În altă fidelitate

Liviu BALINT
13 martie 2018
În altă fidelitate jpeg

Era o iarnă nealcoșă, cu zăpadă educată, bine crescută. Aveam 8 ani și deja mergeam la școală. Spun „deja” referindu-mă la ora aia matinală la care mergeam pe atunci, cînd încă abia se zorea ziua. Am văzut-o căzută în zăpadă și i-am zîmbit. Și ea mi-a zîmbit. M-am aplecat și am ajutat-o să se ridice.

Apoi am făcut cunoștință. O chema AGFA. Și era prima casetă din viața mea. Relația noastră nu a durat mult. Am dus-o învățătoarei și apoi am mers din clasă în clasă pînă am găsit victima care imprimase pe banda aia aproape 90 de minute cu ABBA. Am plecat acasă cu un mic regret de a nu o fi păstrat, dar convins că am făcut o faptă bună. Și așa și era, dar abia cînd am avut propriile mele casete am înțeles cu adevărat ce însemna să le pierzi.

Am avut întotdeauna o plăcere în a face o casetă pentru cineva. Asta însemna din partea mea o dovadă reală de apreciere, pentru că nu erau cîntece adunate și aruncate pe bandă. Să faci o selecție însemna să transformi caseta aia în inimă și să faci să-i bată fiecare milimetru de bandă. Să creezi o stare. O poveste. Să surprinzi. Plăcut. Am stat odată și o lună întreagă pînă selecția mi-a ieșit cum doream eu povestea. Pentru că e nevoie de povești. Lumea doarme, oricum, măcar poveștile să existe.

Pasiunea pentru muzică o am de la mama, care îmi spunea foarte des că ar trebui să fiu mai ascultător. Şi aşa am început. Casetele din copilărie nu erau multe. AGFA, TDK, Maxell și BASF. Și din pricina asta circulau între noi și le ascultam la nesfîrșit. Nu aveam multe opțiuni, ca acum, dar muzica era aleasă. Și le prețuiam cu adevărat. Tot unul dintre noi era sursa principală de muzică. Harry Nilsson, cu The Point, pe care scria cu markerul „Oblio”. Pink Floyd cu The Final Cut. Jim Croce, Simon & Garfunkel. Și alte casete înregistrate el știe de unde. Ascultate împreună, doar împreună. Pînă cînd banda începea să se descompună. Pentru a se compune la loc în mințile noastre.

Acum vreo 15 ani eram în trecere prin București și am dat pe la un magazin de muzică despre care auzisem lucruri bune. Un prieten luase o casetă de acolo și la întrebarea „Cît face?” i se răspunsese, admirabil, cu „Nu știu cît face, dar costă atîția lei.” Am trecut pe acolo și toate casetele alea cu muzică extraordinară dispăruseră, după legea cu copyrightul. L-am întrebat pe om (același) dacă nu mai are el pe undeva o casetă cu Cohen. Mi-a zis conspirativ să merg să îi aduc două casete goale și îmi înregistrează. I le-am adus, iar a doua zi m-am prezentat. Deși mai era o oră pînă la închiderea magazinului, omul a închis ușa și a spus: „Poliția, sunteți arestat pentru contra bandă.” Nu, de fapt a spus: „Poftim caseta cu Cohen. Pe a doua ți-am înregistrat eu ceva.” Și a pus caseta în casetofon. Repet, nici nu-l știam cu o zi înainte. Mi-a explicat toată frumusețea care era în albumul ăla, mi-a atras atenția la unele părți mai complexe, la solouri, la versuri. Am stat acolo la povești pînă s-a terminat caseta. Apoi am plecat, puțin zăpăcit. Ascultasem un album superb, cu un om de excepție. Albumul era Procol Harum Live with the Edmonton Symphony Orchestra, din 1972.

Mi s-a întîmplat de multe ori să nu-mi pot scoate din cap unele cîntece. Odată mă plimbam pe stradă și mi-am adus aminte de ELO, cu „Can’t Get It Out Of My Head”. Mi l-am derulat în minte de cîteva ori, apoi am intrat într-un magazin unde înregistrau casete, am stat pînă mi-au înregistrat albumul și am plecat cu el acasă, așa cum pleacă vînătorii cu cerbul vînat pe umeri, pescarii cu peștele de aur în tolbă sau alcoolicii cu o sticlă de vodcă în buzunar.

Întîlnirea cu Bruce Springsteen. Caseta cu Tunnel of Love m-a atras de la început. Eu fiind taur, ea fiind roșie, înțelegeți. Am tot dus-o pe unde am fost, așa cum alții își plimbă cîinii, pisicile sau piticii, peste tot. Mă gîndeam că poate scap de ea. O purtam în primul meu walkman, roșu și ăla. Îmi stăruia nu doar în auz, de la primul la ultimul sunet, ci și în minte și cumva, așa cum mi s-a întîmplat nu doar cu muzica-oameni, ci și cu oamenii-muzică, a ajuns într-un loc ferit din mintea mea, de unde nu mai poți ieși. Da, probabil că am mult spațiu liber acolo, de încap atîtea, mulțumesc. Nu, nu am reușit să scap de album. De cîte ori îl lăsam undeva în oraș, pe străzi ferite, și fugeam acasă, găsea mereu drumul înapoi și mă aștepta zîmbind sarcastic în poartă. Am ascultat caseta aia pînă cînd se stabilise o legătură atît de strînsă, încît, uneori, înainte de a adormi, îl auzeam pe The Boss șoptindu-mi, stereo, din partea aia a minții mele unde îi era deja și muzica, puțin răgușit, dar inconfundabil: „Visele, bătrîne, fac noaptea bună.”

Cînd aveam emisiunile de noapte de la radio mergeam mereu cu o geantă plină de casete, din care dacă foloseam vreo 10, poate 20. Dar mă simțeam în siguranță să le am la mine, pentru că puneam muzica în funcție de stare. În zori, în tramvai, dacă vedeai un adormit lîngă o geantă albastră care scotea un zgomot ciudat și plasticat cînd intra în curbă, eu eram. Nu, nu eu scoteam zgomotul, geanta. Casetele alea care, după emisiune, cînd rămîneau doar între ele, ca fetele, mă bîrfeau pînă ajungeam acasă.

Din timp în timp, le mai scot de pe unde sunt ascunse prin casă și le ascult. Sunetul e mai plat. Se mai împotmolesc uneori, banda se mai agață și trebuie să opresc și să adun la loc. Sunt mototolite. Carcasele sunt zgîriate. Unele nici nu pornesc, iar unele nu le mai am defel. Dar le simt la fel. La feel. Și revin la Bruce și spun și eu, dar fără virgule de data asta: visele bătrîne fac noaptea bună. Iar muzica, spre deosebire de oameni, nu minte. Doar inimă. Beat happens.

P.S.: casétă sf 1 Cutie în care se păstrează mici obiecte (prețioase) 2-3 (Înv; fig) Vistieria particulară (a unui suveran). 4. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă).

Foto: Liviu Balint

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.