Nekrotitanium despre mutație

●  „Dar cînd am ales automobilul în locul cailor? La urma urmei, cine ne-a pus să abandonăm un mijloc de locomoţie care se reîncărca în timp ce tu dormeai, genera deşeuri care îngrăşau pămîntul, cînd fluierai venea la tine şi – minunăţie! – la bătrîneţe avea singur grijă să dea naştere unui model nou, fără cheltuieli suplimentare semnificative?“ – se întreabă Alessandro Baricco în volumul Barbarii. Eseu despre mutaţie (traducere de Dragoş Cojocaru, Editura Humanitas, 2009), o carte excelentă (subtil elogiu adus barbarului om recent şi culturii sale pop) a cărei inteligenţă este depăşită doar de umorul ei. (Marius Chivu) 

●  În Historia (aprilie 2010), un captivant dosar consacrat bătăliei de la Călugăreni, considerată, de cînd ne ştim cu o carte de istorie în mînă, ca victoria supremă a lui Mihai Viteazul. Patru istorici ai zilelor noastre – fără a ne da vreo clipă impresia că nu şi-ar iubi patria – răspund limpede că nu e deloc aşa cum am învăţat la şcoală. (Radu Cosaşu) 

●  Cărţile frumoase pot fi şi urîte. Sau invers. Proba ne-o oferă autorii Mitoş Micleuşanu & Florin Braghiş şi ilustratorul Roman Tolici în Nekrotitanium. Cyberpunk moldovenesc (Editura Cartier), o comedie-horror cu final(uri) absurd(e), în care nişte personaje bizare pun la cale şi execută măceluri oribile, cu zîmbetul pe buze. Fără motiv aparent, dar cu aranjament scenic demn de cel mai tare thriller. Singurul fir roşu e umorul negru. (Matei Martin)

1 comentariu 1115 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 324, 29 aprilie - 5 mai 2010

Mitul voievodului unionist

Pana la recuperarea cu voia lui Dumnezeu a Basarabiei, dupa modelul fostilor nostri aliati si al Ligii Culturale, dincolo de care acumulare a masei critice teritoriale se initializează respectul pentru Misia Culturala, mitul voievodului unionist trebuie sa mearga paralel cu plauzibilul istoricilor.
In plus, a se infiinta acum Institutul Cultural Roman de la Chisinau, cu menirea de a se adresa pe inteles nu numai romanilor ci si populatiei rusofone, ar fi un act firesc in multiculturalitatea Estului. Pe de alta parte, concertele Festivalului si Concursului George Enescu se organizeaza si in alte orase ale României decât Bucuresti: Braşov, Iasi, Cluj etc. De ce sa nu fie câteva concerte si la Chişinău ? Enescu a fost si este al tuturor românilor.

PUBLICITATE

 

Matei MARTIN

ACTA

ACTA

La jumătatea lunii trecute, mai multe site-uri şi-au întîmpinat cititorii cu o pagină neagră şi un mesaj de avertisment. A fost o mică-mare grevă: timp de o zi, versiunea în engleză a Wikipaedia (cea mai mare enciclopedie liberă), dar şi alte site-uri importante au rămas inaccesibile.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

La teve, pe burtieră: „În curînd – imagini inedite: un primar italian a căzut pe marmura din Focşani“. Păi, da, probabil a crezut că e de Carrara. (L. V.)

Iulian Apostol (fotbalist): „Cînd îmi voi găsi o echipă, ne vom pune la masă şi vom negocia ca bărbaţii, dacă sîntem bărbaţi. Dacă sîntem femei, ne ducem la club de femei. Îmi place să stau de vorbă cu oameni care sînt bărbaţi“… (A. M. S.)

Printre fenomenele la care nu ştiu să răspund – există mult mai multe decît se crede – este şi acesta: de ce nu se omologhează în Cartea Recordurilor performanţa acelei adolescente olandeze care, la 16 ani, a făcut ocolul lumii singură, într-o barcă? Se invocă vîrsta ei, e prea minoră… Dau ocol îndelung întrebării şi, oricît ar fi de scandalos, nu ştiu ce atitudine să iau. (R. C.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI