Statut și anxietate, Agatha Christie, Teatrul Arte dell’Anima

● Unii „deştepţi“ ar putea zice că Agatha Christie e „doar“ o scriitoare de romane poliţiste, adică de literatură de consum, ieftină. Am citit în ultima vreme cîteva dintre romanele ei celebre şi mi s-a părut că, dincolo de construcţia fascinantă a acestor poveşti cu suspans, modul expeditiv, dar foarte fin şi pregnant în care îşi descrie personajele (care devin de neuitat) este o artă care nu stă la îndemîna multor scriitori care pretind că scriu literatură serioasă. Sigur că succesul vînzărilor nu e un criteriu prin care să poţi aprecia neapărat şi valoarea. Dar romanele amintite se vînd în continuare în tiraje foarte mari şi la 40 de ani după moartea scriitoarei. Vorba regretatei Magdalena Boiangiu: „Uite ce înseamnă să-l primeşti la şcoală drept bibliografie obligatorie pe Shakespeare“. (Andrei Manolescu)

● Alain de Botton, Statut și anxietate, Vellant, 2015, traducere de Bogdan Lepădatu – o  carte despre un subiect care ne interesează pe destui dintre noi. Și din care e interesant, printre altele, cum se numește primul capitol: „Lipsa dragostei“. (Iaromira Popovici)

● Expoziţia de design de carte „Ieşit din tipar(e)“, organizată de Muzeul de Artă Cluj-Napoca în perioada 4-28 februarie 2016, care reunește sub genericul „Cele mai frumoase cărţi itinerante“ exemplare de top, într-o selecție riguroasă a cărții-obiect prezentă la ultimele trei ediţii ale concursului naţional de design de carte „Cele mai frumoase cărţi din România“. Evenimentul beneficiază de invitați de referință în domeniului editorial: Atelierul Fabrik din Bucureşti, pionier press din Stockholm, Editura Grasset Jeunesse din Paris, Svensk Bokkonst (Arta de carte suedeză) şi publicaţiile [z.B.] realizate de Uta Schneider & Ulrike Stoltz din Germania. Curatori: Daniela Chiorean, Laura Borotea. (Ruxandra Mihăilă)

● Toți știm de la școală nuvela lui Ioan Slavici Moara cu noroc. Poate unii dintre dumneavoastră ați văzut și ecranizarea din 1955 a nuvelei, semnată de regizorul Victor Iliu (cu actorii Ioana Bulcă și Constantin Codrescu în rolurile principale). Zilele acestea intră pe ecrane cel de‑al treilea film semnat de regizorul Marian Crișan, Orizont, care este o adaptare liberă și contemporană a poveștii lui Slavici. În rolurile  principale: Rodica Lazăr și András Hatházi. (Ana Maria Sandu)

● Dacă-mi permiteţi un autopromo de dragul unei scriitoare foarte discrete, la a cărei literatură ţin enorm: luni, 15 februarie, de la ora 22, o am ca invitată pe Adriana Bittel în emisiunea mea All You Can Read de la Radio Seven (103,4 FM sau online la www.7radio.ro), unde vom discuta despre copilăria sa din Bucureştiul anilor ’50, despre antologia de povestiri Cum încărunţeşte o blondă şi romanul Fototeca, ambele reeditate la Humanitas anul trecut, şi, în general, despre activităţile literar-muzicale cu care îşi petrece pensia. (Marius Chivu)

● Mă bucur cînd se mai deschide cîte un teatru independent, „de buzunar“ sau nu, merită încurajate și frecventate, îți dau senzația unei normalități culturale. Teatrul Arte dell’Anima e la două străzi de strada mea, pe Făinari. Cînd amenajau spațiul, am crezut că va fi un nou Mega Image și cu atît mai plăcută a fost surpriza cînd am descoperit că e un teatru. Așadar, vineri, ora 20, spectacolul Buzunarul cu pîine de Matei Vișniec, în regia lui Alexandru Bogdan, cu Alexandru Nagy și Ștefan Pavel. La teatrul din cartierul meu. (Adina Popescu)

● Luni, 15 februarie, Goethe Institut București găzduiește o întîlnire cu scriitoarea germană de origine română Ursula Ackrill. Autoarea romanului Zeiden, im Januar a fost nominalizată la premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig, ediția 2015. (Matei Martin)


0 comentarii 1304 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 625, 11-17 februarie 2016

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Ana Maria SANDU

Vedere de la Praga

Vedere de la Praga

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI