Polaroide & viniluri

Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Polaroide & viniluri jpeg

● Ion Pleşa, Anotimpuri care nu se repetă, Editura Nemira, 2018. 

Dacă vă număraţi printre cei care nu judecă cartea după copertă şi ignoraţi tag-line-ul cam preţios, potrivit mai degrabă unei cărţi de pseudo-literatură scrisă de vreo bloggeriţă, veţi descoperi în volumul de debut tîrziu al lui Ion Pleşa (n. 1956) o carte de proză scurtă, surprinzătoare şi rafinată, cum, poate, n-aţi mai citit.

Cele treizeci şi patru de proze alcătuiesc un volum omogen, cu titlu de sine stătător, în centrul căruia se află Daniel Preda, un bărbat de cincizeci de ani al cărui nume şi a cărui vîrstă le aflăm abia la finalul cărţii. Alter ego al autorului şi protagonistul celor mai multe proze, Daniel Preda nu este însă, cel puţin în prima parte a cărţii, atît un personaj în sine (singura proză în care se dezvăluie fiind cea intitulată chiar „Autoportret“, spre final), cît o prezenţă, un martor şi o voce, cu ajutorul căruia sînt spuse mai multe poveşti de familie, coborînd în trecut uneori pînă în preajma războiului şi lagărelor, dar pe care îl urmărim şi în prezent, ca specialist într-o firmă de IT şi uşor alienat în căsnicie. Majoritatea povestirilor sînt spuse la persoana întîi, uneori chiar cu voce de femeie, şi nu e exclus ca destinatarul să fie chiar Daniel Preda, aflat la vîrsta cînd percepţia trecerii timpului, a degradării relaţiilor, trupurilor şi lucrurilor se intensifică.

Ion Pleşa nu e neapărat preocupat să întreţină legăturile dintre situaţii şi protagonişti, dar, dincolo de anumite trimiteri discrete şi personaje recurente (cum ar fi părinţii sau moartea unui tînăr înecat în Tisa), prozele sale au o anume „continuitate a amintirilor“, respiră acelaşi aer, creează aceeaşi atmosferă, trecerile de la o proză la alta semănînd cu trecerea prin camerele aceleiaşi mari case. Lipsite de intrigi propriu-zise, povestirile evocă scene trecute, mici istorii, imagini şi amintiri în sepia ca nişte fotografii vechi în care încă mai există urme de viaţă, încă mai răsună nişte voci şi ecouri pe fundalul muzicii la pick-up. De altfel, fotografiile şi discurile de vinil – obiecte ale memoriei mereu lăsate în urmă, rătăcite şi/sau regăsite – sînt două dintre leitmotivele acestor povestiri retro, foarte vizuale în ciuda introspecţiei, care alcătuiesc un fel de album (sau „clasor“, cum apare undeva) de polaroide narative.

Cel puţin în prima parte a volumului, pretextele narative sînt, în general, vizitele acasă sau la spital ale lui Daniel Preda, ai cărui părinţi bătrîni şi bolnavi (ambii sînt personaje interesante) declanşează poveştile, „secvenţele evenimentelor în memorie“, întoarcerile în trecut sau meditaţiile despre capriciile istoriei şi ravagiile timpului. Căci plecările (la război, la gimnaziu, în excursii) şi mutările (în cazarmă, în alt cartier, în delegaţii), uneori chiar emigrarea, provoacă drame nedefinite pînă la capăt, dar subînţelese, creează depărtări şi înstrăinări, schimbă relaţiile dintre oameni. În „Şeherezada din pustă“, spre exemplu, Daniel rememorează plecarea sa de acasă împreună cu tatăl său, spre oraşul Szeged, unde urma să se înscrie la gimnaziu, şi călătoria – pe jos, după ratarea trenului, ca-n proza „Proştii“ de Rebreanu – lungă de cîţiva zeci de kilometri se continuă, de fapt, pe durata unei întregi vieţi. Căci, fără a fi exact situate, prin cele mai multe dintre prozele lui Ion Pleşa (el însuşi născut în Ungaria) trece rîul Tisa, ortografiat în ambele feluri, şi multe personaje sînt maghiare, de unde şi recurenţa temei strămutării în România (în „Cele mai frumoase flori“) sau în Israel (în „Dialectica naturii“).

În a doua jumătate a cărţii, Ion Pleşa îşi diversifică tematica şi chiar stilistica, explorînd graniţele genurilor. Dacă povestiri precum „Organele de ordine“ sau „Raportul ofiţerului de serviciu“ sînt două secvenţe realiste, cu tensiune şi umor, din comunism, iar „Exerciţii de dicţie“ este o proză dialogală de mediu corporatist, în cîteva cazuri tatonează fantasticul în stil cortázarian (în „Cursa“ şi în „Circumstanţe atenuante“) sau în stil buzzatian (în „Niciodată“ sau în „Mai mult decît gravitaţia“, o metaforă a dispariţiei abordată şi de Woody Allen în Deconstructing Harry, spre exemplu). Fundamental, Ion Pleşa rămîne însă un blecherian: preocupat de transformări, de alteritate, de mişcările interioare, de efectele timpului (de unde şi lirismul său, vezi fragmentul de mai jos dintr-o proză a decăderii cu ocazia unei vizite în fosta casă – proză în tandem cu „Despărţirea“ – care poartă un motto din Alexandru Vona, la care, de altfel, face referinţă inclusiv prin titlu); interesat de „candoarea detaliilor efemere“ şi de obiecte, mereu foarte atent la manifestările luminii pe suprafeţe, la intrările şi retragerile ei din decoruri. Cît despre titlul-metaforă, altfel nu neapărat grozav d.p.d.v. fonetic, sub care stau toate prozele, acesta pare să-şi aibă originea într-un pasaj din „Înălţimile, sărbătoarea, seninul“: „După un punct de inflexiune în timp, toate anotimpurile se întîlnesc, într-un dans, se întorc către noi cu expresii melancolice de regret, reproş sau priviri aprinse…“.

Scene şi decupaje pe tema trecerii timpului şi a schimbărilor vieţii, aceste proze de observaţie şi atmosferă vintage – scrise cu rafinament şi fără inegalităţi stilistice sau de valoare sensibile – oferă un blend de stranietate şi melancolie, de introspecţie şi teatral, de lirism vag şi umor fin, care denotă avantajele unui debut tîrziu, dar gata format, personal şi inimitabil în felul lui. Ion Pleşa reuşeşte cu aceste Anotimpuri care nu se repetă primul debut semnificativ al anului.

***

Ion PLEŞA
Ferestre invizibile (fragment) 

Fiecare rudă din regnul mineral are propriul ritm de descompunere şi alte reacţii specifice, necunoscute nouă. Ah, mai cu seamă bucăţile de hîrtie care respiră în afara percepţiei imediate, cartoanele care se ondulează cînd nu eşti de faţă, plicurile devalizate cîndva de secrete şi rămase acum cu cochilia goală. Acelaşi mecanism intern, nu au la cine să se spovedească, nu are cine să le înţeleagă, mărturisirile lor rămîn incomprehensibile. Constat doar cum s-au chircit literele iniţial înşirate frumos, pe şerveţele încreţite nu se mai recunoaşte numele scris cu creionul, sau cum a expirat o parolă. Consecinţele acestor transformări se propagă luînd forma unui evantai, este o undă care se răspîndeşte, care se apropie. Nici o despărţire nu mai poate fi amînată şi trebuie să împachetez cît mai etanş părţile care pot ceda tensiunilor interne.

Punctul de intersecţie, reperul la care mă raportez, pare acum o nevinovată întîmplare. Nu există răgaz, regretele se adună în inele concentrice, lumea de fier încheie înţelegeri cu fantele şi aglomerări de senzaţii se întrepătrund creînd un vîrtej rece, sînt nimicuri fără legături desluşite, este inocenţa cutiilor goale, sîmburii şi cojile aruncate, căzute sub chiuvetă, nimic nu este îndeajuns de rectiliniu, desigur, camerele au întinderi neregulate, linii de fugă impersonale, foile pe care le-am semnat devin stacojii, gîndurile se hrănesc cu visuri ce-au fost ale mele, în buzunar găsesc monede ieşite din uz, familia va aprinde o lumînare cînd pieptănul o să lase urme prin aer.

Cînd dorm, realitatea îşi schimbă axa de simetrie, pentru ca a doua zi să mi consum simetria încercînd să refac ordinea pe care o ştiu, vibraţia din amprente se pierde astfel mai repede, tot mai repede curge energia din bateriile interne, hoţii de viu profită ştiind că am luat-o la vale şi nu mai pot să mă exprim cum o făceam la început. Lucrurile din jur îmi pregătesc ambuscade, forţîndu-mă să mă opresc, să mă întorc. Perdelele se mişcă imperceptibil, se aude liftul traversînd spaţiul dintre etaje, ar putea spune mai multe despre ezitările mele scheletele de pisici îngropate în grădina din spatele blocului.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.