Cel mai bun spectacol din 2009

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Cel mai bun spectacol din 2009 jpeg



Preferinţele criticilor de teatru pentru cel mai bun spectacol pus în scenă anul trecut s-au întîlnit. Dedicăm această anchetă memoriei Magdalenei Boiangiu. (M. C.)

Cristina MODREANU


Anul 2009 n-a avut foarte multe vîrfuri, ci numai cîteva pete de culoare, cele mai multe concentrate, se pare, în partea a doua a anului, iar pe unele dintre ele nu am reuşit încă să le văd. Dintre spectacolele pe care le-am văzut în acest an, cel mai bun mi se pare a fi Pyramus şi Thisbe 4 you în regia lui Alexandru Dabija, o producţie a Teatrului Odeon, instituţie ce ar merita şi ea o nominalizare sau poate chiar titlul de „cel mai activ teatru din Bucureşti“. Pyramus şi Thisbe 4 you, rescrierea în patru variante a unei scene din piesa lui Shakespeare Visul unei nopţi de vară este o nemiloasă cronică a teatrului românesc după 20 de ani, şi face cît un amplu eseu despre „mărirea şi decăderea“ artei teatrale de la noi, despre toate ambiţiile găunoase, blazările leneşe, absurdele ciocniri interetnice care au otrăvit şi mai otrăvesc perimetrul scenei româneşti. Spectacolul montat de Alexandru Dabija în deschiderea stagiunii 2009-2010 la Teatrul Odeon nu este numai un exerciţiu pe cît de complicat pe atît de fascinant pentru actori (care sînt excelenţi, de la mic la mare, jucîndu-se cu propunerile regizorului cu cea mai mare plăcere), ci mai ales un interesant proiect regizoral asociat cu o nouă traducere/adaptare/revizuire dramaturgică (Andrei Marinescu) menită să folosească scopului bine definit al creatorului spectacolului – acela de a exorciza prin satiră (o nouă formă de satiră, cu accente contemporane şi o structură originală) moravurile lumii teatrale româneşti.

Iulia POPOVICI

Aceeaşi situaţie, de teatru în teatru – nişte neica-nimeni fără prea multă glagore încearcă să repete o piesuţă penibilă drept omagiu pentru conducătorii cetăţii (pe scurt, scenele meşteşugarilor din Visul unei nopţi de vară) – şi patru variante de montare, în tot atîtea registre diferite. Prima e jucată de femei (şi nu e vreo trimitere la teatrul elisabetan, sînt doar Dorina Lazăr & co.), a doua e plasată în mediul artiştilor habotnic experimentalişti, vorbind în jargonul delirant al cronicilor cu pretenţii performative (cu Ionel Mihăilescu în frunte), a treia e o înfruntare între un maghiar (Pavel Bartoş perorează în ungureşte) şi o liotă de moldoveni plictisiţi, iar ultima îi are drept actori pe tehnicienii Odeonului, proaspeţi ca nişte boboci pe cale să înflorească. Pyramus şi Thisbe 4 you al lui Alexandru Dabija, pe o traducere/adaptare de Andrei Marinescu, e un spectacol de un haz nebun, incapabil să se ia în serios, despre metehnele teatrului şi ale oamenilor care-l practică. Şi nu, nu e deloc postmodern, e de-a dreptul baroc: întorsul pe dos al hainei (să admirăm cusăturile), tehnica la vedere şi supraexploatarea ei, autoreferenţialitatea în buclă n-au de-a face cu tîrîitul unei apocalipse perpetue (sfîrşitul civilizaţiei şi al teatrului), ci cu oboseala unei ere şi vestirea celei ce va veni. Un nou romantism, care va să zică. Pyramus şi Thisbe 4 you e o tropăială veselă şi adevărată printre trenduri, încrîncenări şi seriozităţi. Un spectacol deştept (şi o ştim, fără ironie şi umor nu e nici isteţime).

Nicolae PRELIPCEANU

Am reţinut un spectacol a cărui alegere poate părea surprinzătoare, întîi pentru că pare o glumă şi doi pentru că nici nu are la bază un text de teatru autonom. Pyramus & Thisbe 4 you al lui Alexandru Dabija îşi merită, în opinia mea, titlul de cel mai bun spectacol al anului, pentru că, deşi pare o glumă bună, este mult mai mult decît atît, o meditaţie pe marginea teatrului, o meditaţie despre regie şi despre actorie şi despre scenografie, dar şi despre metehnele omeneşti. Are dreptate şi cel care se distrează şi uită, dar cred că are dreptate şi cel care se distrează şi se întreabă de ce s-a distrat şi dacă n-a greşit cheia. Unul dintre actorii din spectacol – nu-mi mai amintesc cine – i-ar fi spus unui cunoscut atît: „asta-i despre noi...“. Şi despre ei este. Scoaterea din context a unui fragment glumeţ shakespearian îi prilejuieşte lui Alexandru Dabija o serie de reflecţii implicite despre arta teatrului, dar şi despre ambiţiile omeneşti, aşa cum se manifestă ele la oamenii de teatru. Poţi să spui că Alexandru Dabija îi aduce pe actori în scenă spre a-i face de rîs, dar poţi să vezi cum îşi face de rîs regizorul şi confraţii. Dacă eşti un spectator treaz, vei simţi că şi pe tine te face de rîs, parcă arătîndu-te cu degetul: uite-l cum se distrează! Pentru că a rîs şi de mine, care am rîs poate cel mai bine în viaţa mea de spectator, îl desemnez pe Pyramus & Thisbe 4 you, „Pyramus & Thisbe for all“, adică cel mai bun spectacol al anului.

Ionuţ SOCIU

Cel mai bun spectacol pe care l-am văzut în 2009 este, fireşte, unul străin. Am avut ocazia să văd Factory 2 în această primăvară la Wroclaw şi încă de atunci ştiam că am răspunsul pentru o astfel de anchetă. Un spectacol de opt ore (ţin să precizez că m-a ţinut nemişcat în scaun) despre Andy Warhol şi care reprezintă doar prima parte dintr-o serie semnată de Krystian Lupa. Urmează cele dedicate lui Marilyn Monroe, Gurdjieff şi Simone Weil. Întorcîndu-mă, din nefericire, la teatrul românesc, trebuie să recunosc că am ratat cîteva spectacole despre care am auzit numai de bine (Piaţa Roosevelt sau Pyramus & Thisbe 4 you). Totuşi, înclin să cred că cel mai important spectacol al acestui an este Legenda Marelui Inchizitor după Feodor Dostoievski, pus în scenă de Radu Penciulescu la Teatrul Naţional Bucureşti. Nu sînt deloc un fan al teatrului de idei. O dată pentru că, vorba lui Nabokov, „marile idei sînt bune de dat la porci“, şi a doua oară pentru că această sintagmă se asociază în mintea mea cu săli adormite şi cu ropotele frenetice de aplauze ale celor care tocmai s-au trezit din somn. Cu toate astea, spectacolul lui Radu Penciulescu m-a întors pe dos. Şi m-a făcut să polemizez cu cei care îmi spuneau: „da, e un spectacol bun, dar e potrivit pentru teatrul radiofonic“. Ceea ce s-ar traduce cam aşa: e inutil să ocupi o scenă mare cu un singur actor, cînd pentru asta e suficient şi un studio de radio. Să joci un astfel de rol nu înseamnă doar a spune nişte replici. Înseamnă şi mîna uşor tremurîndă care mişcă o draperie şi mai înseamnă şi acea ridicare ostenită din umeri în semn de neputinţă şi resemnare, gest pe care Victor Rebengiuc îl face atît în rolul lui Moromote (unul dintre „cei slabi“, despre care vorbeşte şi Dostoievski), cît şi în cel al Marelui Inchizitor. Şi lucrurile astea „nu se văd“ la radio. Victor Rebengiuc este un actor care nu se simte foarte confortabil în preajma vorbelor mari. E un actor bine înfipt în scenă, pe care nu prea ţi-l imaginezi vorbind la pereţi despre „taină“ şi despre „miracolul pîinii“. Or, ceea ce face el – şi numai Rebengiuc ar putea să facă asta – este să pună „carne“ pe acest text, încît ascultîndu-l poţi vizualiza în cele mai mici, mai concrete şi mai înfricoşătoare detalii întregul episod dostoievskian. Şi mai e ceva. În contextul în care în teatrul românesc se pune din ce în ce mai mult problema fastului, a marilor spectacole croite după modelul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice (iată o temă: maximalismul teatrului în opoziţie cu minimalismul filmului românesc), un spectacol ca acesta poate însemna un moment de cumpănă şi de reflecţie. Chiar şi pentru TNB.

Gina ŞERBĂNESCU

A afirma răspicat care este cel mai bun spectacol de dans al anului 2009 este o misiune (aproape) imposibilă. Motivele ţin, pe de o parte, de potenţiala subiectivitate a criticului care formulează „sentinţa“, pe de altă parte de dificultatea de a găsi o definiţie clară şi distinctă a dansului contemporan. Sub umbrela artei coregrafice sînt aşezate tipuri variate de abordări: spectacole de teatru-dans, creaţii care intră în sfera performance-ului, spectacole care conţin fie mişcare, fie doar un fond conceptual. Criteriile în funcţie de care sînt ierarhizate spectacolele pot fi extrem de variate şi uneori nu pot fi aplicate concomitent unor creaţii diferite. Privind retrospectiv spre ceea ce s-a întîmplat în dansul românesc în anul 2009, dificultatea de a afirma care este cel mai bun spectacol de dans creşte cînd realizăm faptul – nu tocmai îmbucurător – că cele mai valoroase creaţii coregrafice care au putut fi văzute de români au fost ale artiştilor străini care ne-au vizitat. Deşi mulţi coregrafi şi dansatori români au participat la evenimente internaţionale, deşi în peisajul cultural de la noi dansul a fost prezent fie prin rezidenţe, fie prin festivaluri sau platforme, nu se poate spune că a avut loc o modificare decisivă în plan calitativ a creaţiilor coregrafice. Cei mai mulţi artişti au rămas tributari unor modalităţi de expresie care prezintă riscul de deveni regurgitări ale unor vechi clişee. Această prezentare a contextului coregrafic românesc este necesară tocmai pentru a fi mai clară opţiunea pentru un anumit spectacol. De obicei nu scriu despre works in progress, dar de data aceasta e necesar. Înainte de a divulga numele spectacolului ales, trebuie prezentate criteriile care au condus la alegerea lui. Iată-le pe cele mai importante: spectacolul trebuie să transmită o idee consistentă la care spectatorului să i se faciliteze accesul cu generozitate şi inteligenţă; ideea respectivă trebuie să fie relevantă pentru contextul cultural şi artistic românesc în relaţie cu contextul internaţional; artiştii implicaţi în spectacol trebuie puşi cît mai mult în valoare. Un alt criteriu este noutatea pe care respectivul spectacol o dovedeşte în raport cu traseul artistic anterior al artistului. Dintre creaţiile coregrafice pe care le-am vizionat anul acesta, cea care a întrunit în cea mai mare măsură aceste criterii este o work in progress, Surfing Twisted (E)motions (titlu provizoriu). Conceptul şi direcţia artistică îi aparţin lui Mihai Mihalcea, care a lucrat la acest proiect cu Mădălina Dan, Cătălina Gubandru, Alexandra Pirici, Carmen Coţofană şi Maria Baroncea. Surfing Twisted (E)motions a fost prezentat ca repetiţie deschisă pe 18 septembrie 2009, în cadrul „Platformei dansului contemporan“, organizată de Centrul Naţional al Dansului.
 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.