Comunitatea aparentă

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Comunitatea aparentă jpeg

Trăiesc privindu-te apatici, îți comentează acțiunile și speră la nereușita lor. Te așteaptă pe băncuța de la umbră din fața blocului, pe treptele chioșcului de lîngă alimentară sau sprijiniți de gardul din fața agen­ției de pariuri din cartier. Întotdeauna se oprește cîte unul c-o poveste nefericită, cîte unul care se plînge de ceva. Atunci exultă, li se umple toracele de poftă de viață, tremură de plăcere pentru că nereușita ta le oferă justificarea că e degeaba să-ncerci în viață chestii, să experimentezi, să te miști, să trăiești. Ăștia trăiesc o viață goală de orice experiență proprie, dar plină cu poveștile altora, plină cu experiențele tale. Fiecare zi e o așteptare răbdătoare a următoarei povești. Nu militează la nivel de discurs pentru ceva anume, nu vor să devină cineva, a face un bine sau a construi orice, fie chiar și o idee proprie, nu i-a trecut prin cap și de regulă oferă justificări pseudo-filozofice prin care explică de ce stă el degeaba. Critică fără epuizare totul. Dacă stai la o vorbă, afli ultimele vești din comunitate chiar dacă nu vrei, chiar dacă tu erai un simplu trecător. Știi și despre ăla și despre celălalt, iar dacă e așa sau nu, nu contează. În general, crezi că ești invizibil, că nu spui prea multe despre tine, pagina de Facebook nu e plină cu poze și check-in-uri, și astfel (crezi că) ești ferit de „gura tîrgului“. Expresia asta „gura tîrgului“, o comunitate mică, indiferent că este de la oraș sau de la sat, arată că e vorba într-adevăr de un tîrg: toți ăștia strigă-n gura mare ce au de „vînzare“, ce au de arătat, sînt interesați să-ți ia ce ești dispus să oferi cît mai ieftin și să-ți vîndă cît mai puțin și cît mai scump.

Ești un subiect. Poți să nu stai între ei, că vor presupune oricum tot ceea ce nu știu despre tine. Pentru că preocuparea pentru ce deții tu, pentru ce faci tu în (și cu) viața ta în general este preocuparea principală a comunității din care faci parte. Ne trăim viața la ușă. La scara blocului. Acolo unde te vede cineva, unde cineva te știe, unde cineva te vorbește și ai de cele mai multe ori senzația că nu te vorbește de bine. Nu spunem (uneori nici familiei) că vrem să ne cumpărăm o mașină pentru că ne e teamă să nu stîrnim invidie, să nu gîndească vreunul aiurea despre treaba asta ca să trimită energii negative, ca în cele din urmă achiziția să nu se mai întîmple. Nu spunem că vrem să deschidem o afacere, că ne place de cineva cu care am ieșit la o primă întîlnire, că am primit o mărire considerabilă (sau doar o mărire) de salariu. Te și contactează unu’ care știe ce-nvîrți și îți spune cum vede lucrurile: „Ia zi, mă, ți-ai dat cu firma n cap?“ sau „Mărire?! Da, frate, da’ acuma ești sclavu’ lor pentru banii ăștia. Nu mai ai viață, gata!“, iar casa pe care vrei să o cumperi e prea aproape de ceva, e prea departe de altceva, oricum ai da-o, e prea scumpă, în momentul ăsta nu merită investiția și nu înțelege de ce-ți trebuie beleaua asta pe cap. Pentru că ei trebuie să-nțeleagă întotdeauna, pentru că faci parte din comunitatea care are o părere, care e o autoritate în raport cu felul în care îți trăiești tu viața în general.

„Este nevoie de un sat ca să crești un copil“ spune un proverb african. Mă tot gîndesc la valențele acestui proverb în raport cu comunitățile din România, în care vorbim despre toată lumea, sîntem preocupați în mod constant de ceea ce se întîmplă pe strada principală și-n „bătătura“ celuilalt. Apucături de sat, unde totul se discută-n fața porții, unde comunitatea trăiește pe stradă, unde te ridici pe vîrfuri ca să vezi „ce (și-)a mai făcut“ vecinul tău. Perfect explicabil, avînd în vedere că mulți dintre noi sîntem la prima generație de „urbaniști“, născuți și crescuți la oraș. Și pentru că societatea este un factor important de presiune în funcție de care trăim zi de zi, în funcție de care facem alegeri zi de zi, adaptarea presupune a spune nici prea mult, nici prea puțin și oricum altceva decît adevărul, a deschide ușa unei camere goale și, numai dacă este cazul, a păstra o relație aparentă cu comunitatea, pentru că la oraș, în România, se pare că asta-i relația comunității cu tine.

Foto: wikimedia commons

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.