Woodrow Wilson care, înainte să devină preşedintele Statelor Unite, a fost rectorul Universităţii Princeton, nu este niciodată prea departe de universitate. Portretul său la scară mare priveşte afară, peste sala de mese, spre Colegiul Wilson, iar Prospect House, cantina la care ia masa corpul profesoral, i-a slujit drept casă, pe vremea cînd se afla la conducerea universităţii.
Peter SINGER | Etica vieţii
Este posibilă diplomația transparentă?
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute.
citiţi
Se pare că în timpul somnului sîntem cu toţii mai înalţi cu 6 mm. Păcat că nu ne vede nimeni. (M. C.)
Capitala s-a mai procopsit cu o operă de artă: latinitatea poporului român transpusă în imaginea unui Traian nud, ataşat unei vietăţi, un simulacru de Lupoaică. Chintesenţa latinităţii: i-au plasat lupoaica şi l-au lăsat în fundul gol. (S. G.)
„Ocrotiţi vînatul!“ scrie pe nişte panouri plasate strategic la intrarea în pădure (pădurea de argint ş.a.). Înţeleg şi nu înţeleg în acelaşi timp. Cum poţi să ocroteşti ceva ce e trecut deja la categoria „vînat“? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Ortografia: un fleac?
La început a fost „înnotul“. Aşa scrisese în CV dna Corina Dumitrescu, rector de universitate privată şi candidată la funcţia de ministru al Educaţiei. Presa s-a „agăţat“ de acest dublu n şi a mers pe fir, descoperind şi alte greşeli. Inclusiv un aşa-zis curs urmat la Universitatea „Standford“ care a rămas încurcat.
citiţiV-am înţeles, a spus generalul De Gaulle...
Odată consumată frumoasa şi dramatica aventură napoleoniană, cel de-al doilea imperiu colonial francez începea după 1830, odată cu progresiva cucerire a Algeriei. De la începutul secolului al XVI-lea, acest teritoriu era formal sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
citiţiO dumirire cu Tarangul
Din cînd în cînd, îmi place să deschid la întîmplare o anume carte şi să citesc pagina care mi se deschide sub ochi. Cu unele cărţi, mă port aşa din dragoste. Le iubesc atît de mult, încît simt nevoia să le mîngîi uneori şi o fac în acest mod. De la altele, aştept provocări pentru că ştiu cît de multe lucruri spectaculoase zac în ele şi aşteaptă să fie surprinse.
citiţiBăsescu sau/şi Ponta?
„Constat cu dezamăgire absenţa dvs, ca prim-ministru al României, de la Consiliul European de la Bruxelles din aceste zile, eveniment la care participă doar preşedintele Traian Băsescu. Consider că România ar fi fost mai bine reprezentată la acest nivel, precum şi cu ocazia semnării acestui tratat interguvernamental, dacă ar fi fost prezent şi prim-ministrul în funcţie“.
citiţiSocietate
Prima putere în stat
Bombăn, de ceva timp, împotriva şcolii româneşti. Bombăn fiindcă mi se pare că reformarea ei se mişcă încet, pentru că instituţiile de învăţămînt bine dotate şi văruite sînt doar în centrele oraşelor mari, iar la periferia ţării pun în pericol viaţa copiilor, pentru că statul îi plăteşte prost pe cei care se ocupă de educaţia generaţiilor viitoare etc.
citiţiSingur/cu oameni
Pentru mine, una, singurătatea nu a fost, în mod real, o opţiune. În ciuda a ceea ce mi-au spus unii şi alţii – oameni de încredere... – despre avantajele şi valorile ei, pentru mine nu a fost o stare fericit-productivă. Şi, cu toate acestea, parcă special pentru a-mi face pe invers, în mod involuntar, am ales mereu situaţii în care să trebuiască să mă războiesc cu ea.
citiţiCartea şi bucatele
„După ce pătrunseră înăuntru, văzură atîrnat de perete un splendid portret al stăpînului lor, aşa cum îl văzuseră doar cu cîteva ceasuri mai înainte, în întreaga minunăţie a tinereţii şi a frumuseţii sale. Pe podele zăcea un mort, îmbrăcat în haine de seară, cu un cuţit împlîntat în inimă. Era gheboşat şi zbîrcit şi avea o faţă cumplit de respingătoare.“
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Ratiunea confidentialitatii
adăugat de deroude la data de 07 Ianuarie 2011 05:01:14
Stimate Dle Profesor - apreciez foarte mult acest articol, cu atat mai mult cu cat vine din partea unui rezident al SUA, de unde proiectul wikileaks a fost demonizat cu o vehementa demna de un scop mai bun.
Unul dintre lucrurile subtile din spatele confidentialitatii este ratiunea sa. De ce ascunzi o informatie? Ca sa protejezi o persoana sau o actiune afectata direct de acea informatie, sau pentru ca nu esti foarte mandru de ea. Nici una dintre cele doua situatii nu este pe de-a-ntregul nevinovata sau condamnabila. Si atunci se pune intrebarea: cine decide? In sfera justitiei, de exemplu, exista norme destul de clare asupra dezvaluirii informatiilor din dosare (cand, cui, etc.) De ce nu poate fi aplicat un cod similar diplomatiei? Pentru ca insasi existenta unei anumite informatii reprezinta informatie in sine: inainte de a sti ce a discutat X cu Y, e de asemenea interesant si relevant de stiut ca s-au intalnit si au purtat o discutie.
Dar este esential ca restul situatiilor sa fie transparente in mod sistematic. Din nou (si eu, cu o obstinatie pe care as putea sa o folosesc intr-un scop mai bun :) ) citez cazul imaginilor video publicate de wikileaks in care doi jurnalisti Reuters, cativa copii si alti cetateni neinarmati au fost ucisi de armata SUA.