Încerc să îmi dau seama despre ce fel de intimitate mai poate fi vorba cînd, în orice moment, ai cu tine un device care te ține în legătură cu 2000 de oameni (cifra e aleatorie, mi-a plăcut din rațiuni necunoscute, ei sînt, de fapt, 2.549.236).

Oameni din lumea largă, prieteni și neprieteni, oameni cunoscuți sau necunoscuți, uneori, animale, dar și plante, oameni din locuri pe care le știi și din locuri pe care nu le știi, oameni doar cu voci sau doar cu profiluri, oameni care au doar glume sau doar figuri sau doar mesaje și peisaje. A, și mai sînt cei care au doar fotografii. De peste tot de unde se duc. Toate vin, în devălmășie, spre tine, se varsă peste tine, intră în urechile tale, trec prin ochii tăi, se insinuează pe sub fruntea ta, pînă ajung să locuiască cu tine. Și tu ești prietenul lor, al tuturor. Nu se mai poate altfel. Ți-a intrat pe sub piele să te conectezi la viața lor. E a doua ta natură. De fapt, viața lor este și viața ta. Viața ta este viața lor.

Nu mai ești niciodată singur. Nici cînd ești singur, dar nu mai ești, de fapt, singur niciodată – nu‑i așa? –, pentru că, în intimitatea ta, există telefonul. Pentru că ai tot timpul, în fața ochilor, în mînă sau în urechi, telefonul, prietenul cel mai bun al prietenilor tăi. Sau laptop-ul. Nu mai ești niciodată singur, nu știi dacă pentru că ai ales asta sau pentru că, pur și simplu, așa s-a-ntîmplat. Iar acum nu se mai poate altfel.

Mîna s-a făcut căuș de mult timp pentru tipul de telefon cu care rezonezi, nici nu mai știi cum e să fii fără el în palmă. Dacă peste noapte s-ar întîmpla să devenim una, nu ar fi totuși o mirare. Ar fi mai ușor pentru toată lumea. Uneori, pentru scurtă vreme, el locuiește în buzunarul pantalonilor sau în poșetă sau în rucsac, dar asta se întîmplă numai pentru o scurtă, o foarte scurtă vreme. Și din motive independente de voința ta. Pentru scurtă vreme, lumea, cu toate știrile, veștile, fotografiile, poveștile, glumele, dar și buchetele ei de flori și imaginile ei cu pisici și cîini, a tăcut înghesuită în buzunarul de la pantaloni sau din geantă. Cînd toate condițiile vor fi prielnice iarăși, va ieși la lumină toată această lume bogată și colorată. Va ieși la lumină și va intra în casa ta, în mintea ta. În intimitatea ta. În intimitatea ta locuiește acum toată lumea cu care ești friend sau care îți dă like sau adore, dar și cei cărora tu le dai like sau friend sau adore. Uneori, se insinuează și cei cu hate sau whatever, dar pentru asta există ignore sau block sau unfriend, nu e nimic grav. Nu ești singur, ai urmăritori și tot ce trebuie ca să te simți sigur și în problemă.

Nu contează că te miști fără ca un partener să fie fizicește lîngă tine. E de mult timp doar o chestiune de semantică. Sau de percepție. Sau de un alt fel de fizică. Tu ai lîngă tine – și într-un fel, dar alt fel, tot fizicește – mii de prieteni, agreasem să fie 2.549.236, e în regulă?

Și-apoi, ce înseamnă, de fapt, intimitatea asta? Hm, în intimitate…, ceva pentru care nu e timp azi. În orice caz, pare overrated.

Foto: flickr