Ultima dislocare a scriitorului

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Ultima dislocare a scriitorului jpeg

„Subiectul lui literar nu este Holocaustul, nici măcar persecuţiile împotriva evreilor. În opinia mea, nici nu scrie ficţiune evreiască sau ficţiune israeliană. Şi, chiar dacă este cetăţeanul evreu al unui stat evreiesc compus în majoritate din imigranţi, ficţiunea lui nu este una a exilului. Şi în ciuda plasării în Europa a celor mai multe dintre romanele sale şi a ecourilor din Kafka, cărţile sale scrise în ebraică nu sînt ficţiune europeană. Într-adevăr, tot ceea ce nu este Aharon Appelfeld se adaugă la ceea ce este el cu adevărat: un scriitor deportat, un scriitor deposedat şi dezrădăcinat. Appelfeld este scriitorul dislocat al unei ficţiuni dislocate, care a făcut din deplasare şi dezorientare unicul său subiect“, scria Philip Roth despre Aharon Appelfeld în prezentarea unei lungi conversaţii a celor doi publicate sub forma unui interviu în 1988. Sfîrşitul deceniului opt l-a găsit pe Roth într-un oarecare impas creativ, iar sinuciderea lui Primo Levi, cu care se împrietenise şi pe care-l intervievase, l-a afectat profund. Atunci a călătorit în Israel pentru a face un interviu şi cu Aharon Appelfeld, cu care de asemenea se împrietenise în urmă cu cîţiva ani, iar acea călătorie a avut urmări spectaculoase: Roth a aflat din presă de procesul lui Ivan Demjanjuk, un mecanic ucrainean imigrat în State şi deconspirat a fi fost un gardian celebru, prin brutalitatea sa, în lagărul de la Treblinka. Cît a stat în Ierusalim la Appelfeld, Roth a mers de cîteva ori şi la procesul lui Demjanjuk, episod care i-a inspirat mai tîrziu, în 1993, romanul Operaţiunea Shylok, o foarte sofisticată autoficţiune satirică sub forma unui policier politic identitar evreiesc. Am făcut această introducere pentru că eu lui Roth îi datorez descoperirea literaturii lui Appelfeld.

Tradus la noi încă din anii ’80 cu micul roman Badenheim 1939, din opera lui Aharon Appelfeld (16 februarie 1932, Cernăuţi – 4 ianuarie 2018, Israel) au apărut şi alte cîteva cărţi – răspîndite pe la editurile Univers, Hasefer şi, în cele din urmă, Polirom –, însă nu mi-e clar cît de cunoscut este la noi.

Omul a avut un destin impresionant: în plină perioadă antisemită înaintea izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial, după ce mama lui a fost ucisă de nazişti, a fost deportat la vîrsta de opt ani, împreună cu tatăl lui, într-un lagăr de muncă din Transnistria, de unde a reuşit să evadeze fără tatăl lui, supravieţuind vreme de trei ani într-o pădure ca sclavul unei bande de hoţi, înainte de a fugi din nou şi a fi adăpostit de o prostituată ucraineană într-un sat, pentru ca în cele din urmă să se alăture Armatei Roşii ca bucătar. După război şi a petrecut cîteva luni într-o tabără italiană de refugiaţi, reuşind în 1946 să imigreze în Palestina, cu puţin timp înainte de constituirea statului Israel. (Apropo, această experienţă a lui Appelfeld se regăseşte de asemenea într-unul din marile romane ale lui Roth, Contraviaţa, tradus anul trecut la Polirom.) Şi-a regăsit tatăl prin intermediul unei agenţii israeliene care se ocupa cu reunirea familiilor evreieşti trecute prin lagărele naziste. Regăsirea tatălui ca muncitor într-o tabără de refugiaţi a fost un episod atît de intens, încît Aharon Appelfeld n-a putut scrie niciodată ficţiune despre acest episod biografic.

„Cînd am ajuns în Palestina, deşi aveam capul plin de limbi, mi-am dat seama că nu aveam un limbaj“, mărturisea undeva. La fel ca Paul Celan, alt scriitor născut în Cernăuţi cu a cărui biografie împarte multe detalii, Appelfeld vorbea limba germană din familie, o familie înstărită, care se ocupa de o sinagogă. În Israel a primit numele de Aharon (îl chema Ervin) şi a învăţat ebraică, a scris mai întîi proză scurtă şi romane de mici dimensiuni, pentru ca în cele din urmă să ajungă să predea literatură la universitate. Vorbitor deja a şapte limbi străine încă din adolescenţă, Aharon Appelfeld n-a scris literatură decît în ebraică şi abia după ce a învăţat-o transcriind pasaje din Biblie, îndrăgostindu-se de concizia şi precizia ei, în timpul stagiului militar şi al convieţuirii într-un kibuţ (o foarte frumoasă meditaţie despre limbă şi scris în acest sens se găseşte în romanul Pe neaşteptate, dragoste, tradus de Any Shilon pentru Polirom în 2010), devenind, astfel, unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni. De-a lungul carierei sale, întinse de-a lungul a patruzeci de ani, a publicat cam tot atîtea cărţi (proză scurtă, romane, eseuri, memorii, literatură pentru copii) şi a fost distins cu nenumărate premii internaţionale: National Jewish Book Award, Nelly Sachs Prize sau Independent Foreign Fiction Prize.

Cum foarte bine îl citise Philip Roth, care îl apropia mult de Kafka şi de Bruno Schultz, Aharon Appelfeld n-a scris propriu-zis despre Holocaust niciodată (aşa cum a făcut-o Elie Wiesel, spre exemplu, alt mare scriitor evreu născut în România). În interviuri vorbea despre subiectele romanelor sale ca fiind singurătatea, dislocarea, căutarea rădăcinilor, micile vieţi ale unor oameni deloc eroi. Romanele lui alcătuiesc un univers tematic şi stilistic foarte coerent şi, în ciuda istoriilor personajelor sale trecute prin aceleaşi drame istorice, literatura lui Appelfeld nu este cîtuşi de puţin violentă sau revendicativă. „Scrisul înseamnă că trăieşti. Nu poţi fi un scriitor al morţii“, spunea într-un interviu în care mărturisea că nu se identifică cu ceea ce s-ar putea numi un scriitor al Holocaustului, ale cărui date istorice nu se regăsesc niciodată în cărţile sale de ficţiune.

De altfel, în apărarea ficţiunii, Appelfeld îi mărturisea lui Roth: „N-am scris niciodată despre lucruri exact aşa cum au avut ele loc. Toate scrierile mele sînt, într-adevăr, capitole din experienţa mea personală, dar cu toate astea ele nu reprezintă «istoria vieţii mele». Lucrurile care mi s-au întîmplat în viaţă s-au întîmplat deja şi timpul le-a dat o anume formă. Să scrii despre lucruri aşa cum s-au petrecut înseamnă să devii sclavul memoriei, care este doar un element minor în procesul creaţiei. În opinia mea, să creezi înseamnă să faci ordine, să selectezi faptele şi să alegi cuvintele şi ritmul care se potrivesc poveştii. Materialul aparţine într-adevăr vieţii cuiva, dar creaţia este, în cele din urmă, o creatură independentă. De cîteva ori am încercat să scriu «istoria vieţii mele» din păduri după ce am fugit din lagăr, dar toate eforturile mele au fost în van. Voiam să rămîn fidel realităţii şi faptelor exact aşa cum s-au petrecut, dar cronica mea se dovedea a fi un eşafodaj instabil. Rezultatul era mai degrabă slab, o poveste imaginară neconvingătoare. Pentru că lucrurile care sînt cele mai adevărate pot fi uşor de falsificat. Realitatea, după cum ştii, este întotdeauna mai puternică decît imaginaţia umană. Şi nu e numai asta, dar realitatea îşi permite să fie necredibilă, inexplicabilă, îşi permite să depăşească proporţiile. Munca creatoare, spre regretul meu, nu-şi poate permite aceste lucru. Realitatea Holocaustului depăşeşte orice imaginaţie. Dacă aş fi rămas fidel faptelor aşa cum s-au întîmplat ele, nu m-ar fi crezut nimeni.“

Din fericire, Aharon Appelfeld a găsit ritmul şi cuvintele potrivite poveştilor vieţii sale aşa cum s-au întîmplat şi, în 1997, şi-a publicat memoriile sub titlul The Story of a Life, carte nominalizată la Man Booker Prize, distinsă cu Prix Médicis şi tradusă la Polirom în 2009 cu titlul Povestea unei vieţi. O carte absolut impresionantă, care ar merita reeditată pentru (re)descoperirea şi omagierea unui scriitor foarte special.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.