● Lumea a cam uitat de Casa Capșa. Clienții care-i calcă astăzi pragul sînt rari. Unii ajung acolo ca la un obiectiv turistic, pe care l-au descoperit prin diverse ghiduri. Artiștii și scriitorii nu mai prea trec pe acolo. Nu mai e salonul plin de spirit care era altădată. Și totuși, ar merita mai multă atenție. Pentru că e în continuare un restaurant de clasă cu o atmosferă extrem de plăcută și, lucru extrem de rar, muzica (bună) se aude în surdină și nu spre surzenie, cum e moda idioată în România actuală. (Andrei Manolescu)

● Muzeul de Etnografie „Horea și Aurel Flutur“ din Chișcău, depresiunea Beiușului, județul Bihor – una din cele mai bogate și diverse colecții particulare de etnografie din țară, care numără în prezent peste 2500 de obiecte. Cu atît mai atractivă pentru vizitator cu cît nu-și propune un mesaj explicit, nici o demonstrație de forță. Vizitatorul intră într-un labirint al timpului, de la început de secol XIX pînă în zilele noastre, un traseu al civilizației țărănești, dar și citadine marcat prin piese de excepție. (Ruxandra Mihăilă)

● John Berger a murit anul trecut, la vîrsta de 90 de ani. Figură importantă, cîștigător al premiului Booker, critic de artă, eseist, scriitor, Berger a influențat o întreagă generație în felul de a percepe arta. La Editura Vellant a apărut de curînd Feluri de a vedea (traducere de Radu Șorop), o carte care a însemnat mult în anii ’70, cînd a fost publicată. (Ana Maria Sandu)

● „Oamenilor li se pare că singurătatea e ca o boală contagioasă?“, se întreabă o jurnalistă britanică. În UK, 7,7 milioane de oameni locuiesc singuri. Doar 22% din britanici nu s-au simţit niciodată singuri. Citiţi aici o anchetă despre singurătate şi cît de greu e ea de suportat pentru unii: https://www.1843magazine.com/features/in-solitude-what-happiness. (Cristina Ştefan)

● Dacă aş fi fost invitat la ancheta de săptămîna trecută realizată de colegii mei să recomand şi eu o lectură de vară, aş fi recomandat Acasă. O istorie a vieţii private de Bill Bryson (traducere de Ciprian Şiulea, Polirom). Îmi imaginez că ar fi extrem de amuzant şi totodată de folositor să stai pe o plajă la mare sau într-o poiană la munte şi să citeşti istoria neştiută a sufrageriei şi a camerei de toaletă, a pivniţei şi a podului, a scărilor şi a tabloului electric. Trăim în case care au toate acestea şi nu ştim în ce trăim. „Istoria vieţii private este istoria transformării lente a casei într un loc confortabil“, zice Bryson şi da, trăim în case al căror confort a avut nevoie de cîteva sute de ani pentru a se contura. (Marius Chivu)

● Marele Picnic ShortsUP – scurtmetraje în Grădina Botanică, din 27 pînă în 29 iulie. Filmele de anul acesta s-au grupat natural pe o temă aproape existențială, dar abordată cu umor, în registrul cu care ne-a obișnuit Marele Picnic: Ce ne unește și ne separă în același timp, dincolo de toate criteriile care vin în minte la prima strigare? Ce ne face să acționăm diferit de oameni cu care semănăm, dar identic cu băștinași exotici din sate al căror nume nu îl putem pronunța? (Cristina Ştefan)