Amintirile unei profesoare cuminţi

Publicat în Dilema Veche nr. 700 din 20-26 iulie 2017
Amintirile unei profesoare cuminţi jpeg

Sînt într-un așa-zis an sabatic. De peste douăzeci de ani predau limba și literatura română. Am ales meseria aceasta pentru că am vrut să îmi dovedesc întîi mie că de la catedră se poate face și altfel: să nu profiți de avantajul de a fi pe poziția de forță, să nu te consideri pe o poziție de forță, să nu țipi, să nu cerți, să nu explici cu aceleași cuvinte cînd ți se spune că nu s-a înțeles ceva, să nu te faci că îți place nu știu ce autor ș.cl. În tot acest timp, de multe ori, de foaaarte multe ori, m-am revoltat împotriva textelor din manuale, a autorilor canonici, a cerințelor de la examene și a subiectelor de la concursuri și olimpiade. Spuneam ori de cîte ori puteam, la corectură la examene și olimpiade, în comisiile de control și evaluare, la colocvii și în­tîlniri ale profesorilor de română, în cancelarie, în discuțiile cu inspectorii, în dialog cu ziariștii, că trebuie să schimbăm ceva. De la perioade la autorii canonici, de la subiecte de examene și olimpiade la cerințe etc. Nu era chiar ca vorbitul în pustiu, dar nici departe. Mi se aduceau contraargumente (pe care le-am uitat), deranjam orgolii, în definitiv, în minister nu e așa ușor să ajungi firesc. Părea că nu se revolta așa multă lume atunci cum se revoltă acum, dar, în sfîrșit, totul se coace la vremea lui. E bine, poate, și acum. M-am războit cu Manualul în orice formă a fost el. Mai bine spus, nu cred că a contat vreodată ce ma­nual foloseam. Pentru că aproape că nu foloseam. Am înlocuit textele din manuale ori de cîte ori am putut, am căutat să le arăt elevilor deștepți de lîngă mine de ce sînt importanţi Creangă sau Sadoveanu, Maiorescu sau Lovinescu, ce loc are fiecare în evoluția literaturii sau a criticii literare. Am ales basme și romane mai puțin cunoscute, fragmente de articole și eseuri pe care să le citim împreună spre a le înțelege și/sau a verifica valabilitatea afirmațiilor unui critic. Am citit cu voce tare și ne-am minunat împreună cît de clară este totuși limba din Scrisoarea lui Neacșu din Cîmpulung către Hans Bengner, judele Brașovului. Le-am propus elevilor mei de liceu Dănilă Prepeleac și Ivan Turbincă în loc de Povestea lui Harap-Alb, Creanga de aur și Divanul persian în loc de Baltagul, Patul lui Procust în loc de Ultima noapte… Nu puteam renunța de tot la Creangă, Sadoveanu, Camil Petrescu, pentru că sînt autori canonici. Asta, printre altele, se traduce și prin faptul că aceștia (și mulți alții) sînt autori despre care la examenul de bacalaureat este obligatoriu să dovedești că știi ceva (o operă, curentul, tendința etc., nu e chiar simplu, dar să zicem doar „ceva“). Deci nu se putea renunța la ei. Cînd elevii mei se întrebau „de ce nu facem și noi ce fac ceilalți, pentru că la Bac, știți, dacă profesorii se așteaptă la Baltagul?“, am trecut și eu la Baltagul, Ultima noapte…, Povestea lui Harap-Alb. Am căutat să le fac cît mai interesant posibil. Vorbeam despre încrederea lui Sadoveanu în omul arhetipal pentru Vitoria Lipan, despre Creangă și Creanga de aur, despre hybris și Slavici, mă rog, lucruri știute de mulți acum. Din cînd în cînd „spărgeam șirul“ cu o discuție despre Călăuza lui Tarkovski, Un om sfîrșit al lui Papini sau despre De ce fierbe copilul în mămăligă al Aglajei Veteranyi. Erau foarte veseli că vorbim despre ele, se iscau dezbateri, e limpede că le făcea plăcere și pe mine mă bucura pentru că îi vedeam curioși, vii, dornici să afle! La pregătirea pentru Naționala de română vorbeam despre sora lui Shakespeare, citeam Pamuk, Llosa, dar și Teoria relativității pe înțelesul tuturor… Îi provocam cu subiecte de tipul „Imaginează ți că ești Eugen Lovinescu și că trebuie să scrii un articol de întîmpinare pentru…“ sau „Aduceți cel puțin patru argumente care să susțină sau să infirme opinia lui Maiorescu din finalul articolului „Eminescu și poeziile lui“…

La școala mică, adică la gimnaziu, recomandam Enciclopedia zmeilor a lui Cărtărescu – copiilor le plăceau descrierile zmeilor, Vasiliska era preferata – sau Teodosie cel mic al lui Răzvan Rădulescu, dar și cărțile lui Roald Dahl, pe care copiii de aceste vîrste am observat că le adorau. Unii citeau foarte repede ce fusese tradus în română și treceau apoi la cărțile în engleză. Veneau bucuroși și îmi spuneau că au terminat – și ei ce să mai citească? Mă găseam în situația în care trebuia să fac alte recomandări. Nu ținea la toată lumea cu Jules Verne, pur și simplu erau copii-cititori care nu se conectau cu acest scriitor. Nu insistam. Sînt de părere că lectura trebuie să îți provoace plăcere. Mircea Sântimbreanu, Ionel Teodoreanu prind(eau) foarte puțin. Așa am ajuns la Christopher Paolini (Eragon etc.). Să ne înțelegem, de cele mai multe ori, acești copii citiseră deja pînă la gimnaziu Colț Alb, Prinț și cerșetor, Aventurile lui Tom Sawyer, Cartea junglei, dar și Amintiri din copilărie sau povestirile lui Emil Gîrleanu. Probabil fuseseră recomandate de doamna învățătoare. Nu știu de ce, nu intru în amănunte, e un alt (interesant) subiect de discuție. Cel mai greu era cînd trebuia să fac subiecte pentru teze și olimpiade. De unde să iau textele-suport? Era obligatoriu atunci să fie din literatura română. Recunosc că Enciclopedia zmeilor era prima opțiune, și apoi cartea lui Răzvan Rădulescu. Înnebunisem căutînd în fiecare semestru fragmente care să poată fi utilizate pentru idee, stilistică, norme morfologice, să poată fi conectate cu subiectul de compunere creativă, cu vîrsta, cu timpul etc.

Recunosc că, în toţi acești ani, elevii mi-au fost de foarte mare ajutor. Am învăţat unii de la alții. Aveam obiceiul de a face recomandări de lectură în primele minute ale lecției, pe secțiunea din dreapta sus a tablei. În timp, acest obicei a fost extins asupra elevilor deopotrivă. Știau că și ei pot scrie acolo încă din pauză titlul, autorul, editura oricărei cărți le plăcuse. Așteptau venirea mea și să spun o vorbă despre carte, apoi o notau – cei interesați, niciodată nu insistam să o facă toți – în caietul de română. Cînd nu știam despre carte, ceream răgaz să o citesc și reveneam cu recomandarea sau părerea mea. Așa am ajuns să citesc seriile Harry Potter, Hobbitul, Cronicile din Narnia – cărți neapetisante la vîrsta mea, dar pe care am acceptat să le citesc ca să fiu pe aceeași planetă cu ei. I-am descoperit tîrziu pe J.K. Rowling și pe Tolkien și a trebuit să recunosc că sînt scriitori cu uriașă imaginație, cu viziune, dar și cu o stilistică seducătoare. Am înțeles cu voluptate de ce copiii sînt atrași de acești scriitori și nu de alții.

Evident că obiceiul de a scrie titlul, autorul și editura ultimei cărți citite și plăcute era valabil și la liceu. Tot în ambele sensuri. Eu pentru ei și ei pentru noi toți. Așa au ajuns ei să citească Llosa, Nabokov, Pamuk, Elif Shafak, Vodolazkin, dar și Stephen Hawking. Așa am ajuns eu să citesc Urzeala tronurilor, De ce să ucizi o pasăre cîntătoare, dar și seriile Amurg, Jocurile foamei, Divergent. Și bine am făcut. Mi-ar plăcea ca adolescenții mei să fi ajuns singuri și la cartea contemporană românească. Dar nu ajungeau. Le recomandam Cărtărescu (Nostalgia, Orbitor), Simona Popescu (Exuvii, Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie), T.O. Bobe (Cum mi-am petrecut vacanța de vară), Ioana Pârvulescu (În intimitatea secolului 19, Întoarcere în Bucureștiul Interbelic, Viața începe vineri, Viitorul începe luni), Alex. Leo Șerban (Litera din scrisoarea misterioasă), dar și Cătălin Dorian Florescu (se pune la români, nu?)

Mă bucură enorm această mișcare în ambele sensuri la care am ținut în școală. De la mine la ei, dar și de la ei la mine. Sînt convinsă că și noi, profesorii, avem de învățat de la ei: toleranța, deschiderea către tehnologie, acceptarea diferenței, așteptarea răbdătoare. Pentru că ei ne așteaptă. Important este ca noi să le venim în întîmpinare.

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.