Cărțile din viețile noastre

9 aprilie 2016
După TIFF  jpeg

În casa în care m-am născut erau vreo două rafturi cu cărți, nu mai multe. Niște ediții de clasici români și străini, de care avuseseră nevoie, probabil, mama și sora ei mai mare la școală. Bunicul din partea tatălui ținea, într-o servantă cu vitrină, în spatele unor pahare cu picior, niște ediții Jules Verne și Dumas cartonate, cu foiță subțire și litere de bronz, după care mă topeam. Nu mă lăsa să le iau, mi le dădea doar din cînd în cînd să le răsfoiesc. Și atunci le scotea cu grijă, le ștergea de praf și mă urmărea atent cum dau paginile, ca nu cumva să le șifonez. Am visat de cîteva ori cîteva ori că îi sparg geamurile și le sustrag. N-am făcut-o. Cînd, în sfîrșit, ajunsese la concluzia că sînt o nepoată de încredere, și că mi-ar putea împrumuta prețioasele obiecte, crescusem cam mult și, din păcate, n-am mai reușit să mă împrietenesc niciodată cu adevărat cu Jules Verne. L-am admirat, dar pentru călătoriile lui aș fi avut nevoie de entuziasmul altei vîrste.

Din biblioteca unchiului meu, însă, care făcuse Litere, am fost mereu binevenită să-mi iau ce aveam chef. Am citit de-a valma lucruri, pentru că n-aveam chef să mi se spună ce e sau nu pentru vîrsta mea. După-amiezele lungi de vară, în care stăteam cocoțață în pat și toată lumea din jurul meu se dizolva în povestea pe care o citeam îmi sînt mai clare în minte decît orice întîmplare. Am uitat o grămadă de lucruri din perioada adolescenței, dar în nici un caz starea aia de plictis și visare care mă făcea să mă simt specială. Cu prietenii mei imaginari, personaje de cărți, aveam mai multe de împărțit decît cu cei în carne și oase.

Spațiul meu începuse să se populeze de cărți, pe care mi le cumpăram singură, cu banii de buzunar. Le înșiram peste tot, pe birou, pe covor, la capul patului. Bunică-mea, în excesele ei de ordine, se apuca să le strîngă și, cînd mă întorceam de la școală, mă simțeam pierdută în propria-mi cameră. Ne certam. Ea nu citise niciodată o carte și, oricît de mult mă iubea, i se părea exagerată pasiunea asta a mea. Își mai întreba amicele și niciuna nu părea că ar avea aceste probleme cu odraslele și cu vietățile cu pagini care să pună stăpînire pe casele oamenilor cumsecade. Trîntea ușa și îmi arunca cîte un: “Măi, fata mamii, unde-i minte e și prostie multă, să știi tu asta de la mine”. Cîteodată, seara, cînd îmi aducea în bîrlog cîte o farfurie cu clătite o rugam să se așeze lîngă mine și îi citeam. Asculta atentă, dădea din cap aprobator sau cu reproș, dar mi se părea că privirea ei putea trece atunci prin zidurile casei. Cine știe ce și-o fi imaginat despre ființele alea de hîrtie cu care îmi petreceam eu timpul? Ca să-i citești cuiva ai nevoie de o formă specială de familiaritate. Dacă poți s-o faci cu un text scris de tine, atunci ea devine una și mai tandră și mai sofisticată. 

La scriitori încă nu mă gîndeam foarte tare. Vedeam pe propria-mi piele cît de greu era să scriu în jurnal ce mi se întîmpla peste zi și să fac din cuvinte o altă realitate.

De-a lungul timpului m-am despărțit de multe cărți, fiecare mutare a însemnat cîte o renunțare la cutii întregi, grele ca dracu, pe care le-am cărat în sus și-n jos pe scări. Le-am depozitat la ai mei, am mai și dat din ele. Dar, mereu, cu o strîngere de inimă. Dacă o să am nevoie de ele? I-am admirat mereu pe cei care păstrează doar cărțile de suflet. Eu nu sînt în stare.

De curînd, am intrat cu un prieten într-un anticariat. Bulimici amîndoi, nu ne mai dădeam duși de acolo. Am plecat fiecare cu cîteva în geantă. Le-am adus acasă victorioasă. De o lună văd documentare pentru TIFF. Am citit puțin și niște teancuri cuminți mă așteaptă. Mi se par cele mai mișto cărți din lume și și mă uit la ele cu jind. Scriu textul ăsta și visez deja momentul în care o să am timp pentru fiecare în parte.

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.