Pe Netflix se găsește întregul documentar în nouă episoade intitulat Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman. Serialul s-a difuzat recent pe National Geographic și unele dintre episoade mai pot fi văzute în reluări, din cînd în cînd, pe îndrăgitul canal TV. Este un excelent prilej de a intra, agreabil, în dificila disciplină a istoriei religiilor. Cei încă neavizați au multe de aflat. Cei mai avizați în domeniu nu vor afla multe noutăți, dar se vor întîlni cu fermecătorul actor, a cărui voce e în stare să liniștească orice stihii și al cărui zîmbet pune totul în cheie agreabilă fără să diminueze cu ceva anvergura colosală a temei. Nu cred că putea fi găsit un om mai potrivit să se plimbe, calm și respectuos, prin toate religiile lumii nervoase în care trăim. Așadar, și pentru unii, și pentru ceilalți, se recomandă vizionarea documentarului. (Sever Voinescu)

 În perioada 14-17 decembrie, la Cinema „Elvire Popesco“, Nordic Film Festival sărbătoreşte cultura şi cinematografia ţărilor nordice, cu o selecţie de zece lungmetraje, patru documentare şi o compilaţie de scurtmetraje care, spun organizatorii, „îţi vor dezgheţa inima“. (Cristina Ştefan) 

 Duminică se încheie a doua competiție mondială ca importanță (după campionatul mondial) în snooker. E campionatul Regatului Unit, la care participă toată floarea cea vestită a maeștrilor acestui joc. Mă rog, la ora la care scriu, numărul unu mondial – englezul Mark Selby – a fost deja de mult eliminat, la fel și „micul prinț“, cum îi spunea cineva – Neil Robertson. Veteranul (deja) John Higgins e totuși încă în cursă, dar joacă cu Yan Bingtao, micul chinez-minune de 17 ani, a cărui evoluție e de urmărit. Și Ronnie O’Sullivan e încă în cărți, iar pentru frumusețea spectacolului e de sperat că va ajunge cît mai departe. Fazele finale sînt de urmărit cu toată răbdarea. (Andrei Manolescu)

 În caz că n-aţi apucat pînă acum să vedeţi superbul Despre trup şi suflet, în regia lui Ildikó Enyedi, mai aveţi o şansă vineri, 8 decembrie, la Cinema Muzeul Ţăranului, proiecţia fiind urmată şi de o psihanaliză aparţinînd lui Anatol Reghintovschi. (Cristina Ştefan)

 „Ce ne mai poate salva atunci? Mai există salvare? Niciodată nu-i așa ca să nu fie cumva. Nu știu ce vor face ceilalți. În ce mă privește, mă voi agăța de poveste, povestea nefiind altceva decît un fir prin care primești din trecut putere. Dacă nu vă trece prin cap o idee mai bună, puteți să mă urmați.“ – Ghidul sărbătorilor românești, de Irina Nicolau. Sînt cărți de care ți se face pur și simplu dor. Ca și de oamenii care îți lipsesc. Mai ales de sărbători… (Ruxandra Mihăilă)

 Volumul omagial Adrian Enescu 4Ever, ediţie îngrijită de Alexandru Şipa (Editura Tracus Arte), carte dedicată celui mai important compozitor de muzică electronică şi de film de la noi, un volum consistent care adună zeci de evocări, interviuri din reviste (inclusiv cel realizat de Paul Breazu şi de mine pentru Dosarul dilematic „Muzica electronică în comunism“), convorbiri la radio şi televiziune, cronici la albumele mai vechi şi mai noi ale compozitorului, precum şi fotografii şi documente. Este o carte necesară şi importantă, pe măsura moştenirii muzicale formidabile rămase de la Adrian Enescu (1948-2016). (Marius Chivu)

● Amintiri, vise, reflecții (Editura Humanitas, traducere de Daniela Ștefănescu, 2017) pentru că n ai cum să nu-i dai dreptate lui Jung cînd se întreabă: „Deci astăzi, la 83 de ani, am început să povestesc mitul vieții mele. Pot însă doar să fac constatări nemijlocite, pot doar să spun povești. Nu se poate pune problema dacă sînt adevărate. Întrebarea este numai: este povestea mea, adevărul meu?“ (Ana Maria Sandu)