Pe scări

10 martie 2014
Povestitori și ascultători (întîmplători) jpeg

Pe la 10 ani, venind de la ziua bunicii mele, cu mama mea și cu un tort cu frișcă, am luat liftul. Același bun și bătrîn lift, cu uși  din lemn, maronii, de vreo 4 persoane, care ne ducea, fidel, pînă la etajul 5 din blocul de pe Giurgiului, unde locuiam.

Numai că, de data aceea, nu ne-a mai dus ca altădată. Am apăsat pe 5 și același bătrîn și cîndva bun lift a luat-o pur și simplu razna, și-a ieșit din minți și din țîțîni, și, cu o viteză anormală, a trecut de etajul 5, de 6, de 7 și…un pic de 8. (Precizez că 8 era ultimul.) În momentul coliziunii, frișca de pe tort a sărit, ca-n Stan și Bran, pe noi. E adevărat că nu ne-am lovit (ceva din corectitudinea de altădată a liftului s-a păstrat…), doar ne-a zguduit puțin. Zguduitura a speriat mai tot blocul, care a ieșit, cu mic, cu mare, să ne salveze. Zic ”mai tot”, pentru că aproape singurul care nu a auzit a fost tatăl meu. Salvarea a fost ușoară, pentru că ne aflam doar puțin peste etajul 8.

Nimeni nu a fost rănit, toți am scăpat cu viață. Dar ceea ce specialiștii numesc, cred, traumă, a rămas. De atunci nu am mai mers cu liftul, decît în condiții speciale: dacă eram cu cineva în care aveam mare încredere, sau dacă respectivul lift îmi inspira, prin nu știu ce miracol, el însuși mare încredere (pînă acum am pe lista mea doar un singur astfel de lift…).

Fobia asta a generat, evident, mersul pe scări. Sănătos, aș putea spune (dacă nu ai probleme cu genunchii…). Oricum, interesant. Am devenit, conform cîntecului de prin studenția mea, Un om pe niște scări: ”Eu sînt un om pe niște scări / În sus ce e? În jos - nimic. / În jos ce e? În sus - nimic.” (Pasărea Colibri, versuri de Adrian Păunescu).

Cîntecul spune așa, dar eu, una, am constatat că e altfel pe scările reale. Departe de a nu găsi nimic, afli, printre etaje, o întreagă lume. De la clasicele ghivece și foi din calendare lipite pe pereți, afișele cu NU faceți diverse lucruri împotirva conviețuirii civilizate, mai ales unele legate de ghenă, mobile și ustensile scoase pe holuri, pînă la ființele înseși. Animale ori oameni pe care-i poți întîlni prin urcușurile tale singuratice.

Cîinele blocului, protejat, cu semn în ureche și un fel de zgardă, uneori, e un astfel de personaj, fie că-l cheamă Fetița ori Vasile. El poate fi ori excesiv de afectuos, ori exagerat de posesiv în privința teritoriului pe care crede că-l guvernează. Ori o combinție  isterică între cele două...

Cîinele e o probă minoră. Pe scările ce le-am străbătut, mi s-a întîmplat să dau nu doar peste locatari ieșiți să fumeze ori să vorbească la telefon, grăbiți, în halat sau papuci, ci chiar peste locuitori umani ai etajelor respective. Ori ai spațiilor dintre etaje, în blocurile care au așa ceva. Într-o seară, coborînd pe semiîntuneric interminabilele scări ale unui bloc de 8 etaje, simt că sînt gata să mă împiedic de ceva. O saltea, un așternut...un om. Un om dormea acolo, alături de bocceaua lui. Nu a fost ca-n filmele de groază, nici pe departe: omul era pașnic, și eu politicoasă. Am bîiguit: ”Scuze că v-am deranjat...”. Și el a răspuns: ”Nu face nimic.” Era aurolacul blocului, locatar cvasi permanent, am aflat mai tîrziu.

Altădată, am intrat în blocul căutat (un bloc socialist ”clasic” de vreo 10 etaje), m-am îndreptat tacticoasă către scări, le-am urcat, am ajuns la etajul 8, unde aveam, pe vremea aceea, o meditație. Cînd să sun, pe apartament era un alt număr, o altă familie...Urcasem cu un bloc înaintea celui căutat, adîncită în gînduri și conjugări latinești (meditația era la latină...).

De altfel, în coșmarurile mele îmi apar mereu mai multe asemenea blocuri aproape identice, și niciodată nu știu dacă am intrat în cel care trebuie...Un alt coșmar este că, odată urcate scările, dau de un grilaj care îmi interzice accesul la etajul respectiv... (mi s-a întîmplat...). Cu toate acestea, continui și voi continua să merg pe scări. Rămîne o experiență interesantă...
 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.