Trăiască diversitatea întru unitate, zic oficialii europeni. Le respect părerea. Cine sînt eu, să nu îi bag în seamă, de dragul unităţii europene? Aşadar, îmi fac în continuare datoria de bun european. Bag de seamă diferenţele. Astăzi – despre bulgari, greci, cehi şi unguri, într-o ordine total întîmplătoare, cu o mică menţiune: scriu prezentul articol din Nessebar, sudul Bulgariei, la vreo 30 de kilometri distanţă de Burgas.

Încep, aşadar, cu bulgarii. Eminescu le-a atribuit o ceafă groasă. Problema lui. Eu nu le atribui nimic. Seamănă al naibii de tare cu noi, românii. O singură diferenţă notabilă: pe ei, comunismul i-a izbit rău de tot în creştinism. Adică, mai rău decît pe noi. În cimitire nu prea vezi cruci, iar Catedrala Nevski din Sofia poate fi închiriată pentru evenimente ale Auto-Clubului local (cu animatoare şi tot restul). Am buni amici de aceeaşi vîrstă care se miră cum de se face că sînt botezat ortodox. Cununia la biserică este văzută cumva ca excentrică, un soi de dovadă de conservatorism sadea. Despre bulgari, ce să mai zici: au turism beton, mai bun ca al nostru (cu muuuuuuult mai bun), preţurile sînt mai mici în Metro, iar la table stau binişor, pentru că au fost şi ei sub stăpînire turcească. Tot ei, bulgarii, au un mic (şi nemărturisit) complex faţă de români. Sîntem mai mulţi, ergo, avem mai multe talente intelectuale (poţi să-i pici cu ceară, nu vor recunoaşte asta formal; la un spriţ, vor admite, însă). Conduc mai disciplinat pe şosele. Asta era constatarea de acum vreo patru ani. Recent, am constatat că, deşi rata de prezenţă a maşinilor cu număr de România este de cam 1 la 3, „vitejiile“ pe şoselele bulgăreşti le cam fac băştinaşii. S-au stricat şi ei. 

Cehii sînt neam aparte. Nu le place să emigreze, sînt placizi şi invadaţi de turiştii veniţi din Englitera. Adică, neamul acela care, la adolescenţă, este gălăgios, scandalagiu, beţivan. Cehii beau multă bere foarte bună şi, de aceea, se simt bine. Au un fotbal mediocru, sînt în general euro-sceptici şi nu şi-au demonizat partidul comunist. L-au trimis în Parlamentul European. Sînt remarcabil de lipsiţi de amabilitate, ştiu că Praga este unul dintre cele mai turistic-atractive oraşe ale Europei, aşa că profită din plin. O cafea la o terasă centrală te poate costa mult mai scump ca în Paris. Căutaţi magazinele Bata. Merită. Încălţări de calitate la preţuri adevărate. 

De greci, ce să mai zici? Orgoliu cît casa. Ei au inventat democraţia, au monumente istorice cît pentru toată Europa, au mare, litoral, soare şi Ouzo. Dacă rămîneau în parametrii ăştia, trăiau bine. Necazul lor este că monumentele respective au fost descoperite şi puse în valoare de străini (Occidentul, bată-l vina). Sînt teribil de ofticaţi că una-alta din patrimoniu se află pe la Londra sau Viena. Să fie sănătoşi, fără occidentali, îşi păşteau liniştiţi şi acum caprele pe sub măslini, cu tezaurul arheologic bine ascuns sub pămînt. Au un orgoliu naţional gonflat la maximum, urăsc tot ce este moştenire otomană, dar asta nu îi împiedică să se revendice drept cei mai buni jucători de tavli (table) de pe planetă. Să mai aştepte. Iranienii sînt mai buni. Au o părere în general bună despre români, pentru că, spre deosebire de bulgari, am tot fost de partea lor în multiplele războaie contra turcilor. Recent, orgoliul naţional grecesc a luat-o în freză. De cînd cu minciuna statistică de a dus toată Europa în criza creditului suveran, poţi vedea greci apăsaţi de grecitatea lor statală (situaţiune greu de imaginat înainte). 

De unguri, ce să mai zicem? Orice am grăi, putem cădea fie de naţionalişti, fie de trădători de neam. De aceea, recunosc: am buni amici în Budapesta. Sînt cei împreună cu care facem mişto de alţi amici comuni, cei care deplîng soarta Ungariei Mici, cea de după Trianon. Amicii mei unguri sînt cei cu care împart un soi de ideal european pe model franco-german. Ceilalţi sînt Funarii lor, de o samă cu ai noştri: nişte păcălici care au probleme cu trecutul pentru că nu se descurcă în prezent. 

Cam asta e Europa mea: plină de diferenţe. D’aia îmi place de mor.

 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.