Securitate, antropologie și antropologia Securității

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

„Lucrarea de față este polifonică.“ Așa își începe Katherine Verdery recenta carte intitulată Viața mea ca spioană. Nu prea sîntem obișnuiți cu așa ceva. De obicei, lectura propriului dosar are ca efect doar revolte și perplexități, altminteri cît se poate de explicabile. Verdery nu face excepție, dar încearcă să meargă mai departe și să facă un soi de etnografie a Securității și autoetnografie a experienței sale cu aceasta.

Vocea antropologului răzbate astfel prima de dincolo de dosar, pentru a se întreba: „Cît de mult seamănă activitatea practică a unui antropolog cu spionajul?“. Analogiile care ies la iveală pot fi derutante. În fond, viața socială este clasificare, adică atribuire a unei categorii sociale definitorii, iar orice clasificare este un act de putere. Statul – în speță serviciile secrete – are această putere de a „crea oameni“, de a atribui personaje, iar oricine își citește dosarul va avea surpriza să descopere un personaj diferit de persoana care este, care credea că este. Dar există și o putere academică, uneori pusă în slujba statului (eventual, direct a serviciilor secrete sau a armatei), alteori constituită ca un fel de contraputere, care clasifică și ea oamenii în primitivi și civilizați, înapoiați sau dezvoltați, occidentali sau orientali, tradiționali sau moderni, membri autentici ai unei culturi sau ai alteia, în culturi ale rușinii sau ale vinei, culturi-rezistente-la-dezvoltare sau, dimpotrivă, favorabile-dezvoltării, în societăți agresive sau pașnice etc. Iar aceste etichetări au mai departe consecințe cît se poate de reale asupra colectivităților respective. Pe ce bază? Pe baza iscodirii unor „informatori“ de teren. Există, desigur, „diferențe între metodele noastre“, precizează imediat Verdery: antropologia nu obține niciodată datele sub constrîngere, ci prin seducție. Dar lucrurile se nuanțează din nou: oare un „securist“ profesionist nu recurge și el, adesea, la seducție, iar cei mai periculoși informatori nu sînt cei seduși de misiunea lor?

Mai departe, cercetătorul de teren crede că el și doar el se confruntă direct cu realitățile terenului. Dosarul de urmărire într-o țară a Blocului comunist îl convinge însă de contrariu: „munca de teren într-o țară comunistă îl insera pe cercetător direct într-o context global“, cel al Războiului Rece, astfel încît „un antropolog pe teren era un punct în care se intersectau forțe politice globale“. Pe teren, te crezi păianjenul care își țese meticulos pînza cunoașterii, pentru a descoperi că, cel puțin într-o anumită măsură, nu ai fost decît musca din altă plasă țesută aiurea. Și aflai mult mai tîrziu, deoarece totul era „secret“.

Cum puteai să faci atunci cercetare „adevărată“ în condiții de suspiciune și secretomanie? Nu puteai, sîntem obișnuiți să răspundem. De fapt, puteai, ne dovedește Katherine Verdery, măcar prin excelentele sale publicații realizate exact pe baza acestor terenuri. Și detaliază în cartea de față, trecînd în revistă toată gama umană de relații de care a avut parte, de la ospitalitate la ostilitate, de la respingere la adoptarea ca „membru al familiei“: „aceasta este una dintre cele mai mari plăceri ale etnografiei: să fii adoptat în relațiile care contează cel mai mult pentru gazdele noastre“.

Această diversitate de situații, probabil, o face pe Verdery să dea cuvîntul și „informatorilor“, dar și unora dintre „securiștii“ pe care i-a descoperit în dosarul său, realizînd astfel mai degrabă o etnografie a „culturii Securității“ decît satisfacerea unei curiozități personale. Și rezultatele merită pe deplin efortul, căci tipologiile sînt mult mai diverse decît stereotipul curent. Pe de o parte, „explorarea acestor dosare ajută la descompunerea identității «totalitare», monolitice, a Securității“, nu pentru că ar fi existat securiști buni și securiști răi, ci pentru că existau tot timpul rivalități între facțiuni, abordări și strategii diferite la niveluri diferite și schimbări de orientare: fie doar și lista de „nume de cod“ de care a avut parte Katherine Verdery, cu portretizările diferite de la caz la caz, este suficient de derutantă. Pe de altă parte, universul „informatorilor“ este și mai variat, de la cei zeloși și oportuniști, la cei înfricoșați, de la „Silviu“, prietenul care a dezamăgit-o cel mai tare, dar de care se desparte în lacrimi cînd îl revede pe patul de moarte, la „Anton“, probabil informator și el, dar vulnerabil, fiind un homosexual înspăimîntat că ar putea fi dat de gol, doamna M., „care a acceptat această misiune (primită de la autorități, de a o găzdui pe Verdery) cu mare îngrijorare, căci se temea de posibilele consecințe pentru ea, pentru locul ei de muncă și pentru familie“ etc. Poate va face cineva, odată, și o istorie a „informatorilor“, nu doar a „victimelor“; „etnografia“ lui Verdery în această privință este doar un prim pas.

Și ce se întîmplă cu „obiectivul“ Katy/Katiusha/Vera/Folclorista/etc.? Ea devine obiectul unui soi de „autoetnografie“ și încearcă să se redescopere după privirile în oglinda „lacaniană“ a dosarului său de urmărire. „Faptul că ai dosar îți dă senzația că ești important“ – realizează ea, amuzată. Dar cîți s-au amuzat pe această temă? Apoi amintește că o anumită dedublare a identității este proprie și antropologului pe teren. „Adesea [cercetarea pe teren] necesită un fel de întoarcere în copilărie, mai ales la început“, iar „această cvasi-infantilizare a antropologilor adulți ne poate face foarte vulnerabili la formele regresiei – în mod sigur așa a fost în cazul meu – și nu mai sîntem cine sîntem. (…) Dezvoltasem un fel de român lăuntric (să fi fost chiar Doppelgänger-ul meu personal?), care era încîntat să încalce regulile într-un mod pe care, în general, mi-l interziceam“. Pe acest fond deja fragilizat, personajele care te asaltează din relatările dosarului sînt cu atît mai invazive. „Într-un fel, cu aceste date de la Securitate este ca și cînd aș intra pe mediile sociale: datele se învîrtesc în jurul meu ca un nor, formînd imagini ale mele care au foarte puțin în comun cu ceea ce gîndesc eu despre mine însămi“. De aici mai departe se înșiruie perplexitățile reflexive.

O existență post-dosar este totdeauna și un soi de post-existență, căci imaginea din oglinda dosarului, oricît de fantasmată ar fi ea, te urmărește ca propria umbră. „Ca să fiu sinceră“, recunoaște Katherine Verdery, „nu mai știu ce fel de carte este aceasta.“ În orice caz, parafrazîndu-l pe Lévi-Strauss, aș spune că, pentru Verdery, dosarul său nu este bun de citit, ci bun de gîndit, căci un „dosar“ nu este doar denunțarea unui denunț. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Etnogeneză și țuică, Editura Polirom, București, 2018.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.