● Nu știu dacă mai rulează pe undeva Toni Erdmann, dar dacă da, și nu l-ați văzut încă, vă sfătuiesc să nu-l ratați. Dacă nu mai rulează, poate-l găsiți pe undeva pe Internet. Și eu l-am văzut mai tîrziu și am avut rara surpriză să asist la aplauze „la scenă deschisă“ din partea spectatorilor din sală. Pe scurt, aș zice că e o comedie teribilă, din specia Amélie. Filmul lui Nae Caranfil 6,9 pe scara Richter e încă pe ecrane. Aș zice să nu-l ratați nici pe acesta. Tot comedie. Să mai și rîdem. (Andrei Manolescu)

● Bodega „La mahala“ din Centrul Vechi, descoperită întîmplător într-o după-amiază însorită de iarnă. Interior de cîrciumioară cu aer retro, mese simple cu fețe de masă cu pătrățele, Răpirea din Serai pe perete, senzația că ești musafir acasă la o rudă apropiată. Bucate cinstite, un singur sortiment de bere, la halbă, făcută în casă, japoneză coaptă tot de ei din făină integrală, ciorbe în bliduri generoase, o plăcintă cu carne cum n-am mai mîncat de mult, prețuri mai mult decît decente. Genul de loc în care ești prețuit ca mușteriu, lași banii cu plăcere și pleci mulțumit. Îmi e teamă doar „să nu se strice“, ca toate lucrurile bune de pe la noi. (Adina Popescu)    

● Recunosc că, pe mine, Junot Diaz m-a cucerit de cînd îi citisem, în urmă cu cîţiva ani, o povestire intitulată „Ghidul infidelului în dragoste“. Între timp, textul a apărut într-un volum de proză scurtă, în traducere românească la Black Button Books. Uite-aşa o pierzi nu e doar o colecţie de povestiri despre relaţii romantice, ci şi o privire de ansamblu asupra vieţii unui dominican care a emigrat, copil fiind, în Statele Unite, împreună cu mama şi fratele său, şi în umbra unui tată autoritar. (Cristina Ştefan)

● Începînd de vineri puteți vedea în cinematografe filmul lui Jérôme Salle Odiseea. E o docu-ficțiune despre aventurile celebrului cercetător și activist de mediu Jacques-Yves Cousteau. Un film necesar, o poveste cu pilde. (Matei Martin)

● La La Land (2016, Damien Chazelle, cu Emma Stone și Ryan Gosling), cîștigător al celor mai importante Globuri de Aur de anul acesta – un film, de fapt, deloc ușor, grav, profund și în nici un caz idilic. (Iaromira Popovici)

● Pînă pe 19 februarie, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi (str. Londra, nr. 39) în colaborare cu Asociația Performanță și Cultură găzduiește expoziția de design de carte „C’Arte și Cultură națională. Cele Mai Frumoase Cărți din România (2012 – 2016)“. Este o selecție de titluri nominalizate sau premiate în cadrul concursului național de design de carte (edițiile 2012 – 2016), care s-au evidențiat prin ilustrație, texte, autori – de la cărți despre istoria artei și culturii (Tzara. Dada. Etc. de Erwin Kessler) la cărți pentru copii (Povești din calendar – „povești vechi românești repovestite pentru cei mici de Iulia Iordan și ilustrate inedit de Veronica Neacșu“), albume (Maramureșul meu – pledoaria fotografică a japonezului Miya Kosei, apărut la Editura Idea din Cluj) sau la cărți de autor (Praf de zîne: „cea mai recentă carte a mea de care sînt mîndră de trei ori: am scris textele, am ilustrat-o și am publicat-o eu, singurică, fără autori și edituri și telenovele“ – Mădălina Andronic). Proiectul face parte din seria manifestărilor dedicate Zilei Culturii Naționale și este finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale. (Ruxandra Mihăilă)

● Liliana Nicolae, colaboratoarea noastră constantă, a publicat a doua sa carte de reportaje: 30 de povestiri adevărate (Casa de pariuri literare), dintre care unele au apărut chiar în Dilema veche. O să dau aici cîteva titluri care spun totul despre varietatea tematică a reportajelor Lilianei Nicolae: „De după gratii“, „Viaţa după Afganistan“, „Epopeea emigranţilor din Moldova“, „Prinţul englez şi Transilvania“, „Locul unde a murit Ceauşescu“, „Partizanii şi comunismul“, „Amintiri din autism“, „Homosexual în Republica Moldova“, „Poveşti cu seringa în buzunar“… Recomand! (Marius Chivu)