Soţul moare

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Soţul moare jpeg

● Joan Didion, Anul gîndirii magice, traducere de Virginia Costeschi, Editura Pandora M, 2017. 

Am să-i supăr pe fanii lui Joan Didion, dar Anul gîndirii magice mi se pare o carte modestă. A primit National Book Award pentru non-ficţiune şi s-a aflat pe lista scurtă la Pulitzer în 2005, a avut parte de o receptare entuziastă, fiind doi ani mai tîrziu transformată într-un monolog pentru scenă (interpretat pe Broadway de Vanessa Redgrave). Didion era deja o scriitoare cult şi pare să fi fost vorba de o receptare pe fond emoţional (deşi au existat şi cronici negative), lucru pe care, voalat, l-a exprimat chiar Julian Barnes într-o cronică-eseu din The New York Review of Books, scriind despre o altă carte de memorii pricinuită de moartea unui soţ şi publicată, cîţiva ani mai tîrziu, de Joyce Carol Oates: A Widow’s Story. Julian Barnes, care a trecut el însuşi prin durerea de a-şi fi pierdut soţia, avea dreptate să spună că, de vreme ce durerea după pierderea cuiva drag este nefalsificabilă, nu există criteriu normal de evaluare a unei astfel de cărţi: repetitivă, obsesivă, incoerentă şi plină de platitudini precum durerea însăşi. Exprimarea durerii în perioada doliului este o ciocnire a clişeelor („car crash of cliché“), spune Barnes, dar abia asta validează un astfel de demers. În anul în care scria aceste lucruri, Barnes avea să publice el însuşi un eseu despre „grief“, Niveluri de viaţă (tradus la Nemira), o carte în trei părţi, din care doar ultima secţiune (vreo 50 de pagini) era despre doliul după soţia lui. Acele pagini scrise de Barnes sînt însă splendide – deopotrivă profunde, problematice, emoţio-nante şi impecabil scrise –, probabil cea mai bună carte despre doliu din literatura contemporană.

(Pentru o cultură în care bocetul – act oricum indecent şi oarecum ridicol, de unde şi sensul peiorativ al verbului „a boci“ – este punctul culminant al ritualului înmormîntării, e ciudat cum limba română nu are decît un cuvînt care să exprime durerea pricinuită de moartea cuiva drag. În engleză există „grief“ şi „mourning“, ambele cu sensuri legate strict de moarte; noi avem doar vestimentarul „doliu“, oricum substantiv, nu verb care să descrie întregul proces precum „to mourn“; în rest, arhaicul-religios „jale“/„jelanie“, genericul „durere“ şi convenţionalul „regret“. Motiv pentru care Mihaela Buruiană a fost nevoită să traducă – altfel inspirat – titlul cărţii lui Max Porter Grief is a feathered thing prin nespecificul Durerea e o făptură înaripată – Pandora M, 2017).

Revenind, jurnalista şi prozatoarea Joan Didion (n. 1934) era căsătorită de patruzeci de ani cu scriitorul John Gregory Dunne cînd acesta s-a prăbuşit, în urma unui infarct, pe covorul din living, înaintea cinei în penultima seară a anului 2013. Fiica lor adoptivă, Quintana, se afla în acel moment la terapie intensivă într-un şoc septic cauzat de o pneumonie. Didion a scris cartea în lunile de după moartea soţului, cînd fiica lor se afla încă în spital între viaţă şi moarte. Un an şi ceva mai tîrziu, cînd Didion plecase în turneul de promovare a cărţii între timp publicată, Quintana murea de pancreatită acută la 39 de ani. De aceea şi spun că receptarea cărţii s-a produs pe un puternic fond emoţional. Oricum, cîţiva ani mai tîrziu, Didion avea să scrie o carte şi despre moartea Quintanei: Blue Nights.

Anul gîndirii magice – titlul preia expresia freudiană ce denumeşte trucul cognitiv prin care cineva se autoamăgeşte că o tragedie poate fi reversibilă pînă cînd durerea dispare sub efectul timpului – este mai puţin decît un eseu confesiv în genul practicat strălucit de Barnes şi mai mult un amestec de jurnal (cu nenumărate date calendaristice & note medicale) şi jurnalism (de investigaţie personală). Aflată încă sub şocul tragediei care se produce brusc, neaşteptat, neanunţat, Didion caută, cumva melodramatic, semne că soţul ei îşi prevăzuse moartea şi este preocupată să afle cînd mai exact a survenit moartea soţului ei: imediat în living, pe drum în ambulanţă sau abia la spital în timpul intervenţiei doctorilor. Nu e o carte atît despre „grief“ şi „mourning“, despre natura şi procesul doliului (ca la Julian Barnes sau ca la Roland Barthes în Jurnal de doliu, tradus la Cartier), cît despre cronologia şi circumstanţele tragediei, motiv pentru care multe pagini sînt, prin irelevanţă literară, cam plicticoase. Scrisul lui Didion nu are detentă eseistico-filozofică şi nici ea nu şi-a dat timp, căci, scrisă sub imperiul şocului şi al imediatului, cartea n-a beneficiat de vreun proces de reflecţie elaborat şi nici de căutarea, aprofundarea şi raportarea la alte referinţe culturale (în afara celor primare, precum C.S. Lewis, Freud şi Philippe Ariès). Mai degrabă un act terapeutic, cartea nu are o prea mare însemnătate literară. 

● Don DeLillo, Arta corpului, traducere de Radu Surdulescu, Editura Polirom, 2017. 

Tot moartea unui soţ este şi subiectul micului roman al lui Don DeLillo (n. 1936), dar efortul literar este vizibil. Publicat în 2001, The Body Artist (cum e titlul original) venea după capodopera Underworld (roman considerat, alături de Zgomotul alb, Libra, Mao II şi The Names, printre marile sale ficţiuni – apropo, încă aşteptăm traducerea la The Names) şi aducea o mare schimbare stilistică în scrisul lui DeLillo, schimbare neagreată de critica literară, dar perpetuată şi în următoarele sale mini-romane: Cosmopolis, ecranizat de David Cronenberg, şi Punctul Omega (ambele traduse la Polirom). De altfel, cu acesta din urmă, Arta corpului împarte preocuparea pentru tema pierderii şi a timpului, precum şi identitatea intelectuală a personajului. Dacă în Punctul Omega protagonistul era un profesor retras în deşert, aici e vorba de un regizor de film căzut în uitare care se sinucide.

Văduva este o tînără artistă a corpului care pune în scenă un spectacol al decorporalizării după ce, o vreme, trăieşte „singură“ în casa unde locuise cu soţul ei, mult mai în vîrstă decît ea. Am pus ghilimele la „singură“ pentru că, de fapt, după dispariţia regizorului, femeia descoperă în casa lor un copil-bărbat care apare şi dispare, vorbind ecolalic, monosilabic sau neinteligibil cu vocea soţului. Strania apariţie a unui corp „tăcut şi vulnerabil“ este fantasma care o ajută pe femeie să accepte pierderea şi să treacă de perioada de doliu. (Şi în poemul livresc al lui Max Porter citat mai sus e vorba tot despre durerea îndoliată, provocată de dispariţia bruscă a soţiei, întrupată de un straniu vizitator zoomorf.) Copilul-bărbat, pe care artista îl numeşte domnul Tuttle şi pe care îl îngrijeşte deopotrivă ca pe un copil neajutorat şi ca pe un bărbat cu dizabilităţi, întruchipează însăşi dispariţia trupului celui iubit, regresia, degradarea şi absenţa. Spus cu emfază livrescă, copilul-bărbat este întruparea jalei. De altfel, vorbele lui, criptice şi repetitive, cu o sintaxă sucită în care verbele nu respectă concordanţa timpurilor, par un fel de cîntec (jelanie): „Nu ştia cum să numească aceste vorbe. Le-a numit cîntări. Totul era o cîntare, un psalm.“

Fiinţă imaginară a consolării, simulacru fantasmatic al celui dispărut, domnul Tuttle este şi un mesager din afara timpului („timpul e singura naraţiune care contează“), un medium al planurilor paralele. De aceea, romanul este şi construit pe mai multe planuri – narativ, introspectiv şi expozitiv –, alternează vocile şi corpurile, le depigmentează, le alterează, le dislocă. Femeia îndurerată/îndoliată vede cu coada ochiului, aude voci, rătăceşte între trecut şi viitor, între memorare şi imitare – un amplu şi complex balet al mişcărilor interioare al unui corp care internalizează dispariţia şi absenţa.

Dacă, în cazul autobiografiei, validarea vine tocmai din exprimarea durerii prin clişee, după cum elegant spunea Barnes, DeLillo arată că romancierul trebuie să meargă mai departe cu ajutorul limbajului şi al imaginaţiei. Diarista Didion înregistrează jurnalistic şi descrie cronologia durerii, romancierul DeLillo explorează artistic şi scrie fantasma durerii. Didion & DeLillo, două faţete ale doliului.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.