● Anatole France, Insula pinguinilor (traducere din limba franceză şi note de Aurel Tita, Colecţia „Carte de buzunar“, Editura Curtea Veche, 2010), de peste 100 de ani unul din basmele cele mai inteligente despre naşterea şi evoluţia Pinguiniei, o istorie a naţiunii pinguine, cu toate „luminile şi umbrele ei“, cum bine se zice ceva mai modern, cu momentele ei cruciale ca acela cînd viaţa femeilor pinguine se schimbă radical odată cu trecerea la pantofii cu toc care le dă o altă mişcare a corpului. (Radu Cosaşu)
● Buchiniştii de la Universitate. Pentru că e singurul loc unde încă vă mai puteţi tîrgui pentru o carte, pentru că acolo găsiţi Flaubert, Barthes, Stendhal, Márquez şi mulţi alţii la 5 lei bucata. Plus ediţii destul de rare, nereeditate. Mergeţi repede, pînă nu vin studenţii şi sar preţurile. (Luiza Vasiliu)
● Dialogul dintre Philip Roth şi Thomas David în Lettre Internationale din numărul pe vară: „Oamenii din jurul meu mor, dispar. Am aflat abia în acest weekend că cineva, o persoană de care altădată eram foarte legat, a murit chiar cu doi ani în urmă. Oriunde îţi întorci privirea, moare cineva. Faptul îţi ascute atenţia, şi mie mi-a ascuţit atenţia faţă de problema morţii. Spre deosebire însă de Beckett, care şi-a imaginat propriul sfîrşit, sau un sfîrşit în sine, sau mai multe feluri de a sfîrşi, mi-am imaginat şi eu unele finaluri, dar nu şi pe al meu. Asta prefer să n-o fac, ar fi prea înfricoşător.“ Cu ocazia asta vă recomand, o dată în plus, romanele lui Philip Roth traduse la Editura Polirom. (Marius Chivu)
