După tot amarul românesc – vicii ancestrale, putregaiul postceauşist şi dihăniile tranziţiei – adunat aici săptămîna trecută din cele 39 de partituri care compun De ce m-am întors în România, cartea coordonată de Sandra Pralong la Polirom, e timpul să înţelegem şi magnetismul acestui spaţiu, pentru unii blestemat, pentru alţii binecuvîntat, în veac.
Dan C. MIHĂILESCU | Ce mi se-ntîmplă
Revenind în România: circ feeric, suflet bun, haos jovial
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
umorul care salvează sistematic cotidianul mioritic
adăugat de fanoriot la data de 02 Septembrie 2010 09:09:16
nu, nu il salveaza, doar il transforma in nimic, intr-o alta gluma, intr-un lucru nu atat de grav, nu atat de grav cat sa il abordam serios si transant, in acel "merge si asa", intr-o realitate in fapt atat de cruda incat semeni ai nostri pot fi omorati fara a fi nimeni vinovat, (in timpul asta noi in continuare nu ne putem opri din glume si ras) in care alti semeni ai nostri pot fura atat de mult incat pot duce o tara intreaga in faliment, intr-o realitate in care apelul la regula devine un motiv de blam, a carei reguli de baza sint de fapt "daca eu pot sa decid va fi cum vreau eu indiferent care este legea" si "daca pot sa fur, as fi prost sa n-o fac", "daca mie imi este bine celuilalt poate sa-i fie oricum", "daca nu este vorba de cineva pe care il cunosc personal, nimic nu este prea grav", "daca face parte din cercul nostru, trebuie oricum salvat", "pentru ca oricum il salvam, nu trebuie sa fac nimic ca sa nu ajunga in situatia de a fi salvat". intr-o realitate in care sindicalisti se duc la un protest ca sa danseze dansul pinguinului.
umorul nu poate salva nimic, domnule Mihailescu. si in timp ce dumneavoastra bifati cotidianul ca fiind salvat, exista profitori pragmatici care rad de superficialitatea celor pe care un zambet ii transforma in niste papusi fara memorie si fara sensibilitate si fara capacitatea de a gandi si actiona.
Revenind in Romania
adăugat de christina la data de 02 Septembrie 2010 12:09:32
Cred ca nu sint foarte revelatoare parerile altora sau de fapt parerea nimanui, fara a lua in considerare si istoria personala a celui care si-a exprimat-o. Pentru ca imaginea pe care ne-o formam si o proiectam apoi in exterior este obtinuta prin prisma intamplarilor care ne-au afectat trecutul in acel spatiu.
E mult mai dureros cu siguranta pentru mine, de exemplu, care am trait in vremea comunismului aici si am avut o serie de experiente dureroase, tot ceea ce se intampla acum, decat pentru cineva care vine acum in Romania si o vede si traieste cu alti ochi. E o cu totul o alta experienta.
Articolul dinainte m-a dus cu gandul la filmul lui Cristian Mungiu, 4,3,2 si la reactiile spectatorilor din tara si din strainatate. Mie mi-a fost rau cateva zile dupa vizionarea filmului, abia am reusit sa stau in sala pana la sfarsit, in timp ce un spectator strain a avut detasarea sa priveasca imaginile si filmul ca si pe o metafora, iar avortul ca si pe un simbol. Cand este chiar un fapt si o realitate bruta pentru unii dintre noi. E o imensa diferenta.
Nu mi-e deloc greu sa inteleg ce se intampla in Romania acum si de ce oamenii au devenit atat de rai. Cred ca poate ar trebui sa intelegem in primul rand de unde vine aceasta ura indreptata impotriva celorlalti si impotriva noastra. Nici un proces de vindecare nu e posibil altfel.