Preferinţe, preocupări & tabieturi de scriitori

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Preferinţe, preocupări & tabieturi de scriitori jpeg

● Revista Orizont nr. 4 / 2016, www.revistaorizont.ro

Cum normalitatea unei piețe de carte e dată și de activitatea revistelor literar-culturale, de dinamismul, diversitatea, viziunea și discursul lor critic, continui să scriu aici, alături de cărți, și despre revistele literare de la noi, cu atît mai mult cu cît au rămas puține care mai merită cu adevărat atenție. Cele mai multe fie s-au prăfuit din cauza convenționalismului, conivenței de provincie, fie s-au tabloidizat prin militantismul de gașcă (publică invective în chip de recenzii sau e-mail-uri private între scriitori, spre exemplu), ambele situații fiind semne clare ale deprofesionalizării publicistice și/sau ale folosirii literaturii în scopuri extraliterare.

Dacă acum cîteva săptămîni comentam ancheta muzicală din revista clujeană Steaua, de data aceasta am deschis revista timișoreană Orizont, în care mi-au atras atenția multe, foarte multe lucruri bune, cum ar fi cronicile literare ale celor patru Alexandru: Ruja, Bodog, Oravițan și Budac (acesta fiind unul dintre preferații mei; tot el semnează și o evocare a lui Alex. Leo Șerban); eseuri de Călin-Andrei Mihăilescu, Vladimir Tismăneanu, Radu Pavel Gheo, Daniel Vighi și Ciprian Vălcan (cu un foarte simpatic eseu despre „Virtuțile lenei“, deși nu este chiar despre ce v-ați aștepta), plus „duplex“-ul carte-film al Cristinei Chevereșan cu Adina Baya, de data aceasta pornind de la A Walk in the Woods, minunata carte de călătorie ecranizată (tradusă și de Polirom) a lui Bill Bryson, un scriitor de travel care și mie îmi place foarte mult.

Revista se deschide cu cîteva aniversări, dintre care o rețin pe cea a lui Marcel Corniș Pope, ajuns la 70 de ani. Pentru cine nu-l știe ca teoretician literar și comparatist (emigrat în State, încă din anii comunismului, a ajuns la Richmond University, unde a coordonat reviste de literatură comparată și a coordonat o cercetare a literaturilor din Europa Centrală și de Est în patru volume de vreo 4000 de pagini), poate îl știe ca traducător al povestirilor lui Salinger.

Radu Pavel Gheo scrie savuros, ca de obicei, despre preferința de a citi pe hîrtie: „Am un reflex de cititor de modă veche: nu îmi place să am un intermediar între mine și carte. La urma urmei, cartea de hîrtie, cu textul tipărit pe pagini, e ea însăși un mediu, un intermediar între mintea cititorului și produsul imaginației scriitorului. Cartea electronică e mediul acelui mediu. Ea intermediază accesul la text și o face în propriile sale condiții. E o dependență în plus, una mai capricioasă decît cea a volumului tipărit pe hîrtie, care n-are nevoie decît de ochii cititorului uman: iei cartea în mînă, o deschizi, începi să citești și gata, te-ai cufundat în lumea ei imaginară. O carte electronică presupune multă logistică. Și o mai mare dependență de tot felul de factori. Uneori apar probleme de compatibilitate între e-book și e-reader, așa că te trezești că nu poți citi o carte digitalizată într-un format anume. Alteori textul curge greu, se întrerupe, se fracționează, rîndurile dispar și, odată cu ele, piere și plăcerea cufundării în poveste. Rămîi mereu cuplat la realitate. Poate că se descarcă e-reader-ul. Poate că s‑a bușit programul. Poate că documentul nu s-a încărcat bine sau e corupt… Un e-reader, ca orice produs electronic de masă, se mai și strică – așa, pur și simplu, fără nici o explicație. Atunci, dintr-odată, toate cărțile stocate în memoria electronică dispar fără urmă, într-un fel de incendiu al bibliotecii din Alexandria în regim personal.“

Citesc mereu cu plăcere anchetele Orizontului, iar de data aceasta ancheta e dedicată tabieturilor scriitorilor: „Unde, cînd, cum scrieți?“ Detaliile muncii din spatele cărților stîrnesc întotdeauna curiozitatea cititorilor (pentru care scrisul e încă și mai învăluit în magie), acestea fiind cele mai frecvente întrebări „din public“ sau în interviurile de blog. Răspund la anchetă nouă scriitori, eseiști și universitari și, în general, se beau diverse licori, se ascultă muzică, se scrie de mînă sau la computer, așa că mă voi opri doar la cîteva răspunsuri care mi s-au părut inedite sau amuzante. Iată primul pasaj din T.O. Bobe, un anti-răspuns care pare un omagiu adus lui Răzvan Petrescu: „Adevărul este că îi invidiez pe cei care pot scrie oricînd și oriunde, care n-au tabieturi. N-am avut nici eu într-o vreme, însă, pentru că nu mai sînt tînăr, ele s-au adunat în timp, iar acum am ajuns să nu mai pot scrie decît două zile pe săptămînă, lunea și joia, între orele 3 și 5, a.m. și p.m, dar numai dacă presiunea atmosferică se situează între 997 și 1008 hectopascali. Înainte să mă apuc, trebuie neapărat să beau o cafea fără zahăr, în care pun cîteva picături de oțet balsamic de rodie și, vreme de două minute, cît ea se face pe aragaz, îmi oxigenez creierul stînd în cap – o figură învățată la orele de sport din clasa a șasea. Scriu de nouă ani îmbrăcat numai în niște chiloți verzi cu motociclete albastre (nu mă pricep la motociclete – nu știu ce marcă sînt), și acesta e motivul pentru care scriu atît de rar: ca să aibă timp să se usuce după ce-i spăl.“

Cătălin Dorian Florescu răspunde, în schimb, pe bune și aduce un elogiu scrisului de mînă, „precum au scris scribii pentru faraon. Iar călugării au transcris la lumina lumînărilor opere prețioase. Cu pana or fi scris și grecii, și Dostoievski; au fost scrise și 1001 de nopți. De ce‑aș schimba instrumentul (adică mîna), atunci cînd cu ea s-au creat adevărate minuni literare? Prin mîna mea scriu toate celelalte mîini, scriu scribii, călugării, scrie Dostoievski în continuare. Sînt superstițios, deci rămîn pe «manual»“, dar în locuri publice, în cafenele: „Scriu în gălăgie pentru că mă concentrez mai bine. În tăcerea absolută de acasă parcă mă afund în albul hîrtiei. Mă trag cuvintele spre ele, spre albul amorf, în loc să le trag eu pe ele, spre mine. Sună ciudat, știu, dar în gălăgie mi-au ieșit cinci romane, deci de ce-aș schimba gălăgia pe tăcere? Cu toate că al șaselea roman l‑am scris la biblioteca unei mănăstiri, în timp ce umbrele călugărilor se aplecau peste mine și peste coala de hîrtie.“ Pe un alt fel de „gălăgie“ scrie și Angelo Mitchievici: „Scriu cel mai bine sub impresia unei melodii, o melodie care devine pentru un timp un fel de refren obsesiv. O port cu mine, abia audibilă, o aud în răstimpul zilei, revin la ea și mă las învelit în ea, scufundat în ea. Scrisul vine cu un fel de tristețe, nu una obișnuită, mai degrabă o tristețe fără obiect, o tristețe care se află în lucruri și le locuiește pînă cînd ele se dizolvă în marele nimic. Melodia îmi oferă accesul la această stare.“

Mai răspund la anchetă Teodor Baconschi, Alexandru Condrache. Ilinca Ilian, Borco Ilin, Ioana Pârvulescu, Gilda Vălcan și, indirect, Ioan T. Morar în dialogul său cu Cristian Pătrășconiu prilejuit de publicarea unui nou roman, Sărbătoarea corturilor: „Secretul, dacă există un secret, e să scrii după un program. Să te programezi. Trei pagini și jumătate de carte pe zi este suficient. Într-o sută de zile ai scris o carte de 350 de pagini. Asta ca să mă transform într-un fel de contabil literar, cu creionul pus după ureche și cu apărătoare de mîneci. Se spune că Graham Greene scria o pagină pe zi. 365 de pagini pe an. O scria dimineața, o recitea și o corecta, eventual, seara.“

Robert Șerban continuă să publice, asistat de sclipitorul Tudor, notații memorabile sub titlul „Jurnal din anii crizei“: „Duminică, 17 aprilie 2016. Azi am fost cu cinciarul la Teatrul de păpuși Merlin. Pînă să înceapă spectacolul, el s‑a uitat prin sală, a pus întrebări de­spre Motanul încălțat, a citit, cu voce tare, ce scrie pe bilet: Bilet de intrare. După două secunde, a întrebat: «Tata, există și bilet de ieșire?»“

Revista Orizont a ajuns la al 28-lea an de existență și, de foarte multă vreme, costă doar un leu (!). Mi se pare inacceptabil – iar acesta e un compliment!

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.