Muzică, arhitectură, Barcelona

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Muzică, arhitectură, Barcelona jpeg

În prima seară în Barcelona, nimeresc din întîmplare într-un anticariat micuţ din zona centrală. În fundul sălii, doi bărbaţi în vîrstă ne mai aruncă o privire în timp ce răsfoim cărţile: mari clasici, autori moderni şi contemporani, poeţi şi prozatori în catalană, spaniolă şi engleză. Prietena cu care călătoresc îmi face o fotografie, cineva îmi spune că hîrtia cărţilor vechi miroase a vanilie şi de-asta ne place atît de mult, nu ştim ce să cumpărăm mai întîi, hotărîm să ne întoarcem spre finalul vacanţei.

În parcul Güell, doi columbieni cîntă la chitară despre una blanquita, vizavi de terasa Canta y no llores, un bărbat în vîrstă ne strigă „Palomitas!”, oamenii de peste tot sînt calzi şi prietenoşi, dacă le vorbeşti în spaniolă, îţi răspund cu „guapa” ori „cariño”, un chelner ne oferă şampanie, scuzîndu-se că ne-a făcut să aşteptăm, pe plajă e linişte şi curăţenie, doar într-un colţ un grup de tineri cîntă şi dansează pe Bob Marley şi The Doors. În port, iese în larg un vas vopsit negru, botezat Rock ’n’ Roll, şi toată ziua am în minte coloana sonoră din Pirate Radio. În jur se vorbeşte, amestecat, engleză, spaniolă, franceză sau germană, ca-ntr-o mare familie. La Muzeul Ciocolatei, mă simt cum trebuie să se fi simţit Hansel şi Gretel în căsuţa lor, cu parfumul amărui de cacao înconjurîndu-mă din toate părţile. Parcul Montjuic e pustiu, în vreme ce lumea se îmbulzeşte în faţa clădirilor realizate de Gaudi, două turiste germane se urcă cu picioarele pe decoraţiunile din parcul Güell, să-şi facă un selfie, iar pe sculptura cu pisica grasă a lui Botero, cineva a scrijelit un „go vegan”. La Els Quatre Gats, cafeneaua frecventată pe vremuri de Picasso, e plin, şi plin e oraşul de graffiti cu pisici şi chipuri de femeie. Beau cafea într-un scuar micuţ din cartierul gotic, la fîntîna de lîngă s-au adunat mai mulţi locuitori din zonă, locul pare ascuns, doar pentru ochii lor. Au înflorit teii şi aici, cu toate că-s mai puţini ca-n Bucureşti – platanii sînt cei care domină pe bulevardele şi aleile largi, iar înspre plajă, şi palmierii. La altă terasă, un localnic povesteşte că sangria de acolo e cea mai bună, nu aceea din La Rambla, la suprapreţ. Într-un pasaj aproape de Muzeul Picasso, o turistă britanică bea ceai, citeşte puţin, se odihneşte şi apoi pleacă iar cu rucsacul în spate. Rar, citesc cîte o ştire din ţară, pe un perete aproape de Plaça Reial, fotografiez un text şters de vreme: „Esta democracia es una mentira” / „Această democraţie e o minciună”, am sentimentul că sînt atît de departe de România, şi totuşi atît de aproape.

Mă uit la bulevardele largi şi clădirile cu arhitectură superbă, mă gîndesc cum ar fi să mă mut de fiecare dată cînd văd vreun anunţ de închiriere, ceva cu balcon mare, aici, în clădirea turcoaz, ar fi numai bine. În Barcelona, „revoluţia în trafic” s-a petrecut de mult, nu vezi maşini lăsate pe trotuar (au multe parcări subterane), se circulă mult cu bicicleta sau pe scuter, metrourile şi autobuzele vin rapid, în fiecare staţie sînt panouri care te anunţă cît mai ai de aşteptat şi există indicatoare turistice peste tot. Se urcă pe la uşa din faţă şi se pot lua bilete de la şofer – cît am stat, n-am văzut nici un controlor, totul pare că se bazează pe bun-simţ (ba chiar unul dintre şoferi mi-a făcut semn, văzîndu-mă cu bagaje şi mi-a indicat ruta cea mai simplă către aeroport).

Fireşte, nu e totul perfect: îşi au şi ei cerşetorii lor sau vînzătorii ambulanţi (mai mult sau mai puţin toleraţi de poliţia locală), iar dacă ieşi din zona centrală, vezi numeroase graffiti împotriva turiştilor – barcelonezii au organizat în ultimii ani mai multe proteste împotriva mulţimilor care le iau cu asalt oraşul şi-i sufocă. Citesc că, înainte să fie aleasă primar al Barcelonei, Ada Colau a fost activistă într-o mişcare privind criza locuinţelor în Spania, şi, într-o dezbatere parlamentară din 2013, a declarat că: „Singurul motiv pentru care mă aflu aici e că sînt, pentru moment, un chip vizibil al mişcării cetăţeneşti.” La începutul mandatului, în 2015, şi-a redus drastic propriul salariu şi alte cheltuieli, a donat bani, a petrecut o noapte cu oamenii nevoiaşi într-un adăpost şi a redirecţionat fonduri pentru mesele şcolare ale copiilor săraci. Şi, cu toate acestea, la doar trei luni de la începerea mandatului ei, barcelonezii i-au atras atenţia că încă n-a venit cu nici o soluţie pentru identitatea oraşului vizitat de trei milioane de turişti anual.

Ne alăturăm şi noi acestor milioane, încă două fete venite la un festival de muzică. Ne aşteaptă cîteva seri pline de concerte, la majoratul Primavera Sound – fiecare o mică bijuterie, în felul său. Un cuplu de olandezi în vîrstă se sărută şi dansează încet pe „Distant Sky” al lui Nick Cave, un băiat de lîngă mine îi strigă lui Adam Granduciel de la War on Drugs că-i minunat, Charlotte Gainsbourg mi se pare frumoasă şi văzută de aproape, la Slowdive, cineva spune „aştept să-i văd de douăzeci de ani”, adorm cu The National încă în minte. E aproape două dimineaţa şi stau singură la marginea unui gard, pe nisip. Pe lîngă mine trec valuri-valuri de oameni, undeva în faţa mea, departe, e marea, praful se ridică şi-mi intră în ochi, Arctic Monkeys tocmai şi-au încheiat concertul, în cap îmi sună toată muzica pe care-am ascultat-o aici şi mi-aş dori să nu se mai termine.

În ultima zi, intru în trei-patru librării, mă învîrt aiurea prin centru, dar micul anticariat de la început e de negăsit, parcă l-ar fi înghiţit pămîntul. Întoarsă înapoi în România, nu pot scăpa de sentimentul că mi-aş fi imaginat eu toată această lume minunată. Bucureştiul e cu atît mai brutal după ce te întorci de undeva din afară, după cum remarcă arhitectul Şerban Sturdza într-un interviu din Dilema veche. Imediat ce cobor din avion, mă asaltează ştirile din ţară: marele miting PSD urmează în weekend, dosarul Roşia Montană retras de la UNESCO, proteste, dezamăgiri. Un prieten îmi spune că se gîndeşte să plece definitiv din ţară. Nu mai participă la mitinguri, i se pare că nu mai au nici un sens. Merg cu altă prietenă la protest, e cald, au venit cîteva mii de oameni, unii stau aliniaţi cu faţa la Guvern (statul paralel), noi nu ştim încotro să ne îndreptăm.

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.