai bine? Toate cărţile. Care sînt preţurile? De la cîţiva euro la cîteva mii. Cine sînt clienţii? Parizieni şi turişti. Cum e cu scriitorii? Pe ce criterii îi alegeţi pentru a-i sponsoriza? După intuiţie. Acestea fiind spuse, mă pasează unei colege care, cu un zîmbet artificial, îmi zice că tocmai intră într-un important meeting şi că să vin a doua zi. Dar pînă atunci, neapărat să vizitez sala de lectură...

Sala de lectură e o încăpere de vreo şaisprezece metri pătraţi, la etaj. Ca să ajungi aici, urci pe o scară îngustă din lemn şi descoperi un colţ „amenajat” pentru un posibil scriitor. Un soi de nişă unde se găseşte o măsuţă, cu o maşină de scris antică din care iese o coală de hîrtie, cu un început de text abandonat. Întreg aranjamentul pare studiat, dar îţi captează pentru un moment atenţia. În bibliotecă, două turiste nu citesc nimic, doar îşi odihnesc picioarele pe băncile din lemn. Vorbesc în şoaptă ca să nu-l deranjeze pe bărbatul care scrie. Stă la un birou, în dreptul ferestrei, în contre-jour, aşa că nu-l văd prea bine. Are în jur de 40 de ani şi umple cu frenezie un carneţel. Îmi dau seama că scrisul de mînă poate fi în zilele noastre extrem de şic. În rest, scriitorul pare un figurant, apariţie de plan doi, într-un film cu nuanţe intelectualiste.

Plec fără să mă supăr pe „afacerea” Shakespeare & Co din zilele noastre (iar la plecare o zăresc prin geam pe a doua englezoaică, hlizindu-se cu doi tineri la meeting-ul lor), căci Parisul îmi oferă la tot pasul locuri de citit mai mult sau mai puţin convenţionale. Pe malul Senei, un puşti citeşte şi bea la răstimpuri dintr-o sticlă de bere la un litru. La biblioteca de la centrul Pompidou e o coadă decentă. Cititorii nu se înghesuie, doar aşteaptă privind strada, aşa cum s-au obişnuit probabil să o facă de multă vreme. În faţa mea, e o femeie care vorbeşte singură. La un moment dat, îmi cere să-i dau dreptate. O aprob, deşi nu înţeleg prea bine ce spune. Metroul este o inedită sală de lectură underground. Se citesc cărţi, în timp ce se răsucesc ţigări care se vor fuma mai tîrziu, afară. Călătoriile durează suficient de mult pentru a termina cel puţin un capitol.

Cele mai relaxate lecturi sînt însă cele din parcuri. Exclud cititul hărţilor pe faţă de pe dos din Jardin des Tuileries. În Jardin du Luxembourg, mai ales în pauza de prînz, oamenii stau întinşi pe şezlonguri, la soare sau la umbra palmierilor cărora le merge suspect de bine aici, poartă conversaţii lejere, mănîncă din caserole, hrănesc raţele de pe lac şi citesc. Se citeşte în cuplu, cu schimb de impresii sau în grup. Se citeşte de unul singur, cu reprize de moţăială printre rînduri. Într-un parc miniscul de pe lîngă Palais de la Decouverte, descoperit întîmplător (cobori cîteva trepte şi ajungi într-o mică oază, cu o vegetaţie luxuriantă,  o cascadă, un lac de buzunar populat de peşti mari, roşii, aproape fosforescenţi) am găsit pe o bancă o carte. Abandonată sau uitată. Lîngă bancă era o sticlă de şampanie goală, cu un pahar din sticlă întors invers pe gîtul sticlei. Cartea era L’assommoir a lui Emile Zola, din colecţia Penguin Classics şi avea o dedicaţie pe prima pagină: To Francoise, on 16th May 1971, on her leaving England for Paris. Love, Alastair. Am încropit imediat în minte un scurt scenariu care să se petreacă în 1971, cu şapte ani înainte de a mă naşte şi am găsit şi motivul pentru care sărmanul Alastair înnebunit deja de dorul de Francoise înainte ca ea să plece definitiv la Paris, a ales tocmai această carte pentru a i-o dărui. Pe copertă era un detaliu din L’Absinthe a lui Edgar Degas.
 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.