Cum să nu-ţi pierzi minţile, Orbirea, Anul dispărut. 1989

● Luni, 18 ianuarie, la Studioul „Horia Bernea“ – Muzeul Național al Țăranului Român, de la 18,30, proiecția filmului Death in the Forest. Documentarul însoțește un grup de tăietori de lemne din vestul Canadei în periculoasa lor misiune prin pădurile virgine, neatinse de piciorul omului. Intrarea este liberă, producătorul Dan Michael Schlanger va fi prezent în sală și va răspunde întrebărilor spectatorilor. (Adina Popescu)

● În Top 10 cele mai bune cărți ale anului 2015, revista germană Die Zeit menționează Kinderland, de Liliana Corobca. E încă un motiv (dar nu singurul) să citiți această carte. (Matei Martin) 

Pădurea blestemată (The Forest, 2015, regia Jason Zada), cu Natalie Dormer – un film ce ar fi putut fi interesant, dar nu reuşeşte, decît, poate, ca idee: în pădurile propriilor noastre vinovăţii şi îndoieli nu putem, în anumite circumstanţe, decît să ne pierdem (de tot). (Iaromira Popovici)

● Recitesc Orbirea lui Elias Canetti (Editura Polirom, traducere de Mihai Isbăşescu,  Iaşi, 2009). Habar n-am ce am înțeles din ea cînd am citit-o prima oară. Acum, și Kien, și Therese mă sperie și mă fascinează în egală măsură. E ceva atît de hipnotic în țesătura în care sînt prinși și în ura profundă care îi leagă, încît n-ai cum să nu te întrebi cum a putut un tip de 26 de ani să scrie cartea asta. (Ana Maria Sandu)

● O nouă premieră a lui Peca Ștefan, la Teatrul Mic, Anul dispărut. 1989, un spectacol în regia Anei Mărgineanu cu o distribuție de zile mari, printre care Maria Ploae, Gheor­ghe Visu și Ilinca Manolache – într-un rol cu adevărat excepțional. Următoarea reprezentație: 22 ianuarie, 2016, de la ora 19. (Stela Giurgeanu)

● Masters-ul de la Londra e deja în desfăşurare de la începutul săptămînii. Masters-ul de snooker, evident.  Acea competiţie în care se înfruntă doar primii 16 jucători din lume. Este, oricum, cel mai deştept sport care se transmite la televizor. Şi nu e nevoie decît de puţină răbdare pentru a-l putea urmări. Vă asigur că merită. (Andrei Manolescu)

● Ca să supravieţuiţi şi în 2016, s-ar putea să aveţi nevoie de ghidurile de buzunar din celebra colecţie „The School of Life“, preluată la noi de Editura Vellant. Cărţi inteligente şi simpatice, care, din fericire, nu seamănă cu obişnuitele (plicticoase şi clişeice) manuale de self-help care au invadat piaţa: Cum să facem faţă dificultăţilor de Christopher Hamilton, Cum să nu-ţi pierzi minţile de Philippa Perry, Cum să-ți dezvolţi sănătatea emoţională de Oliver James sau Cum să îmbătrîneşti frumos de Anne Karpf. Sînt pline de informaţii şi de trucuri utile. (Marius Chivu)

● „Sorcova, vesela, / Să trăiți, să înfloriți / Ca un măr, ca un păr, / Ca un fir de trandafir, / Ca vița-de-vie de Sf. Mărie, / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca oțelul! / Cîte cuie sînt pe casă / Atîția galbeni pe masă! / Vacile lăptoase, oile lînoase, porcii unsuroși, copii sănătoși. / La Anul și la Mulți Ani!“ (Ruxandra Mihăilă)


0 comentarii 1425 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 621, 14-20 ianuarie 2016

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI