Sever VOINESCU | axa dus-întors
Pentru o Europă a responsabilităţii
Eu cred că marea problemă a Europei nu este criza economico-financiară în sine, ci propriul vis care o mistuie. Există două feluri în care un vis poate sugruma o viaţă. Primul e cel donquijotesc – nimeni nu crede în visul lui, dar cel care visează îşi pierde minţile visînd, visînd, visînd... Al doilea e chiar cazul Europei de azi.
PUBLICITATE
După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute.
citiţi
Se pare că în timpul somnului sîntem cu toţii mai înalţi cu 6 mm. Păcat că nu ne vede nimeni. (M. C.)
Capitala s-a mai procopsit cu o operă de artă: latinitatea poporului român transpusă în imaginea unui Traian nud, ataşat unei vietăţi, un simulacru de Lupoaică. Chintesenţa latinităţii: i-au plasat lupoaica şi l-au lăsat în fundul gol. (S. G.)
„Ocrotiţi vînatul!“ scrie pe nişte panouri plasate strategic la intrarea în pădure (pădurea de argint ş.a.). Înţeleg şi nu înţeleg în acelaşi timp. Cum poţi să ocroteşti ceva ce e trecut deja la categoria „vînat“? (L. V.)
citiţi













Germania
adăugat de Ignat Andrei la data de 05 Decembrie 2011 11:12:43
Parca Germania incalcase prima deficitul , nu? Si, pentru ca dreptatea e doar pentru catei, nu a patit nimic ...
in rest, sau despre noii cititori
adăugat de musofilos la data de 05 Decembrie 2011 03:12:22
Indiferent unde il veti pune, comentariul meu se refera la intreaga revista.
Ca sa ma mentin in ton cu postarea precedenta, am si eu multe obiectii dar mai ales constat ca am dileme, acolo unde altii au raspunsuri exacte, stiu ce trebuie citit, ce trebuie facut, unde trebuie sa ne pozitionam: dvs jurnalistii/politicienii, noi cititorii, noi forumistii, dvs creatorii de opinie, popor, slugi, muzica, in sfirsit: sa traiasca!
In rest, nu pot decit sa salut aparitia cititorilor cu certitudini - si cu un entuziasm care imi stirneste valuri de tandrete. Ei va felicita, dvs ii postati. Ei va declara iubire, dvs o primiti cu aviditate si o postati cu mindrie legitima.
Daca ma simt vinovat pentru ceva e ca in toti acesti ani de cind postez pe forumul dvs nu am gasit cu cale sa imi exprim explicit laudele si multumirile, le credeam implicite. Va iubeam, cum zicea marele nostru poet al neamului romanesc, "sans phrase". Va criticam in cuvinte, va iubeam in taceri.
Dar, luind model de la dna Marinela, ingaduiti-mi sa imi exprim admiratia deschisa fata de ceia ce revista dvs a fost in toti acesti ani; sa va asigur ca vom continua sa va citim (si sa platim pentru asta, macar uni dintre noi), strins uniti in jurul intemeietorului iubit. Nu pentru ca am fi de acord cu tot ceea ce spuneti, ci pentru ca unirea face puterea si la vremuri noi, cititori noi, poate ne innoim si noi...
Si totusi, si totusi, ce bine era cind eram vechi, laudele lor desigur ne mihneau peste masura, iar certitudinile ni se pareau la fel de suspecte ca si extremismele.
Cum ziceam, Dilema veche pare sa devina Certitudinea noua.
E vreme sa murim, moncher, e vremea sa plecam acolo unde reviste nu-s, dar gardurile-s de placinte si izvoarele de lapte si miere. Oare internet or fi avind (Ivan Trubinca, un personaj important al literaturii noastre, desi rus de origine, intreba daca votca este, cazacioc si femei... stia el ceva)? Si Facebookul cine il foloseste, cei de jos sau cei de sus? Autorii sau forumistii? Ingerii sau diavolii?
Ingerii sint de dreapta si diavolii de stinga?
Prea multe dileme pentru o vreme a certitudinilor simple si a cititorilor fericiti, nu?
Noi, cei fericiti si simpli
adăugat de marinela2011 la data de 07 Decembrie 2011 03:12:57
Parafrazindu-l pe dl. Vintila Mihailescu, sa mor eu daca am inteles ceva coerent din comentariul dvs. De ce mi-era frica nu am scapat si expresia "sa mori tu?" mi-a si intrat in vocabular, dar nu tocmai cu sensul cel mai de dorit. Adica de ce sa mor eu?
Well, sa zicem, din politete. Banuiesc ca in final de la asta o sa mi se si traga.
Eu mor cind vad intentii sau ginduri neexprimate verde, pe sleau. Mor cind vad false subtilitati, goale de sens. Mor cind vad ca indiferent de care este realitatea, daca cineva vrea sa isi argumenteze o idee sau o teorie, ia realitatea aia si o face din alba neagra, si din neagra alba, si o indoaie si o sugruma pina ajunge de nerecunoscut. Cam asta face si dl. Voinescu mai mereu cind trebuie sa isi argumenteze pozitiile si ideile politice. Dar d-lui o face pentru ca realitatea parca s-a vorbit cu opozantii (de idei, nu din parlament) si ii este potrivnica. Si o face si pentru ca nu are incotro ca deputat in parlament si de dreapta. Usor nu cred ca ii este si uneori ma intreb ce as face eu in situatia dumnealui. Si atunci imi sta mintea pe loc si nici imaginatia nu ma ajuta.
M-am ocupat amplement de articolul dumnealui din numarul curent si doar daca cineva mi-a citit doar titlul si ultima fraza ar putea crede ca acela este un comentariu elogios. Cind am afirmat la sfirsitul comentariului meu ca « In rest, sint perfect de acord cu tot ce spuneti », nu mai ramasese practic decit titlul articolului d-lui Voinescu pe care nu-l contrasem. Si exact asta am vrut sa spun.
Un lucru este sigur in ceea ce ma priveste : nici in viata de toate zilele si nici aici nu afirm ca imi place ceva daca nu este asa (si de aceea am foarte putini prieteni) si nici daca nu imi place ceva nu pot « suferi » in tacere. Forumul pe care il ofera Dilema cititorilor ei si diversitatea articolelor de calitate reprezinta ceea ce ma atrage aici. Sint si destul de exhibitionista din fire ca sa prefer sa am audienta decit sa monologhez pe blog. Am un blog pe myspace si am scris tone prin 2008 si o data nu am primit vreun comentariu despre ceea ce am scris. Doar despre poze. Acolo fiecare isi vede de treaba lui, fie cinta, fie scrie poezii, fie scrie bloguri sau posteaza fotografii, dar fara prea mare interferenta unii cu altii. Pai cu cine sa interferez daca « prietenii » mei pe myspace sint Obama si Harper? (premierul Canadei) Cu Obama sint "prietena" pe myspace de cu putin inainte sa fie ales presedinte. Cred ca eu am scris primul blog de pe mapamond ca sa-l felicit. Cit despre Harper imi place ca e discret; citeodata si uit cine e premierul Canadei si acum nu imi amintesc nici numele lui mic...si mi-e lene si sa caut pe google.
De ceva vreme ma preocupa ideea de a-mi face un blog mai serios totusi si atunci ma veti « vedea » poate mai rar pe aici. Desi nu promit.
Prahova va saluta,
Marinela Matei
Rectific
adăugat de marinela2011 la data de 09 Decembrie 2011 07:12:03
Verificind blogul de pe myspace (www.myspace.com/acilea) am constatat ca exista ceva comentarii si la blogurile mele. Sint comentarii de la colocatari de space pe care i-am comentat si eu, vreo doi. In rest, m-am mai comentat si singura, iar daca ar fi sa recitesc acum tot ce am scris, desi rabdarea aia nu o am, as avea multe de spus despre autoarea de atunci, de acum trei ani...
In 2008 prin vara mi-am facut cont pe myspace si am fost foarte entuziasta timp de vreo 6 luni. Apoi m-am luat cu altele, de-ale vietii, si nu m-am mai dus pe acolo decit cind mi se trimiteau mesaje, de obicei de la tantalai care se uitau la poze, dar nu stiau sa citeasca. Pentru ca daca ar fi citit, eu la profilul meu specificasem ca nu eram acolo pentru dating. Pe facebook nu sint. Am fost pentru citeva saptamini tot in 2008 pina sa dau de myspace. Pe mine ma interesa sa am un blog, nu sa socializez, asa ca mi-am sters tot ce am putut de pe facebook si nu mai figurez acolo. Dar am vazut ca sint o gramada de doamne si domnisoare cu numele meu (si unul si altul). Ce sa te mai miri ca bietii parinti nu mai stiu cum sa-si boteze copiii, doar-doar n-o mai fi nimeni cu numele ala.
Cind m-am nascut eu, era popular "Marinela" pentru ca fusese si un film si era un cintec cu acelasi nume interpretat de Tino Rossi. Am un CD cu el si se poate gasi, cred, pe You tube. Dar era gata-gata sa ma cheme Ana, cum o chema pe nasa mea "de-a doua". Prima disparuse si mi-a lasat doar numele.
Cam asta a fost erata. Ma duc sa ma culc, asa nu se mai poate!
despre moarte si alti demoni
adăugat de musofilos la data de 08 Decembrie 2011 11:12:41
Stimata si locvace doamna, am o ce dilema, adica nu stiu daca dvs ave-ti dreptate sau eu; din pacate, pe noi, astia vechi, ne miscati greu din obiceiurile ceam deprins.
Incit, la toate cele de mai sus imi vine sa scriu tot ceva scris inaintea mea de altii (eu nu sint un exhibitionist, ci un cititor pe stil vechi, cel mult ivit in subsoluri de pagina, idiotic, precum toti acei de parintele meu nascuti): "Da, vom muri! Dar cita splendoare!" (versuri scrise de un poet mort tinar, ca toti poetii geniali ai neamului nostru).
Splendoare, de exemplu, a acestui forum unde se pot intilni Dilema veche cu Certitudinea noua, figuratul cu literalul, si "dorul de moarte" (cu care ne dedulceste uneori viata prea singura ce ni se da) cu "sa mori tu!"... Unde nelinistile care il bintuie pe extremistul de centru in vreo dupa-amiaza de august pot fi citite cu infiorare de unii, dar si tratate de altii cu "ia un diazepam, tataie, ca esti alaturea rau! ti-arat eu realitatea opiniilor, ia citeste aici-sa!"
Sa mori tu - iata o expresie pe care chiar si cititorul figurat din mine e tentat sa o ia in sens literal. Da, domnita mea, sa mor eu, daca interesele partidului dilematicilor, ale revistei ce cu drag etc. si ale intemeietorului de festivaluri la Cetate o cer. Dar - si aici e vestea proasta - eu am murit demult, la Lvov, intre mansucrisele parintelui meu. Cred si eu ca e cam creepy sa discutati cu un mort, cind sunteti atit de plina de viata.
Poate renuntati? Sau continuam aceasta splendoare de dezbatere?
Va saluta preaplecat, si dilematic in eternitate,
Musofilos din Cigmau (un sat din Cimpia Transilvaniei, pe dreapta cum mergi de la Bucuresti la Cluj, taind cetatea Albei Iulia, pe soselele iubirilor apuse; va spun atitea geografice detalii pentru ca mi-ar placea sa stiu unde se afla Prahova county in Canada ce invoca-ti; "ca unde drumul cu repejune duce/ acolea Parpangel isi va face cruce").
Am raspuns
adăugat de marinela2011 la data de 09 Decembrie 2011 02:12:47
Dar nu s-a afisat. Nu stiu de ce, nu era un raspuns asa de lung. Era oarecum autobiografic ca sa raspund la intrebarea "unde se afla Prahova county in Canada". Am dat acolo explicatii destul de ample, cum imi sta in fire, despre afiliatia mea cu Prahova "county" si despre cum se face ca acum locuiesc in Canada. Am facut-o pentru ca am afirmat o data, intr-un raspuns cuiva, faptul ca eu nu ma identific cu diaspora. Din acest raspuns, cred ca rezulta de ce.
Am facut asta pentru ca cei care imi citesc comentariile, si unii o fac, as dori sa stie ca eu nu fac parte dintre cei "prea-fericiti" care privesc Romania cu condescendenta si de undeva "de sus". Eu privesc tara de bastina de la egal la egal, ma identific ca romanca pripasita cu totul si cu totul intimplator prin Canada.
Nu insist si nu sint suparata, nici pe departe. Deciziile redactiei de a afisa sau nu comentariile, inclusiv ale mele, sint "sfinte" pentru mine si le respect intotdeauna.
Doresc colectivului de Redactie un weekend placut si ma voi stradui sa am si eu unul la fel :))))
Cu stima si prietenie,
Marinela Matei
Continuam "splendoarea", dar sa dezbatem ce?
adăugat de marinela2011 la data de 08 Decembrie 2011 07:12:16
Ce placere! Mi-era oaresicum teama, nu ca ma veti ignora - ca doar "plina de viata" cum sint, debordez si de optimism - dar ca v-am putut supara cu ceva. Intentie rea nu avusesem, dar unde dai si unde crapa mi se intimpla si mie destul de des.
Sa va raspund intii la singura intrebare pe care mi-ati pus-o.
Bag sama ca nu ati citit comentariul pe care l-am facut la articolul d-lui Voinescu, doar ceva mai jos. Acolo, la sfirsit, spuneam ca sint prahoveanca dupa mama. Mama s-a nascut acolo, intr-un satuc din Prahova (si acolo mi-au fost bunicii si am inca matusi si veri) si a trait acolo pina pe la 20 de ani cind a venit tata si i-a luat mintile si a convins-o destul de rapid sa fuga cu el la Bucuresti, fiind el bucurestean. Cam peste un an de la acest eveniment am venit si eu pe lume, tot in acel satuc, pentru ca mama era destul de zglobie pe atunci si dornica de ai ei si eu nu o ingreunam prea tare, asa incit in acea duminica seara s-a dus mami la un bal, la caminul cultural. Nu eram in program sa vin pe lume asa devreme, dupa spusele doctorilor, dar ce sa vezi?! Daca-i bal, hop si eu, din cele mai vechi timpuri. Fiind eu cu mult sub greutatea "normala" (ceea ce am recuperat amplement de atunci incoace) mama a revenit rapid la Bucuresti la un spital caci ma nascuse acasa, la bunici care i-au zis din start sa nu isi faca mari iluzii in ce ma priveste si mai ales pe aceea ca as dainui. The rest is history, cum spun co-nationalii mei de peste ocean. Nu imi voi face autobiografia acum, desi tentata sint, evident. Dar citeva date sint, cred, necesare pentru a ma face mai bine inteleasa, in general vorbind.
In Canada am aterizat in '86 din dragoste de sot care "fugise" cu vreo doi ani inainte si se stabilise aici. Din gasca noastra mare de prieteni, eu eram singura care nu visa si nu dorea sa plece vreodata din tara. Nu fusesem nici la bulgari sau la rusi, practic nicaieri pina am traversat oceanul. Nu sint aventuroasa din fire iar pe vremea aceea nu aveam nici un fel de constiinta politica. Eram perfect adaptata la traiul nostru amarit si l-as fi dus si eu pina in pinzele albe daca m-as fi maritat cu altcineva. Asa cum au stat lucrurile, desigur ca nu m-a obligat nimeni sa plec si eu din tara. Dar eroul meu isi riscase viata si ma dorea acolo, linga el. Si-asa am ajuns la Toronto unde am luat-o si eu pieptis cu toate "placerile" imigratiei. Primii 11 ani au fost absolut de groaza incit nu am putut reveni in tara nici macar in vizita. Pe urma lucrurile s-au mai schimbat in bine si din '97 vin destul de des la mama si ea a fost aici de multe ori.
Eu pentru ardeleni nutresc o simpatie deosebita. Cu ceva ani in urma ma consideram ardeleanca onorifica, prin alianta, daca se poate spune asa ceva. Chiar si acum, desi acea alianta nu mai exista, simpatia mi-a ramas intacta.
Mie nu mi s-a parut ca ne contraziceam despre ceva, dvs. si cu mine. Motivul pentru care am raspuns comentariului dvs. a fost faptul ca mi s-a parut ca ma includeti cam usor si pe negindite in noul "val" de cititori ai Dilemei, cei fara dileme, dar cu certitudini. Nou val sint pentru ca nu citesc Dilema decit sporadic de ceva ani incoace. O citesc si o comentez mai des doar de vreo doua luni. Cit despre certitudini, am, cred, mai putine decit media, sa zicem, si cele care sint nu sint nici ele chiar asa de certe. Doar in aceasta privinta v-ati putut insela.
Din fire nu mi-s timida decit cu copiii. Stiu ca dezinhibitia si locvacitatea mea pot irita, dar nu se poate altfel. Asta sint, gura bogata. Chiar si ardeleanului meu, usor nu i-a prea fost cu mine, cred ca va imaginati... Dar nici mie cu el, cinstit vorbind. Si inteleg de ce, dar nu am ce sa fac. Mindra nu mi-s, sau nu intotdeauna. Traiesc totusi de o viata cu mine si stiu ce pot si ce nu pina acum. Si uite asa mai vin si eu pe la "Dilema" si imi dau cu parerea, cind o am.
Eu va doresc toate cele bune si un "servus" din inima!
Marinela Matei
Alles gute Rumänien, aber tchüß !!!
adăugat de Numitul Natafletz la data de 04 Decembrie 2011 01:12:47
Ca de obicei multă fudulie şi mai puţină economie, multe clişee şi mai puţine idei...iar la multa incoerenţă n'am ce să pun în contrapondere.
Partea cu visele mi'a plăcut, ceea ce probează un filon filosofic bun... dar cam atât... cum te'ai apucat de economie, m'ai pierdut. Vrăjelile alea de politruc cu "leneşii" şi "harnicii" s'au fumat demult. Ba chiar tocmai acu câteva numere colegul dumitale, dl Vasilescu le dezavua cu argumente destul de solide, păcat că n'ai citit... şi păcat că nici dumnealui nu te'a citit pe dumneata acu... Dar ce e comic e că dumneata vorbeşti aşa ca de la profesor la elev despre hărnicie, ca brigadierul care a terminat planul dojenind brigadierul mai pămpălău. Barem pe nemţi îi cred că li s'a inflamat buboiul, că lor de pe la Bismark încoace tot li se pare că ţin pe umeri Europa, d'aia au şi votatără pe unu care le'a spus că's rasă superioară...adică ce voiau să audă... dar când vine un "analist" român şi reflektează băţos la soarta "evropii" "mancată" vorba lui nenea Iancu de devoratorii leneşi, cred că se atinge cu adevărat bolta ridicolului...
Apoi postulatele pe care le inserezi cu Germania că nu e în criză din cauză că economia nu e performantă, ci pt ke si pt ke..., Ei nu zău? Ştii cumva care e ponderea statului în economie în Germania? Ştii câte zile libere au harnicii nemţi în comparaţie cu leneşii greci? Ştii cam ce arierate finanţează statul german în Germania? Ne dai nişte cifre? Uite dau şi eu nişte păreri fără cifre. De ce ar fi ale dumitale mai avizate? Eu spun că Germania are aceeaşi criză structurală ca şi Grecia, numai că a fost mai cumpătată cu banul public, dar economia pufăie greu c'a rămas bazată pe motoarele vechi. Germania a asimilat foarte prost Euro pt că la adoptarea lui, deşi oficial era paritate 1 euro la 2 mărci practic toate preţurile de consum s'au schimbat 1 la 1, adică într'un singur sezon s'au trezit cu oareşce piaţă monetară fără acoperire în produs care s'a recuperat greu. Germania are servicii publice extrem de costisitoare şi ineficiente prin simplul fapt ca's congestionate de exces de personal plătit gros din buzunarul contribuabilului german. Si, in fine, Germania are o treime de teritoriu (si implicit de populatie) intrată în stare vegetativă după ce'a fost hrănită în perfuzii bine zaharisite ca să fie adusă chipurile la nivelul celor două treimi, care treime e ţinută în continuare cu aceleaşi perfuzii, te asigur mai siropate decât alea pentru greci. Şi dumneata îmi spui că nemţii ar plesni de fericire dacă n'ar trebui să coase izmenele puturoşilor de greci... şi, mai mult, o spui cu aplomb ca şi cum ai ieşit de la tribunal unde s'a judecat treaba şi s'a dat verdictul....
În fine, teza dumitale cu mai multă responsabilitate şi mai puţină integrare, e una bună. Echt! Poate i'o sufli şi şefei dumitale de la Cameră...şi poate, într'un final, ţi'o asumi şi dumneata... E adevărat că domniilor voastre nu integrarea vă lipseşte, ci responsabilitatea...
... iar pe logica dumitale, prima ţară candidată la "decuplare", mă tem că va fi România că la noi lenea e virtute numai că nu se vede din cauză că la noi leneşii mai şi fură ca să pară c'au muncit... facem un concurs de exemple?
Eu as fi de acord...
adăugat de marinela2011 la data de 03 Decembrie 2011 08:12:43
Dar am citeva corectii si observatii de facut.
Nu cred ca problema UE este ca persista in visul ei de a fi o uniune. Se prea poate ca atunci cind a fost conceput acest “vis” sa nu se fi luat in calcul toate variabilele. Era de altfel aproape imposibil sa prevezi chiar totul, desi atitea minti luminate au facut calcule si au sugerat ce ar fi fost mai bine de facut si cum. Problema este, a propos de realitate, ca Eurozona exista si nu este la fel de usor sa o destrami cum nu a fost usor nici sa fie creata. Fapt este ca cei cu visul Uniunii au vazut numai beneficiile unui continent unit care sa contracareze expansiunea americana, dar nu au luat in consideratie “mici” detalii cum ar fi economii mai “lenese”, cum va place sa le numiti. Si oare era greu de imaginat ce se va intimpla cu tarile mai “de la sud” si impactul asupra tuturor tarilor din zona?
As fi fost de acord cu asta:
“Pentru că cei mai mulţi europeni trăiesc o mare iluzie: aceea că Europa poate deveni tot mai competitivă, indiferent de starea economiei ţării sale. Sigur, iluzia asta nu o trăiesc nici nemţii, nici francezii, nici britanicii şi, poate, nici italienii. Ei ştiu că economiile lor sînt puternice. Dar mai toţi ceilalţi, şi mai ales cetăţenii din sudul continentului o trăiesc din plin. Şi, dacă realitatea îi contrazice, se înfurie.”
...daca ar fi fost adevarat. Dar nu e:
1."The United Kingdom is mired in debt, and her economy is flat-lining," says an executive summery by Tim Morgan, Tullett Prebon's global head of research.
http://www.canadianbusiness.com/blog/business_briefings/47536--why-the-u...
2.'France will be the next to crumble', warns Gordon Brown
France risks becoming the next victim of the sovereign-debt crisis “in the coming weeks”, Gordon Brown, the former prime minister, has warned.
http://www.telegraph.co.uk/finance/financialcrisis/8882828/France-will-b...
3.”Italy poses “the real danger to Europe and the world economy,” Barclays Capital said in a research note. “Yields on Italian government debt have reached new highs, and are at levels that we consider clearly unsustainable.”
As painful as a Greek default would be, the world economy faces a much graver threat if investors abandon Italian debt and the cost of borrowing for the Italian government becomes prohibitive. Italy is the world’s fourth largest borrower after the United States, Japan and Germany. Indeed, it owes more than the other troubled countries on the periphery of Europe — Greece, Ireland, Portugal, and Spain — put together. “
http://www.nytimes.com/2011/11/10/business/global/italy-pushed-closer-to...
Eu cred ca francezii, britanicii si italienii stiu macar sa citeasca si atunci nu au cum sa nu stie ca economia tarilor lor este la pamint sau in declin.
Doar cu Germania ati nimerit-o. Ea are o economie puternica si stie asta in mod cert.
”Despite the challenging global economic environment, Germany continues to be one of the world’s most powerful and dynamic economies. Business freedom and investment freedom are strong. Long-term competitiveness and entrepreneurial growth are supported by openness to global commerce, well-protected property rights, and a sound business regulatory environment.”
http://www.heritage.org/index/country/Germany
Deci “cetatenii din sudul continentului”sint in buna companie cu Italia, Franta si Anglia care nici ele nu stiu pe unde vor scoate camasa si chiar nimeni nu-si mai face nici o iluzie in acest moment. Vremea visurilor si a iluziilor a trecut de ceva timp si pentru unii si pentru altii ca de la sud sau de la nord.
Eu apreciez faptul ca preferati sa nu vorbiti despre cauzele crizei:
“Criza economico-financiară, prin care trecem toţi, are explicaţiile ei, asupra cărora nu insist aici.”
Da, criza economico-financiara are niste "explicatii" iar eu le-as zice cauze, dar nu ale ei, ca nu s-a autocreat si nu se explica prin ea insasi. Criza a fost creata de catre autori identifiabili iar cauzele se cunosc. Asta nici macar nu mai este o chestiune de opinie ci de a citi corect ceea ce este scris mare pe toate zidurile, in toata presa si in atitea carti.
In rest, explicatiile dvs. sint fie voit puerile, caz in care nu vad pentru ce si pentru cine, ca doar revista asta are o audienta destul de instruita, ori doar asa va iese la “socoteala”:
“Efectul, însă, a fost altul, după cum ne devoalează acum această criză: cu necompetitivii (leneşii) pe umeri, competitivii (harnicii) au pierdut din competitivitate. Mai pe româneşte, mi-e teamă că urcarea leneşilor pe umerii harnicilor nu-i va salva pe leneşi, ci îi va omorî pe cei harnici.”
Dixit.
Incepusem sa cred ca nu va veti referi la cauzele crizei, dar tentatia era prea mare, nu-i asa? Si ce simpla ca buna-ziua este explicatia dvs.: criza de fapt s-ar datora acestor “lenesi” impreuna cu toti cei care someaza de placere si de lene peste tot pe care ii cara in spate harnicii, cum ar fi bancile si institutiile financiare care se fura intre ele si ajung “pe umerii” statului (2008 a fost acum 3 ani).
“Calul calare pe calul calare” zicea cineva.
In rest, sint perfect de acord cu tot ce spuneti.
P.S.
Si unde mai pui ca sint si prahoveanca dupa mama.