În lumea maicilor

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
În lumea maicilor jpeg

Am ajuns la poarta mănăstirii la ora 23,30, după o furtună teribilă cu fulgere înspăimîntătoare. Așa cum îmi spusese măicuța care ieșea din slujbă și mă suna ca să verifice unde sîntem pe drum, paznicul mănăstirii avea să ne aștepte pentru a ne conduce la camera noastră.

Îmi aduc aminte cum anul trecut, în octombrie, am intrat pentru prima dată în această mănăstire. Eram cu maică-mea și traversam o perioadă grea, avînd în familie un om grav bolnav. Doctorii ridicau neputincioși din umeri, iar noi am fost, cred, călăuziți către locul acesta. Rezolvarea problemei pe care o traversam a început în Mănăstirea Rîmeț, iar eu am făgăduit atunci că voi reveni pentru a simți energia divină a acestui loc cu mintea limpede de orice grijă și pentru a oferi la rîndul nostru ceva, orice, pentru ajutorul care ne-a fost dat.

În luna iulie a anului 2017 am pornit spre județul Alba cu soția mea, după ce am insistat telefonic pentru a rămîne două nopți în mănăstire. Maica cu care am ținut legătura ne-a spus fără ocolișuri, dar cu voce blîndă, specifică: „Stiți, domnu’ Alexandru, trebuie să vorbesc cu maicile dacă vreți să stați în mănăstire; putem să vă cazăm oricînd la Casa de Oaspeți…“ Dar eu voiam în mănăstire. Trebuia să fim în mănăstire.

Eram pe drum, mîncam la Fîntînița Haiducului în jurul orei 21,30, cînd maica mă sună: „Domnu’ Alexandru, unde sînteți? Numa’ aproape de Sibiu? Cred că se face unșpe, am să-i zic paznicului să vă întîmpine. Mîine dimineață, cînd vă treziți, fie veniți la slujbă și am să vă văd în biserică, fie întrebați de mine, bine?“ Nu știam la ce să ne așteptăm. Eu locuisem cîteva zile în Mănăstirea Tismana cu părinții cînd eram mic și rețin și acum cîteva nume de maici care se jucau cu mine și îmi acordau multă atenție și îmi dădeau multă ciocolată de casă. Soția mea interacționase cu biserici din București, iar gîndul că va sta două nopți într-o mănăstire de ­maici, la poalele munților, într-o comună din județul Alba, o preocupa teribil: „Nu știu, simt că venim noi așa, din afară, și le stricăm lor rutina, le deranjăm“. Nu aveam cum să o liniștesc pentru că, la rîndul meu, nu știam la ce să mă aștept sau cum să mă comport. Și eu aveam senzația că venim din lumea noastră de zgomot în lumea lor de liniște. Cert este că telefoanele maicii care ne purta de grijă (și simțeam asta în vocea ei) ne-au făcut să mai prindem puțin curaj. Mă gîndesc că mulți tineri care locuiesc în orașe și care merg pe la biserică (cum s-ar spune) nu numai de Paște ar fi deschiși experienței de a locui în mănăstire, dar le este teamă să nu fie prea zgomotoși, să nu încalce regulile pentru că nu le cunosc, că preoții sînt rigizi și mai ales maicile, care lipsesc cu desăvîrșire din biserica lor de cartier, că totul este o rutină care nu te include fiindcă n-are cum, că organizarea specifică te face să te simți constant pe dinafară, că ai fi mai atent la toate cele de mai sus decît la rugăciune-n Casa Domnului. Dar tocmai din aceste motive (care sînt firești pentru cei din afara instituțiilor să le spunem „încazarmate“, cum sînt și mănăstirile de maici sau de călugări), lumea lor este atît de fascinantă, atît de copleșitoare.

Dimineața, o așteptam pe maică la intrarea în biserică. Slujba tocmai se terminase la ora 9 (și începuse la ora 6 dimineața). Soția mea avea multe întrebări și frămîntări: „Oare o să fie deschisă cu noi?“ „Oare o să o putem întreba chestii, de genul cum a ajuns în biserică, la ce vîrstă? Ne va răspunde? Ar fi interesant să ne răspundă, ca să aflăm și noi cum se întîmplă lucrurile! Oare este o maică mai tînără sau mai în vîrstă?“

Maica s-a oprit lîngă noi: „Domnu’ Alexandru? Mă așteptam la cineva mai în vîrstă, nu știu de ce!“ Evident, și noi ne așteptam la același lucru, dar maica era tînără. A zîmbit cald și a întins mîna ca să facem cunoștință. Ne-a invitat la masă. Eram pregătiți psihologic pentru două zile fără ouă, lapte, unt, carne și ne aduseserăm la noi pateu de ficat de pui, conservă de ton, pregătiți să „fugim“ din mănăstire ca să mîncăm tot ce știam noi dacă ni se facea prea foame. Cînd colo, la masă erau jumări, slănină, brînză, ouă, toate din producția mănăstirii. Am aflat de la maică despre regulile Mănăstirii Rîmeț cu privire la mîncare, care nu sînt așa de stricte: „Maicile țin post, dar pentru că avem întotdeauna invitați, în mănăstire la noi se gătește și cu carne“. Maicile mîncau la masa lor, într-o anume liniște. O maică citea cu voce tare cuvinte bisericești stînd în picioare lîngă un perete. Se spuneau rugăciuni, pe fondul clinchetului de furculițe și linguri care se loveau încet de farfurii. După masă, am rugat-o pe măicuța care se ocupă de bucătărie și de sala de mese să ajutăm și noi cu ceva – este bine că în Casa Domnului să vii din cînd în cînd și ca să slujești, nu numai ca să primești. Pentru că maicile nu erau obișnuite cu bărbați care spălă alături de ele vase, pe mine m au rugat să șterg mesele și să aranjez farfuriile și tacîmurile pentru următoarea masă. Soția mea a primit un șorț și, cot la cot cu maicile, a spălat vasele care se strînseseră. Din cînd în cînd, maica responsabilă de noi venea să ne întrebe dacă sîntem bine, dacă avem nevoie de ceva. Văzînd cît de deschisă și grijulie este, am întrebat-o despre regulile și ritualurile vieții de maică. Am aflat că la vîrsta de 25 de ani a venit în Mănăstirea Rîmeț, unde a slujit în viața din mănăstire timp de zece ani, după care a fost călugărită în acest locaș sfînt. Anii în care slujesc în mănăstire reprezintă testul suprem: învață calea duhovnicească, cunosc regulile și ierarhiile specifice bisericești, se supun muncii specifice, încep să își definească un rol în organizarea internă a locașului, interacționează cu personalitatea și temperamentul celorlalte maici și ambele părți înțeleg dacă angajamentul poate fi ținut pe veci sau nu. Pe măsură ce trec anii, sora primește părți din uniforma de maică, pînă la ultima piesă. Astfel, Mănăstirea Rîmeț a devenit pentru maica noastră ceea ce se numește Biserica de metanie. Prin călugărie, maicile renunță la viața avută înainte de viața duhovnicească, primesc un nou nume și renunță la viața de familie pentru totdeauna. Înainte de viața din mănăstire, maica a fost o tînără care căuta ceva anume și credea că Yoga e calea, muncea și socializa cu prietenele, fuma pentru că fumau și ele, și se gîndea la bani și avuții pentru că la toate acestea se gîndeau și ele. Pînă la un moment dat, cînd un om care nu era părinte și nu avea o viață duhovnicească însemnată i-a spus, într-o discuție, că „este important să nu își piardă mîntuirea“. Acest cuvînt, care nu exista în vocabularul maicii noastre, a schimbat totul. A știut că acesta este sensul vieții. Mîntuirea devenise sensul vieții ei. Am discutat cu maica despre Iersualim, pe care ea îl vizitase în pelerinaj, despre Grecia, Serbia și Muntenegru, și am aflat despre biserici și mănăstiri impunătoare, despre sfinți și preoți făcători de minuni, despre care vorbea cu atîta pasiune…

Slujba de seară a început la ora 19 și s-a încheiat la ora 22,30. În Mănăstirea Rîmeț, slujba este ținută în mare parte de maici, care alcătuiesc și corul bisericesc, preoții intervenind în diferite momente, cînd enoriașii și maicile care asistă la slujbă se ridică în picioare în semn de profund respect. Oamenii stau în genunchi și este o liniște desăvîrșită. Îmi aduc aminte că în timpul Sfintei Liturghii de duminică, în biserica de la mine din cartier, bătrînele enoriașe (care fac parte dintr-un fel de departament intern, numit „Comitetul Bisericii“) vorbesc ca la piață, nimeni nu scapă necomentat, dar în fine, locurile nu suferă comparație. Maicile care intră în biserică în timpul slujbei merg întîi la maica stareță, în fața căreia se apleacă și îi săruta mîna. Apoi își iau locul, unele dintre ele alăturîndu-se corului. Nicăieri nu am auzit un cor bisericesc atît de frumos, în ciuda efortului susținut de a cînta versete bisericești și a citi încontinuu mai bine de trei ore. Nu am văzut organizare instituțională mai bună ca în acest sfînt locaș și nu am întîlnit oameni care să se dedice într-atît perfecțiunii fiecărui lucru pe care-l fac, așa cum fac maicile din Mănăstirea Rîmeț. Observînd din afară ritualul acestui loc, am ajuns să le admir pe maici pentru lupta continuă pe care o duc cu ele însele pentru a rămîne credincioase alegerilor lor.

În ziua plecării, am lăsat maicii noastre numărul din Dilema veche cu „Fenomenul Arsenie Boca“, pe care-l aveam la mine. Maica responsabilă de bucătărie îl vede și i-l arată maicii noastre, spunînd printre zîmbete: „Ăsta se confiscă! Am văzut înăuntru ceva interesant de citit!“ Nici nouă nu ne mai venea să plecăm și nici maicii nu îi mai venea să ne lase la drum. Așa cum spunea maica, rar se întîmplă să întîlnești oameni cu care să ai o legătură atît de puternică într-un timp atît de scurt. Dar ne îmbrățișăm, ne luăm rămas bun pînă data viitoare, iar maica mă lovește peste umăr prietenește cu gazeta și exclamă zîmbind: „Hai, domnu’ Alexandru, meri la drum! Vă așteptăm iară pe la noi, bine?“

Foto: wikimedia commons

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.